Comentarii pe baza legislaţiei secundare privind învăţământul profesional, supusă dezbaterii publice

1. Din experienţa celor doi ani de cand s-a reluat pregătirea prin Învăţământul Profesional (ÎP), rezultă că principala piedică în realizarea claselor o constituie condiţia existenţei contractelor - cadru încheiate cu operatorii economici / instituţii publice prin care se stabilesc obligaţiile acestora în cursul derularii ÎP.

Motivele principale ale reticenţelor agenţilor economici sunt:

• Nu există stimulente fiscale sau de altă natură de care să beneficieze dacă se angajează într-un astfel de efort.  
• Nu au nevoie, în general, de un număr mare de elevi (25), care să constituie o clasă. Găsirea mai multor agenţi economici cu aceleaşi cerinţe de calificări profesionale este dificilă.  
• La 14-15 ani elevii sunt fară resurse fizice şi intelectuale suficiente pentru a asimila meserii pretenţioase, generate de dezvoltarea explozivă a tehnologiilor, şi nu îndeplinesc cerinţele legate de protecţia muncii (ex. nu se pot urca pe schele sau structuri de rezistenţă pentru a învăţa meserii în construcţii).

Posibile soluţii:

• Dacă nu se găsesc agenţi economici doritori să încheie contracte, în primii doi ani de ÎP, să se realizeze pregătire profesională de bază într-un domeniu de formare profesională, în atelierele şcoală şi cu personal calificat, şi abia în anul trei să fie realizate şi contracte cu agenţi economici. Dacă nici atunci nu este posibil, elevii rămân cu pregătirea profesională de bază într-un domeniu de formare profesională, primesc o certificare adecvată şi-şi pot continua mai târziu pregătirea pregătire profesională generală şi de specialitate, specifică unei calificări profesionale, în regim nonformal sau informal, prin ucenicie la locul de muncă.  
• Introducerea unor avantaje de natură fiscală sau de orice altă natură (salarizare parţială din partea statului a angajaţilor formaţi profesional cu contribuţia agentului economic).  
• Relansarea programului de campusuri şcolare, simultan cu reabilitarea căminelor şi cantinelor fostelor grupuri scolare, cu suportarea de către stat a cheltuielilor de cazare şi masă ale elevilor din alte localităţi, pentru a absorbi masa de elevi care acum abandonează şcoala după clasa a VIII-a.  

• Planurile cadru de învăţământ pentru acest tip de formare profesională conţin grave erori.  

Din dorinţa de a asigura continuarea studiilor în clasa a XI-a, după cei trei ani de AŽP, Planurile cadru încarcă inutil pe toţi elevii de la AŽP cu curricula de cultură generală teoretică, pentru cei 2-3% care ar dori să facă liceul mai departe. Astfel, în primul an de AŽP cultura teoretică generală conţine 21 de ore, în timp ce instruirea practică săptămânală 3 ore.

Continuarea liceului în clasa a XI-a, reduce şansele elevilor de a se angaja la agentul economic parte la contractul de şcolarizare, astfel încât este puţin probabil să fie mulţi amatori de acest traseu educaţional.
 
Faptul că există şi pregătire practică comasată, de 5 săptămâni sau mai multe, vara sau în vacanţele şcolare, nu echivalează cu pregătirea practică săptămânală de 2-3 zile, aşa cum era la vechea şcoală profesională.

Pregătirea generală teoretică ar putea să se reducă la 10 ore pe săptămâna, doar la disciplinele „Limbă şi comunicare”, „Tehnologia Informaţiei şi Comunicării” , „Educaţie pentru societate”.

Elevii care într-adevăr au resursele necesare şi doresc continuarea studiilor se pot pregăti singuri sau cu ajutorul profesorilor şcolii şi pot intra în clasa a XI-a în urma unor examene de diferenţă.

Se reface eroarea care a dus la suspendarea Şcolii de Arte şi Meserii. Elevii cu rezultate slabe în gimnaziu sunt încărcaţi cu triple sarcini de învăţare: cultură teoretică generală, cultură teoretică tehnică, pregătirea practică. Dintre toate, prima sacrificată este şi cea mai importantă, pregătirea practică.

Practica comasată este bună, dar insuficientă, dacă nu este dublată şi de 2-3 zile pe săptămână de pregătire practică. În perioada verii şi agentul economic îşi reduce activitatea, fiind perioada de concedii.

În anul II şi III, pregătirea teoretică generală se reduce la 11 ore, condiţii în care absolvenţii de ÎP nu ies nici buni meseriaşi, nici buni la teorie. Exact neajunsul pentru care a fost suspendată Şcoala de Arte şi Meserii.

Soluţia:

În anul I pregătirea practică să fie 2 zile pe săptămână, iar în anii II şi III 3 zile pe săptămână, la care se adaugă practica comasată, maximum 5 săptămâni pe an.