Coşul de cumpărături, vedeta anului 2015

Coşul cu rotile de la hipermarket a fost, fără îndoială, vedeta anului 2015. Nu doar pentru că, după mai multe aventuri prin tot felul de modele economice (cu motoare ca agricultură+construcţii sau industrie+exporturi), ne-am întors la creşterea bazată pe consum. Ci şi pentru că toate oficialităţile - politicieni, economişti, bancheri şi chiar inspectori sau controlori - au stat cu ochii pe el, cum se spune, „ca pe butelie“.

În culise, intrarea triumfală în scenă i-a fost pregătită încă din 2014 de Guvernul Ponta, care a creionat un buget pe 2015 orientat clar spre încurajarea cumpărăturilor, cu taxe mai mici pentru negustori şi cu salarii mai mari pentru muşterii.

Mai întâi, Fiscul a pus umărul la campania de imagine a coşului nostru, cu două slogane care ulterior s-au cam dezumflat: „Marfa e gratis dacă vânzătorul nu-ţi dă bon fiscal“ şi „Magazinul se închide dacă vânzătorul primeşte bacşiş“.

Efectul a fost că vânzările pe datorie („pe caiet“) au primit o grea lovitură şi toată presa şi-a pus, atunci, reflectoarele pe bietul coş, ca pe o victimă a excesului de zel antievazionist.

Au urmat lunile fierbinţi ale primăverii, dominate de vestea reducerii TVA la alimente.

Însuşi ministrul de atunci al Agriculturii a plimbat coşul de cumpărături prin faţa televiziunilor, ameninţând că va fi vai şi-amar de cel care va îndrăzni să profite de scăderea taxei pe valoarea adăugată sau va încerca să măsluiască preţurile.

Şase instituţii de inspecţie şi control s-au făcut scut în jurul coşului nostru, asmuţite de Guvernul obsedat să mărească cifrele consumului. Iar comercianţii, timoraţi, s-au conformat întocmai indicaţiilor preţioase.

În scurt timp după campania TVA, dar mai ales după majorarea în a doua etapă (1 iulie) a salariului minim, coşul nostru a devenit vedetă şi pe ecranele tabloului de bord al economiei.

Cumpărăturile românilor au umflat cu două cifre afacerile din comerţul cu amănuntul, dovedind că politica de creştere economică bazată pe consum îşi face din plin efectul.

Mai mult, a apărut şi o iniţiativă legislativă prin care accesul la deja celebrul coş să le fie limitat mărfurilor străine, în avantajul celor româneşti...

Dar, vai, împotriva mirobolantei vedete s-au ridicat şi câteva voci ostile. Unele au acuzat Guvernul că prea îi joacă în strună şi că încurajează cumpărăturile în detrimentul investiţiilor, ratând oportunitatea creată de banii veniţi în plus la buget.

Trecerea de la deficit la excedent şi apoi excedentul bugetar tot mai mare ar fi trebuit să susţină investiţiile, nu salariile şi consumul, dar Guvernul - orbit de strălucirea propriei creaţii - a decis exact viceversa.

Alte voci, de data aceasta din rândurile bancherilor, au avertizat că dacă ne tot umplem coşul, cumpărând în neştire, vom ajunge să depăşim capacitatea internă de producţie şi să umflăm importurile, adică să supraîncălzim economia.

(Doar că, pe fondul creşterii cererii la asemenea cote, preţurile ar fi trebuit să crească, dar - dimpotrivă - au intrat pe teritoriul minusurilor, ceea ce-i pune cumva în dificultate pe adepţii teoriei supraîncălzirii.)

În fine, după un an în care vedeta economiei a fost coşul de cumpărături, iar strălucirea acestuia îi cam deranjează pe economişti, urmează un an în care marşul consumatorilor va fi şi mai puternic cadenţat, salariile continuând să crească, iar taxele - să scadă.

Este chiar interesant de văzut ce urmează!