Dacă e august, e „Undercloud“

Am preluat în titlu deviza de campanie a festivalului de teatru independent Undercloud respectând ideea de unicitate pe care mizează organizatorii şi pe care se întemeiază această iniţiativă devenită tradiţie. A fost iniţial o idee temerară, căci acum 8 ani când a luat fiinţă Undercloud statutul teatrelor independente nu era atât de consolidat cum e astăzi, iar susţinătorii oficiali şi nu doar, erau puţini.

Luptând cu inerţia şi crezând în idee Chris Simion, directoarea festivalului şi asociaţii ei Dan Marius Zarafescu şi Irina Ionescu, precum şi alţi câţiva colegi care li s-au alăturat au reuşit să impună nu doar un nou festival în capitală ci şi pe independenţi ca atare. Deşi avem de acum în Bucureşti  câteva festivaluri ale independenţilor şi intenţia acestora de a se coagula într-o platformă asociativă, Undercloud rămâne nu doar cel mai vechi dar şi cel mai ambiţios festival de gen dată fiind şi experienţa de 8 ediţii pe care o are. Se poate spune aşa dar nu doar că a ieşit din ceaţa zămislirii (cloud , asta înseamnă doar..), dar şi că aspiră tot mai convins la aerul rarefiat de deasupra norilor,  acolo unde e să sperăm mai puţină poluare. Aşa ne place nouă să credem considerând mişcarea independentă zona liberă de  aer stătut, aptă să -şi deschidă porii ideilor noi, experienţelor înnoitoare, din teatru în cazul de faţă. Şi chiar dacă uneori nu toate spectacolele pe care le adună un astfel de festival se ridică la nivelul acestor exigenţe  cu siguranţă confruntarea lor în cadrul competitiv al unui festival e în sine un factor de progres.

La ediţia din acest an festivalul Undercloud, care a devenit între timp internaţional, a primit girul Asociaţiei Festivalurilor din Europa, Europe for festivals, Festivals for Europe, şi are drept invitat special Republica Moldova, prezentă cu trei spectacole ale Laboratorului teatral Foosbook din Chişinău. Se alătură Italia cu o trupă afirmată în cadrul Târgului de carte de la Torino care va interpreta una dintre cele mai noi piese ale lui Matei Vişniec, Occident Expres şi spectacolul Asches Afor coprodus în cadrul sectiunii frenge a festivalului de la Edinburgh. Un eveniment vrea să fie şi acordarea premiului de excelenţă actorului Nico Nitai de la Teatrul Karov din Tel Aviv care a intrat în cartea recordurilor cu spectacolul său one man show Căderea după Albert Camus, pe care-l joacă de 45 de ani. În micuţul său teatru din capitala Israelului actorul de origine română întreţine de altfel vie flacăra teatrului independent cu mesaj. De altfel, o altă piesă de rezistenţă a repertoriului său este Shalom, domnule profesor, după Jurnalul lui Mihail Sebastian, spectacol pe care l-am putut vedea în România la ediţia din 2008 a Festivalului de teatru de la Brăila. Ca şi Căderera de altfel. Un schimb de ştafetă între generaţii ce trebuie salutat şi sprijinit cum de altfel o face şi ICR Tel Aviv  susţinând prezenţa sa la Festival.

Festivalul independenţilor Undercloud îţi asociază în acest an şi alte nume de referinţă din lumea teatrului, precum criticul şi eseistul George Banu, care va susţine o conferinţă in memoriam Valentin Nicolau, şi-şi va lansa cele mai recente cărţi apărute la editura fondată de regretatul dramaturg, la fel pictorul Stefan Câlţea care şi-a dat acordul pentru ca pictura sa Primăvara să fie reprodusă pe afiş, sau actori precum Oana Pellea care împreună cu mai tânăra Cristina Cassian deshide pe 22 august festivalul cu spectacolul (N)aum. De altfel o sectiune intitulată Invitaţi din România îi aduce pe scena  de la Muzeul Ţăranului Român care găzduieşte festivalul pe  Marius Manole, Marian Râlea, Florin Piersic jr,Vlad Zamfirescu, Claudiu Bleonţ şi alţi tineri actori de succes care frecventează teatrul independent (Participările interne în compeţişie sunt păstrate surpriză). S-a iniţiat şi un premiu pentru un teatru de stat care sprijină teatrul independent, şi va fi acordat în acest an Teatrului Bulandra, într-un moment în care s-ar putea spune că teatrele subvenţionate chiar se întrec în a derula programe cu şi pentru tineri.

Până la primul gong, evenimentul de la MTR - instituţie culturală unicat care-şi asociază tot mai des numele artei tinerilor - (poate ar merita şi el un premiu) navighează în zona promisiunilor tentante cărora le-a căzut pradă şi subsemnata.