Ce șanse are noul plan secret de încetarea războiului în Ucraina, negociat de Trump și Putin?

Contextul este altul, comparativ cu 6 luni în urmă. Rusia este pe marginea prăpastiei economice, după ultimele sancţiuni impuse de Trump asupra industriei petroliere ruseşti. China şi India, ultimii mari clienţi pentru petrolul rusesc, şi-au redus achiziţiile din Rusia, de teama sancţiunilor americane.

Iată câteva date care ilustrează starea actuală a economiei Rusiei:

·       Fondul suveran a scăzut la niveluri de avarie;

·       Venituri tot mai mici din exporturile de petrol și gaze;

·       Creșterea costurilor de finanțare internă și deprecierea structurată a rublei;

·       Lipsa accesului la tehnologie avansată și prăbușirea industriei civile non-militare;

·       Nemulțumiri sociale difuze, dar în creștere, generate de taxe, prețuri și mobilizare.

Putin a înţeles şi el, dar nu vrea să recunoască, că izolarea economiei Rusiei, bazată pe „autosuficienţă” şi „imunitate” este o prostie, bună să păcălească doar „mujicii” care cred vorbele lui fără să înţeleagă mare lucru.

Cel puţin un milion de ruşi, bine pregătiţi profesional, au părăsit Rusia cu banii lor  cu tot, iar dacă situaţia economică se degradează în continuare vor pleca şi alţii.

Forţa de muncă din industria rusă, oricum deficitară calitativ şi cantitativ, s-a subţiat prin trimiterea pe front a sute de mii de salariaţi tineri şi capabili.

Putin nu vrea să accepte că un pol de putere mondial trebuie să se bazeze pe forţa economică, financiară, comericala, tehnologică, digitală, ştiinţifică, pe forţe militare clasice şi nucleare,   pe resurse naturale. Rusia are doar forţa militară nucleară şi resurse naturale. Mult prea puţin pentru a deveni un pol de putere mondială.

Capacitatea  crescută  a Ucrainei în domeniul militar, mai ales în domeniul  dronelor şi rachetelor de atac, creează mari probleme Rusiei, pentru că îi distrug baza de producţie şi rafinare petrolieră. La aceste resurse militare  proprii, se adaugă armamentul din ce în ce mai eficient și sofisticat primit de ucrainieni  de la americani şi ţări din Europa. Militarii ucrainieni au evoluat, ştiu acum să folosească aceste noi capabilități militare şi fac praf inclusiv echipamentele de apărare antiaeriană ale ruşilor.

Nici Ucraina nu stă bine la capitolul economie şi infrastructură, eforturile de război depăşesc capacitatea economică proprie, şi ea ar fi interesată acum de oprirea războiului, dar nu în orice condiții.

Ce câştigă Rusia în urma războiului din Ucraina?

În momentul de faţă populaţia Ucrainei, de 43 de milioane de locuitori, dintre care 10 milioane au emigrat, nu mai poate accepta un regim rusesc sau obedient Rusiei, după toate distrugerile de infrastructură  şi asasinatele comise, după răpirea a zeci de mii de copii ucrainieni. Ar urma o permanentă luptă de gherilă împotriva ruşilor, care având în vedere suprafaţă imensă a Ucrainei nu poate fi combătută.

Teritoriile cucerite de Rusia sunt în ruină, acoperite de moloz, nu mai valorează nimic fără sute de miliarde de dolari investite în reconstrucţie. Şi asta presupunând că există în Rusia resurse financiare, forţa de muncă necesară şi calificată pentru aşa ceva.

Acesta este contextul care face favorabilă acum o iniţiativă de pace bine ţintită

America şi Europa trebuie să-i ofere lui Putin o ieşire cât de cât „onorabilă”

M-aş mira ca Steve Witkoff, emisarul preşedintelui Trump, să fie în stare să înţeleagă în ce stare este economia Rusiei, cum şi cam ce oferte aşteaptă Putin pentru a opri războiul.

Economia Rusiei are nevoie ca de aer de reintegrarea în economia mondială. Modelul actual al economiei rusești este profund dezechilibrat. Veniturile din petrol sunt erodate de discounturi masive către clienții asiatici, iar costurile transportului maritim, ale flotei „din umbră” și ale embargourilor cresc constant. Fondul suveran, odată gândit ca plută de salvare în criză, s-a subțiat dramatic. Statul rus îl folosește tot mai des pentru acoperirea deficitului militar, un semnal clar că bugetul federal nu mai face față presiunilor războiului.

