Europa se sperie iar europarlamentarii încearcă o inutilă impunere de soluții în Orientul Apropiat

Minunată și totalmente inutilă mi se pare a fi decizia luată cu aproape unanimitate de voturi (500 „pentru”, 21 „împotrivă” și 24 de abțineri) în Parlamentul European solicitând o „pauză umanitară”, dezescaladarea conflictului între Israel și organizația teroristă Hamas, decartând doar o singură propunere (cea venită din partea Verzilor și Stângii de a se formula un apel la încetarea focului.

Europarlamentarii și-au exprimat îngrijorările privind rapida deteriorare a situației umanitare din Gaza și au cerut solemn Israelului și Egiptului să colaboreze imediat și pe deplin în susținerea eforturilor comunității internaționale pentru a deschide coridoare umanitare către Gaza.

Frumos și pe deplin inutil deoarece, pe de o parte, după cum s-a dovedit de atâtea ori, influența Parlamentului European în jocurile diplomatice de nivel înalt din Orientul Apropiat este cam aceeași ca în cazul tragediei din Ucraina: în afară de declarații și vizite de lucru,  tehnic, nu poate face nimic și, în orice caz, nu poate interveni cu măsuri coercitive în raport cu deciziile de securitate națională luate de Statele membre, nemaivorbind de cele care implică un conflict deosebit de intens cum este cel între Israel și Hamas, cu perspectivele de escaladare pe care le oferă în perioada următoarelor ore, zile și săptămâni.

Toată lumea știe asta, atunci, în afara unei încercări de a motiva primirea salariilor enorme pe care le primesc (dublate de toate avantajele colaterale legale de care beneficiază), Parlamentul European vrea acum să spună, cel puțin în opinia mea, că se integrează freneziei politice, una a disperării și maximei urgențe, care, în subteran, se simte pe coridoarele discrete ale puterii. Și nu numai la Bruxelles.

Unde au dreptate europarlamentarii europeni i dau o indicație prețioasă asupra noii stări de spirit europene este în pasajul în care se cere stabilirea coridoarelor umanitare, cam în același fel în care au dorit  și am impus unor țări din estul european asemenea coridoare pentru exportul produselor din Ucraina aflată în război. Atunci a fost ușor, nemulțumiți au fost doar agricultorii, povara a fost transferată esticilor, așa că n-au prea existat mari mișcări sociale.

De data asta, criza care se propagă din orientul Apropiat unde, în Gaza, Israelul a impus blocada totală pe livrarea de apă, alimente, energie (cu singura excepție a unui convoi umanitar de 20 de camioane, în principal cu medicamente) privește, la origine, tocmai imposibilitatea stabilirii unor coridoare umanitare. Și nici măcar civilii nu pot fugi din Gaza deoarece singura poartă încă posibilă este ermetic închisă de Egipt.

Aici apare o triplă problemă enormă pentru viitorul foarte apropiat. Pe de o parte, inevitabil, din Gaza unde poate acum urma un măcel de proporții, va începe o migrație disperată pe care nu o poate adăposti nici una dintre țările Maghrebului, așa că, invitabil, oricum, cu orice mijloace, vor încerca să ajungă în Europa. Problema se poate amplifica, este sigur că se va face, dacă va începe un conflict direct de mare intensitate cu Hezbollah și dacă, așa cum prevăd deja surse din zonă, Al Fatah, veghea organizație simbol a rezistenței palestiniene, va reveni la vechiul statut al Organizației pentru Eliberare Palestinei care cerea eliminarea totală a Israelului, obligând liderii politici ai Autorității Palestiniene din Cisiordania să se radicalizeze. Caz în care Israelul va replica și, deja, avem avertismentul iordanian că asta va echivala cu o declarație de război împotriva Regatului hașemit.

Ok, dar ce-are asta cu constituirea de coridoare umanitare? Are, deoarece pe ele nu se circulă doar pe un singur sens. În principiu, servesc (sau așa se cere statelor civilizate de către legislația internațională umanitară) și la evacuarea civililor din zonele de conflict și stabilirea lor în zone protejate pe teritoriul altor țări. Care țări anume? Europa este prima destinație tradițională, mai ales că în statele occidentale se află deja stabilite comunități musulmane extrem de importante. Dar statele din UE, deja de mult sufocate și cu probleme majore în crearea unui sistem de securitate funcțional, au încercat să stabilească un sistem de refugiu. Pe de o parte, plătind o sumă relativ modică, au convins Turcia să stabilească baze în care să găzduiască aproape 4 milioane de refugiați.

În cazul în care se schimbă complet datele de securitate din Orientul Apropiat și lumea arabă ia foc, cercul mai larg al statelor musulmane non-arabe va urma extrem de rapid, totul generând măcar, ca mișcare imediată, ridicarea de către Turcia a oricărei bariere care să oprească imigrația ilegală către Europa.

Scenarii pur teoretice? Se poate să fie așa, numai că, preventiv, europenilor li s-a făcut frică și începând de câteva zile, recunosc intrarea în faliment (poate numai temporar, dar nimeni nu poate garanta asta) a celebrului Sistem Schengen, un număr mare de State Membre, cele mai multe, reintroducând control la frontiere. Zguduitură majoră și trezire la realitate pentru absolut toată lumea.

Nu e vorba numai de controlul de frontieră și suspendarea, totodată, nu se știe pe ce perioadă, a sacrosantului drept fundamental la libera circulație. Este și recunoașterea că sistemele naționale de prevenție și control sunt aproape neputincioase și că, în unele cazuri, rateurile sunt de proporții colosale, asemănătoare cu eșecul istoric al ansamblului sistem de informație israelian.  

Dar întrebarea esențială de-abia începe să fie pusă: în afară de transformarea fiecăruia dintre Statele Membre din UE într-o fortăreață, cine poate garanta securitatea frontierelor externe și interne prin racordarea instituțiilor de forță europene la un sistem funcțional comun de informații civile și militare? Răspunsul depinde de intensitatea cutremurului care începe să se producă acum în diverse țări, din Ucraina până în Orientul Mijlociu și apoi, din ce în ce mai puternic, în Maghreb, pentru a coborî mai apoi înspre centrul Africii, acolo de unde ISIS nu a plecat niciodată.

Mulți s-au pregătit să deschidă porțile infernului.  Prețul, așa cum este regula imuabilă a istoriei, îl vor plăti toți ceilalți după ce povestea a ce vedem acum va fi rescrisă în mod convingător prin narațiunile de propagandă ofensivă de către învingători, la TV, la oră de vârf. Apoi o luăm de la capăt.