Eutanasiator, meserie de viitor

Pe la jumătatea anilor ’90, când economia de piaţă încă însemna să scoţi masa din bucătărie „la bordură”, pe post de tarabă, şi să vinzi ţigări, topitop sau bonibon, am primit la redacţie o informaţie de un cinism halucinant, care anunţa apariţia unui nou tip de întreprinzători: popi şi poştaşi deveniţi peste noapte proprietari ai unor întregi scări de blocuri.

Cu deosebire, în blocurile de garsoniere, ocupate de oameni în vârstă. Bătrânii bolnavi, nevoiaşi şi singuri acceptau protecţia propusă de cei care le ştiau pe de rost starea pecuniară şi civilă, în schimbul locuinţelor sărmane, pe care oricum nu aveau cui să le lase în urmă. Business-ul era simplu: pentru un act de uzufruct viager, întocmit de notar pe marginea patului, urmau să primească zilnic câte o pâine şi o sticlă cu lapte, să li se plătească întreţinerile, minuscule pe atunci, şi să li se asigure nişte înmormântări cât de cât decente. Durata contractului fluctua între câteva zile şi cel mult doi-trei ani.

Ăstimp, piaţa imobiliară creştea ca Făt Frumos din poveste.

Mi se pare că o prospătă oportunitate în acest sens, dar mult mai cinică, li se deschide şi medicilor stagiari, prin articolul 190 din noul Cod Penal, care urmează să intre în vigoare peste câteva zile, unde eutanasia, adică uciderea la cererea victimei, devine „infracţiune din milă”, vorba domnului Greblă, dar nu mai este asimilată cu omorul calificat, pentru care se face până la 25 de ani de puşcărie, ci capătă statut de sine stătător şi „se pedepseşte cu închisoarea de la unu la 5 ani”.

Păi închipuiţi-vă că, în loc să şi ia lumea-n cap, ca să scape de mizeria din spitalele româneşti, un tânăr absolvent de facultate îşi caută câţiva „clienţi” măcinaţi de boli incurabile, răpuşi de sărăcie şi de dureri insuportabile. Apoi, la schimb cu locuinţele acestor oameni devastaţi şi fără speranţă, încheie nişte acte din care să reiasă clar acceptul victimelor, conform articolului 190, şi acceptă să-i eutanasieze.

Ce urmează?

Dacă va şti să-şi ascundă cu abilitate interesul patrimonial, va fi judecat, pedepsele se vor contopi, o va primi pe cea mai mare, adică tot de 5 ani, la care se va adăuga, probabil, un spor pentru săvârşirea unei infracţiuni în formă continuată. Iar, peste vreo zece ani de detenţie, adică pe la vârsta de 35 de ani, va ieşi de după gratii ca „apropitar” şi ca prosper om de afaceri.

Între timp, poate se va dovedi reală şi teoria dr. Robert Lanza, conform căreia în universurile multiple moartea nu există, şi atunci să te ţii! Ne vom eutanasia cu mitraliera, pe la fiecare colţ de stradă! 

Că oricum ne urâm unii pe alţii, fix cât ne iubim pe noi înşine!