Industria, în special sectoarele de înaltă tehnologie, depinde critic de importuri occidentale. Echipamente industriale, microcipuri, aviație civilă, tehnologie medicală - toate lipsesc sau vin cu mari întârzieri și costuri din piața paralelă. China nu poate acoperi aceste goluri; cel mult le maschează temporar.

Pe termen mediu, această combinație – scăderea veniturilor petroliere, epuizarea rezervelor și blocajul tehnologic – împinge Rusia către o stagnare inevitabilă. În acest context, reintegrarea în lumea globalizată devine o monedă de negociere cu mare greutate.

Aceste avantaje ar fi greu de ignorat pentru orice lider preocupat de supraviețuirea regimului său - iar Putin nu este imun la realitatea economică.

Tehnologia. Rusia nu poate produce singură echipamente complexe, iar industriile cheie se degradează. Fără tehnologie occidentală, economia rămâne blocată în anii ’80.

Capitalul. Accesul la piețele financiare internaționale este esențial pentru modernizarea infrastructurii și pentru a stabiliza rubla. Fără capital extern, statul e nevoit să crească taxele și să tragă tot mai mult din resursele interne.

Stabilitatea regimului. Elitele economice sunt frustrate de înghețarea activelor și de pierderea piețelor tradiționale. Presiunea lor asupra Kremlinului este reală și crește.

Activele Rusiei îngheţate în occident şi necesarul de bani pentru reconstrucţia economiei şi infrastructurii din Rusia şi Ucraina

Este un subiect extrem de important și actual, absolut obligatoriu de exploatat în negocierile de pace. Promisiunea că Rusia îşi va recăpăta înapoi activele îngheţate ar atârna greu în negocieri. De unde vor veni banii şi companiile cu resurse financiare,  forţa de muncă necesară pentru reconstrucţia Rusiei şi Ucrainei? Este întrebarea care ar cântări greu în viitorul acord de pace. După distrugerile mari provocate de Ucraina industriei petroliere ruseşti are acum şi Rusia nevoie de reconstrucţia propriei industrii.

Resursele naturale ale Rusiei şi Ucrainei ar fi o sursă pentru preţul necesar reconstrucţiei celor două ţări. Companii mai mari sau mai mici, din Europa şi America, ar avea multe de câştigat dacă ar fi integrate în acest proces de reconstrucţie. Nu aici este problema, ci găsirea căilor şi mijloacelor de folosire ale resurselor naturale din Rusia şi Ucraina, ca parte a preţului reconstrucţiei.

America şi Europa trebuie să înţeleagă şi să exploateze cu inteligenţă aceste realităţi

Putin este mai înclinat acum să „cedeze” din pretenţiile iniţiale, cu condiţia să scape cu faţa curată în faţa supuşilor săi, să obţină un acord din care să rezulte că a „câştigat” câte ceva în urma războiului din Ucraina. Altfel, elitele politice şi militare ale Rusiei îl „termină”, îl expulzează de la conducerea Rusiei.

Cerinţele lui Putin se bazau pe interesele fundamentale ale Rusiei: păstrarea teritoriilor integrale formate din cele 4 regiuni, plus Crimeea, dezarmarea Ucrainei, instalarea unui regim obedient la Kiev, retragerea NATO din apropierea graniţelor Rusiei. Mai sunt aceste cerinţe la fel de actuale acum, după eşecurile economice şi militare ale Rusiei?

Chiar dacă armată Rusiei va ocupa oraşul strategic Pokrovsk, nu poate controla un front militar de 1300 de km, iar pierderile colosale în oameni şi logistica militară îşi spun deja cuvântul. Aşa că speranţele lui Putin că va speria lumea cu succesul obţinut prin ocuparea Pokrovsk este o iluzie, la fel cu iluzia că va ataca lumea liberă cu arme nucleare.

Toate acestea trebuie avute în vedere la negocierea unui viitor acord de pace.

Din păcate, toate încercările administraţiei Trump au eşuat până în prezent,  pentru că nu are negociatori care să înţeleagă ce au de oferit, şi ce este dispus să lase Putin în noua situaţie economică, militară şi politică a Rusiei.

În orice caz, nu Steve Witkoff ar fi un negociator capabil, pentru că în trecut nici nu înţelegea ce vrea Putin, l-a păcălit ca pe ultimul diplomat american.

Un acord de pace cu adevărat eficient şi acceptabil ar trebui negociat de către o echipă cu diplomaţi inteligenţi şi cu expertiză în trecutul profesional, din America, Europa, Rusia şi Ucraina.