Curtea constituţională care prezidează, guvernează şi legiferează
0Curtea Constituţională a decis astăzi că amenzile ce au fost aplicate şi au avut ca obiect neîndeplinirea condiţiilor stării de urgenţă sunt neconstituţionale. Ieri o altă situaţie controversată a vizat o decizie a Curţii Constituţionale: revocarea Codruţei Kovesi de la conducerea DNA.
Constituţia României prevede principiul separaţiei puterilor în stat şi acelaşi principiu introduce şi un control asupra unei puteri în stat de către o altă putere în stat. În mod normal Curtea Constituţională nu ar trebui să fie una din puterile din stat, ci are doar rolul de a stabili limitele constituţionale de acţiune a fiecărei puteri şi intervine atunci când acestea intră în conflict.
Însă realitatea nu este aşa.
Fostul preşedinte al României, Traian Băsescu, este cel care poartă vina introducerii Curţii Constituţionale ca şi actor politic. În lipsa unui control asupra anumitor puteri în stat, fostul preşedinte a încercat să le limiteze puterile sau să le anuleze anumite acţiuni.
Începând de la acel moment Curtea Constituţională nu a mai fost un important arbitru ci s-a pronunţat pe aspecte care nu făcea obiectul unei analize constituţionale.
Dreptul de a legifera aparţine parlamentului. Dreptul de a guverna aparţine guvernului. Dreptul de a împărţi dreptatea aparţine magistraţilor... şi tot aşa.
Nu de puţine ori decizii importante care vizau actul de guvernare, legiferare (pensii speciale) sau cel de justiţie (Kovesi) au fost întoarse sau modificate de către Curtea Constituţională.
Fără un control asupra acesteia de către o altă instituţie a statului, aceasta a folosit în abuz puterea pe care o are pentru a favoriza sau defavoriza decizii politice.
Membrii Curţii Constituţionale nu sunt întotdeauna judecători. Numirea judecătorilor se face politic şi nu necesită nici o competenţă juridică. În fapt majoritatea membrilor nici nu au competenţe juridice, iar cei care dispun de studii în domeniu nu sunt tocmai specialişti în drept constituţional. Practic actorii politici sunt cei care numesc membrii Curţii Constituţionale, iar aceştia rămân de cele mai multe ori datori pentru acest lucru. Ori datoriile în politică trebuie să fie plătite, fapt care afectează chiar independenţa actului de justiţie.
Spre exemplu: Curtea Constituţională nu s-a pronunţat atunci când au fost introduse pensiile speciale, deşi era evident o încălcare a dreptului constituţional de a fi egali cetăţenii în faţa statului. Curtea Constituţională s-a pronunţat însă atunci când s-a decis eliminarea pensiilor speciale pe justificarea că un drept o dată obţinut nu mai poate fi retras. Ori noi ştim multe drepturi dobândite de cetăţeni şi care au fost retrase sau modificate şi asta în mod corect, deoarece actul de legiferare aparţine parlamentului, iar cel de guvernare executivului. Dar practic membrii Curţii Constituţionale s-au pronunţat politic şi au blocat o revenire la normalitate, la respectarea principiului egalităţii dintre cetăţeni(îndepăratea unui act ilegal nu este legal?).
În acest moment există o adevărată harababură în ceea ce priveşte acţiunile puterilor din stat. În acest fel nu se mai poate continua şi se impune necesitatea eliminării numirilor politice şi introducerea de specialişti, judecători cu experienţă în interiorul Curţii Constituţionale. Numirile nu mai trebuie făcute de actorii politici ci pe criterii obiective şi de competenţă clar enunţate.