Ce nu pricep guvernanţii. Legile date fără dezbatere, înţelegere şi acceptare nu funcţionează

Este şi cazul legilor Educaţiei. Se zvoneşte că ar fi gata, deja prezentate preşedintelui Iohannis pentru a-şi da acceptul, dar pe care nimeni nu le-a văzut, nimeni nu ştie ce conţin. Mai grav, se pare că vor fi impuse prin asumarea răspunderii guvernului, astfel încât să rămână exact cum au fost propuse de către „deştepţii” neamului. Cum s-a procedat şi cu proiectul România Educată.

Guvernanţii n-au înţeles, de atâta timp, că astfel de legi nu funcţionează. Un exemplu, Legea învăţământului obligatoriu de 12 clase. S-a aplicat vreodată? Nu! A uitat toată lumea de ea.

Poate din acest motiv nici Legea Educaţiei Naţionale, asumată prin răspunderea guvernului, n-a avut o viaţă prea lungă, a fost masacrată de următoarea guvernare cu zeci de schimbări.

Cu viitoarele legi ale Educaţiei s-a reuşit „performanţa” să nu transpire nimic. A lucrat la ele o mână de oameni care au menţinut secretul. Ca şi cum acesta ar fi obiectivul unei viitoare legi. Secretul absolut.

Acea mână de oameni, în frunte cu ministrul Câmpeanu, reprezintă „deştepţii” neamului? Aiurea! Niciodată n-a fost adevărat aşa ceva. Când e vorba de sisteme sociale mari, adevărul nu este în posesia câtorva oameni din minister, care nici specialişti nu se pot numi, n-au predat în învăţământ, ci au zăcut în diverse funcţii de conducere prin cotloanele ministerelor sau ale guvernului. Legile educatiei trebuie să fie rezultatul muncii unor specialişti adevăraţi în domeniul educaţiei, nu a funcţionarilor politici.

Totul trebuia pornit de la o radiografie a educaţiei actuale

Nu s-a făcut aşa. O radiografie ar fi stabilit de ce suntem ultimii din UE la testele PISA, de ce jumătate dintre elevi eşuează la examenele naţionale, de ce şcoala nu pregăteşte meseriaşii de care economia are atâta nevoie, de ce abandonul şcolar este imens, de ce menţinem licee cu zero promovare la Bacalaureat, şi multe altele.

Se cheltuie banii cu eficienţă, dacă avem 10-15% elevi „virtuali”, care sunt trecuţi în scripte dar nu vin la şcoală? Cum e posibil ca Inspectoarea Generală de la Gorj să găsească la o inspecţie 4 (patru) elevi în 21 de clase ale unui Liceu Industrial, şi ministrul Educaţiei să nu ia foc? De ce să alocăm mai mulţi bani pentru Educaţie, înainte de a şti dacă sunt cheltuiţi eficient? Cum să acceptăm senini licee cu zero promovare la Bacalaureat şi să continuăm să le finanţăm?

Este nevoie de măsurarea progresului şcolar al elevilor? Cum să se facă acest măsurare? Cum să fie salarizaţi profesorii funcţie de performanţă, dacă nu ştim care este progresul şcolar al elevilor săi?

Cum este actualul curriculum şcolar? Răspunde el nevoilor societăţii în actuala etapă a evoluţiei sale? Se pliază şcoala pe nevoile elevilor şi societăţii?

Lămurirea acestor întrebări şi a multor altele trebuia să preceadă legile educaţiei. Altfel, ne vom trezi peste alţi 10 ani cu acelaşi învăţământ neperformant, lipsit de eficienţă în susţinerea societăţii. Cum arată şcoala azi, aşa va arăta societatea mâine!

Ce ar trebuie să conţină viitoarele legi ale Educaţiei

• Să descrie exact un nou sistem de evaluare sumativă, obiectivă, standardizată, unitară la nivel de ţară, pe baza aplicaţiilor informatice. Să fie pus în operă de o entitate privată, formată din specialişti, cum se întâmplă şi în alte ţări.
• Să descrie noul curriculum naţional, în concordanţă cu cerinţele societăţii la etapa actuală, care trebuie să răspundă provocărilor: globalizare, dezvoltarea tehnologică, digitalizare, mobilitatea persoanelor, mărfurilor, ideilor, sisteme economice şi financiare mondiale, legislaţie, piaţa muncii, etc. Este ruşinos să funcţionăm acum după planuri cadru şi programe şcolare vechi de 50 de ani! Şcoala trebuie să răspundă cerinţelor societăţii la o etapă a evoluţiei sale, nu comodităţii şi intereselor profesorilor şi sindicatelor. Profilul şi competenţele obţinute de elevi la fiecare etapă a şcolarizării trebuie descrise în lege, nu lăsată la voia politrucilor din ministere.
• Managementul şcolar trebuie depolitizat. Managerii puşi de partide, politruci habarnişti, trebuie înlocuiţi cu profesionişti, în minister, inspectorate şi şcoli. Starea actuală a învăţământului este opera acestor politruci habarnişti.
• Acordarea fondurilor bugetare trebuie făcută după performanţă şi eficienţă. Nu la „grămadă”, după numărul de elevi dintre care unii nici nu calcă pe la şcoală. Profesorii trebuie salarizaţi după performanţa măsurată prin progresul şcolar al elevilor.
• Directorii de şcoală, aleşi cu concursuri reale, din comisiile de concurs să facă parte şi părinţi şi experţi independenţi. Directorii trebuie să decidă angajarea personalului, inclusiv al celui didactic, şi gestionarea fondurior alocate şcolilor. Aprecierea şi chiar salarizarea directorilor trebuie făcută în funcţie de rezultate, măsurate prin progresul şcolar al elevilor.
• Masteratul didactic şi mentoratul înainte de examenul de definitivat sunt esenţiale în pregătirea profesorilor. Salarizarea în funcţie de eficienţa prestaţiei, măsurată prin progresul şcolar al elevilor, este esenţială.
• Şcoala trebuie să-şi asume rolul pregătirii tinerilor pentru piaţa muncii. Nu putem accepta soluţia avansată de unii specialişti: tinerii să devină săraci, dar culţi!

În principiu, noile legi ale educaţiei trebuie să păstreze esenţa şi principiile din Legea Educaţiei Naţionale. Şi să adauge ce s-a dovedit a fi necesar în ultimii 10 ani. Totul în dezbatere publică cu specialişti, profesori, părinţi, elevi. Altfel, vom avea alte legi forme fără fond, rezultat al concepţiilor unor dinozauri politici, care nu se vor aplica în practica şcolară.