De ce îţi intră părul în urechi?

Fix aşa a sunat întrebarea care mi-a blocat sinapsele azi, dis de dimineaţă, pe când ne pregăteam să plecăm spre grădiniţă.

„Cred că nu am înţeles. Ce vrei să ştii?”

„Vreau să ştiu de ce îţi intră părul în urechi.”

„Nu ştiu. Poate pentru că e lung?! Oricum, nu cred că îmi intră în urechi... Nu înţeleg ce vrei să mă întrebi.”

„Întreb de ce le intră oamenilor părul în urechi? Că l-am văzut pe B. că scotea nişte păr din urechi.”

Am izbucnit in râs. Nu avea rost să mă opun, deja mă zguduiam în hohote.

Era clar că B. (un unchi bătrân, pe care oricum nu l-a văzut decât de vreo trei ori) fusese surprins într-un moment nepotrivit şi că Rareş percepuse cumva jena lui. Pentru că altfel, sigur-sigur, l-ar fi întrebat direct şi brutal de sincer, cerând chiar lux de amănunte.

Fără a avea intenţia de a mă sustrage de la un răspuns pe care oricum nu ştiam cum să-l formulez, exclam pur şi simplu:

„Eşti plin de perle!”

Dar chiar mi-a ieşit. Sustrasul, zic. Pentru că imediat mă întreabă:

„Ce înseamnă că sunt plin de perne?”

Inutil să spun că mi-a convenit mai mult să povestim ce e cu pernele/perlele decât cum a ajuns părul în urechile unchiului.

Ce perle sau perne spuse de copiii voştri v-au venit acum în minte? Şi cum aţi reacţionat în acel moment?