Cele 4 variante ale PSD. Se teme Nicuşor Dan de suspendare?
0Nicușor Dan răspunde la orice întrebare că e mediator, dar cât de neutru poate fi președintele în fața strategiei PSD de a produce haos?
După ce miniștrii PSD și-au dat demisia din guvern, Nicușor Dan nu a avut nimic de zis, ca și cum ar fi fost cel mai normal lucru din lume să lase totul și să plece. „Vreau să rămân mediator” este motto-ul nou al președintelui, care pare că s-ar teme de social-democrați. Dacă PSD se supără poate să-l dea jos pe Nicușor Dan cu ajutorul AUR. În acest fel criza va crește așa cum își doresc social-democrații, care vor să vadă în cât timp ajunge România la fundul sacului și cât de repede reiau ei controlul puterii.
Cu Ilie Bolojan premier, PSD nu mai are acces la pușculița guvernului
Frica președintelui de a fi un adevărat jucător îi dezamăgește pe cei care s-au mobilizat să-l susțină și dacă va avea vreodată nevoie de ei, s-ar putea să nu-i mai aibă alături. Nu doar că nu-l vor mai dori pentru al doilea mandat, dar dacă PSD va fi obligat să meargă în opoziție, nimic nu-l va putea opri să se răzbune și să-l dea jos pe Nicușor Dan. Cu Ilie Bolojan premier, social-democrații nu mai au acces la pușculița guvernului, nu mai pot risipii banii așa cum au făcut-o pe vremea lui Marcel Ciolacu: în anul electoral 2024 guvernul Ciolacu a cheltuit 5% din Produsul Intern Brut, bani luați cu împrumut pentru aceste beneficii sociale. Ar fi vorba despre 19 miliarde de euro. O cheltuială care nu s-a regăsit în rezultatele partidului care a scăzut de la 45%, la alegerile din 2016, la 22%, în 2024, iar sondajele mai recente arată o tendință descrescătoare. Sociologul Vasile Dîncu, eurodeputat PSD spune că din această pierdere 10-15% s-au dus spre AUR. Se adaugă în plus efectul demografic, fiindcă social-democrații s-au bazat mereu pe voturile pensionarilor și al persoanelor care au nevoie de ajutoare sociale. Apoi, nici pensionarii nu mai sunt cei de acum 10-20 de ani, când PSD putea controla statul, justiția, investițiile.
Social-democrații au mai multe variante pentru a relua controlul butoanelor: (1) să-l convingă pe Nicușor Dan să-i ceară demisia lui Ilie Bolojan, iar în locul lui să propună un premier ușor de manipulat; (2) să-i ceară Curții Constituționale să stabilească dacă guvernul mai are legitimitate după ce PSD și-a retras miniștrii din executiv și pe urmă să refacă eșafodajul după cum vor; (3) să depună o moțiune de cenzură și să negocieze cu AUR susținerea ei, iar după căderea guvernului să pretindă fotoliul de prim-ministru; (4) să meargă în opoziție, să pregătească împreună cu AUR suspendarea președintelui și schimbarea șefilor principalelor instituții de care au nevoie așa cum au făcut în 2012 la a doua suspendare a lui Traian Băsescu. Soluțiile lor sunt în crescendo, pentru a-i dovedi președintelui că partidul are răbdare și bunăvoință cu președintele.
Cele trei priorități ale premierului
Pe de altă parte, Nicușor Dan știe probabil că nu e sănătos să facă aranjamente cu PSD, fiindcă riscă să-l compromită. Ce-au făcut social-democrații în guvernul Bolojan e o lecție care merită ținută minte și învățată inclusiv de șeful statului. În schimb, primul ministru ar putea avea timp să meargă mai departe, să le arate românilor luminița de la capătul tunelului și planurile lui de anvergură, pe termen mai lung, să pună pe masă câteva certitudini. Pentru început, cele trei priorități ale premierului - scoaterea băieților deștepți din piața energiei, creșterea vârstei de pensionare la militari și legea salarizării bugetarilor - îl vor pune din nou în corzi.
Viitorii pensionari militari, inclusiv cei din servicii s-ar putea să nu-l ierte pentru curajul de a se pune cu ei, nici cei care fac jocurile în energie (care adesea sunt în legătură cu primii), iar bugetarii abia așteaptă să scape de el. După 45 de zile, Ilie Bolojan și PNL se pot retrage în opoziție să se concentreze asupra reformării partidului și a alegerilor de peste doi ani.
În acest peisaj, pentru PSD țara nu mai contează. Social-democrații zdruncină statul și vor să ia puterea cu orice preț, fiindcă altfel se prăbușesc. E o luptă pentru supraviețuirea lor și pentru dărâmarea țării.