De ce România nu va primi vreodată Premiul Nobel!
0Ce le rămâne candidaţilor români la Nobel. O singură soluţie, cea adoptată de cei patru de mai sus: să emigreze. Mult Succes!
În fiecare toamnă românilor le saltă inima de emoţie sperând că vor auzi măcar de-un nume de conaţional nominalizat la Nobel. Din păcate, nici anul acesta n-am primit o veste bună. În ultimii ani, oamenii de litere şi, mai nou, politicienii şi-au îndreptat privirea categoric spre Mircea Cărtărescu. În zadar...
Ce-i drept nimănui nu i-ar sta rău cu o diplomă, o frumoasă medalie de aur, o reputaţie internaţională ad vitam şi peste 1 milion de euro în buzunar.
În cei 112 ani de când s-a început decernarea acestui premiu 876 de laureaţi au provenit din zeci de ţări. America e pe primul loc: 353, apoi Germania 102, Marea Britanie 117, Franţa 67, Canada 23, Japonia 21, Italia 20, Elveţia 26, Polonia 16 şi chiar vecinii noştri Ungaria 13. De ce America e pe primul loc înţelegem cu uşurinţă. Doar 4 laureaţi au o oarecare legătură cu România, adică s-au născut aici. Şi cam atât.
Ce trebuie reţinut aici că toţi cei patru laureaţi au avut şansa de a fi cunoscuţi şi recunoscuţi. Ştiţi de ce? Pentru că au emigrat la timp din România. Hai să îi luăm pe fiecare.
1. Medicul EMIL PALADE a plecat la 34 de ani în America (în 1946) angajându-se îniţial ca cercetător la New York University. America (nu România) este statul care i-a oferit Medalia Naţională pentru Ştiinţă în 1986 din mâna preşedintelui Reagan.
Ce a făcut România?
A trebuit să treacă 33 de ani pentru ca România, adică preşedintele României din 2007, să-l decoreze cu Ordinul naţional „Steaua României”. Un an mai târziu bătrânul medic era in mormant. Avea 96 de ani.
2. Scriitoarea HERTA MULLER, tot la 34 de ani, emigrează în Germania. Numeroasele succese, premii şi distincţii au fost dobândite în Germania. Acolo devine membră a Academiei Germane pentru Limbă şi Literatură, acolo Guvernul Germaniei o recomandă de două ori pentru Nobel (1999 şi 2008) şi tot Germania este statul care îi oferă Marea Cruce de Merit.
Ce a făcut România ?
Nu-mi amintesc ceva. Ajutaţi-mă. Ştiu doar că Liiceanu a invitat-o un an mai târziu pentru o conferinţă la Ateneu unde (Herta) spre deliciul publicului i-a dat o lecţie serioasă de dizidenţă autentică. Asta după ce (Liiceanu) obţinuse bani frumoşi din cărţile traduse.
3.Scriitorul ELIE WIESEL, după ce a scăpat de la Auschwitz, la 16 ani a ajuns la Paris, la 24 de ani studia la Sorbona şi la 27 de ani s-a stabilit în Statele Unite. Şi acolo a rămas.
În America a publicat 57 de cărţi nu la Tecuci. Nuvela „Noaptea” i-a fost tradusă în 30 de limbi şi până în 2006 erau deja vândute vreo 6 milioane de exemplare. Ar fi avut parte de acest succes în România? Cu siguranţă răspunsul este NU. Never.
Ce a făcut România?
A aşteptat întâi să primească recunoşterea internaţională, medalii din partea preşedintelui Americii, preşedintelui Franţei, ONU şi fiţi atenţi: 136 de titluri de Doctor Honoris Causa (cele mai multe primite de cineva). Pe urmă România si-a amintit de el. A trebuit să treacă fix 15 ani de la primirea premiului Nobel pentru ca România să-i ofere un titlul de membru de onoare al Academiei Române în 2001 şi preşedintele Iliescu să-l decoreze cu Steaua României. Avea 74 de ani.
4. Şi cel de-al patrulea: STEFAN HELL şvab ca şi Herta Müller, directorul departamentului de nanobiofotonică de la Institutul Max Planck a emigrat tot în tinereţe (ca Elie Wiesel la 16 ani) în Germania. Tot o altă coincidenţă, îşi obţine doctoratul la aceeaşi vârstă ca Palade: 28 de ani, doctor al Universităţii din Heidelberg. Întreaga carieră de fizician a dezvoltat-o în Germania. Şi tot Germania îl va onora şi spriji în continuare. Are doar 51 de ani şi mult de muncit.
Ce va face România? Cred că mai nimic...câteva articole de ziar....
Nu întâmplător aceste patru nume apar pe două liste: una cu laureaţi originari din România şi alta aparţinând ţărilor care i-au adoptat şi elogiat: America şi Germania.
Alte câteva curiozităţi despre NOBEL:
Cele mai multe premii au fost dobândite în domeniul medicinei: 204 laureaţi (în special genetica), 196 la fizică (fizica particulei), 166 la chimie (în special biochimie), 126 la pace, 110 la literatură şi 74 la economie (în special macroeconomie). Dintre cei 876 de laureaţi doar 45 au fost femei (printre care Marie Curie, Doris Lessing sau Maica Teresa): 16 pentru pace, 13 pentru literatură, 11 pentru medicină şi 4 pentru chimie.
Trei germani au fost forţaţi de Hitler să refuze premiul Nobel şi, de asemenea, scriitorul Boris Pasternak de către ruşi. Din proprie initiaţivă, filosoful Jean-Paul Sartre a refuzat premiul ca de altfel şi toate celelalte premii ce i-au fost oferite de-a lungul vieţii sale. Curios sau nu, trei dintre laureaţi erau în arest, printre care activistul chinez pentru democraţie şi drepturile omului, Liu Xiaobo, condamnat la 11 ani de închisoare.
Vârsta medie a laureaţilor este 59 de ani. Unii mai avem timp. Printre cei mai tineri s-au numărat Lawrence Bragg la 25 de ani (razele X), fizicianul Heisenberg la 31 de ani şi cel mai bâtrân Leonid Hurwicz la 90 de ani (economie).
Premiul Nobel de două ori
Din întreaga listă cel mai tare mi se pare chimistul american Linus Pauling. A primit de două ori premiul Nobel în două domenii diferite: în 1954 pentru chimie şi 8 ani mai târziu pentru pace.
Şi concluzia: de ce românul, în România, nu va lua Premiul Nobel vreodată?
Explicaţia e extrem de simplă. Păi Nobel se oferă pentru domeniile medicină, fizică, chimie, economie, pace şi literatură. În niciunul din aceste domenii nu se poate face excelenţă de rang mondial în România secolului XXI. Din moment ce trăim într-o ţară unde mediocritatea e la rang de virtute, unde plagiatul devine normă, cu educaţia la pământ şi evident cercetarea la nivel invizibil. Da, avem olimpici internaţionali, sunt geniali tinerii (majoritatea liceeni), deci la început de carieră şi pentru a face carieră în astfel de domenii ai nevoie de un mediu de cercetare, laboratoare şi echipamente de milioane de euro, ceea ce România încă nu poate susţine şi nici nu intenţionează. (Romania investeste de 19 ori mai putin decat media UE in cercetare.)Cu pacea nici atât. Cine să militeze pentru pace într-o ţară coruptă, săracă şi creştin ortodoxă? Cu literatura am încă mari îndoieli.
Ce le rămâne candidaţilor români la Nobel. O singură soluţie, cea adoptată de cei patru de mai sus: să emigreze. Mult Succes!