Cazul Moșteanu și candidatul comun
0Recenta demisie a ministrului apărării, Ionuț Moșteanu, continuă să fie analizată în presa ultimelor zile. Din păcate, majoritatea comentatorilor au plecat dupa fenta lansată de cei care trag sfori.
Chiar și în ziare și reviste de mare capacitate intelectuală și civică se critică aspectele biografice ale ministrului, ca și cum informațiile dintr-un CV ar fi un pericol la adresa apărării sau a siguranței naționale. Se arată chiar că ,,impostura, complicitățile și corupția” de pe scena politică sunt completate cu acest caz, ca și cum absolvirea unei facultăți și nu a alteia ar fi un act de corupție sau impostură.
Este limpede că acele posturi de televizune plătite abundent, și de multe ori, ilegal, de către AUR (23 de milioane de euro către Realitatea, după Snoop.ro), au avut ca sarcină discreditarea miniștrilor USR, dar nu la fel ar trebui să fie cu presa independentă sau cea finanțată de grupuri civice. In ultima vreme, presa a relatat extrem de puțin despre încercarea de mituire a fostului ministru. În orice țară democratică, cu presă independentă și cu justiție funcțională acest fapt ar fi provocat un cutremur, inclusiv arestări. La noi a trecut ca un simplu fapt divers. Nu cred că în Europa se poate petrece ceva asemănător – poate prin țări africane sau din America Latină, dar nu în Europa.
Al doilea aspect de care nu se ține seama este că ne aflăm în plin război hibrid, iar cheltuielile de apărare au nevoie să crească substanțial, inclusiv cu bani primiți de la forurile europene. Pe această scenă economico-militară activează multe firme (conduse, știm cu toții de cine), astfel că își doresc să pună mâna pe acești bani. Or, conducerea useristă a ministerului nu a putut accepta vechi practici, folosite de trei decenii. S-a dorit transparență, seriozitate și onestitate în cheltuirea banilor publici.
Încă de la începutul guvernării am atras atenția că useriștii vor fi cei mai criticați (și singurii, de fapt), tocmai datorită seriozității, onestității și bunei lor pregătiri. Cum Nicușor Dan (încă) nu poate fi clintit de la Cotroceni, cei cu bani și putere din lumea interlopă își doresc înlăturarea useriștilor tocmai pentru a putea fura în liniște (după Anastasiu și Moșteanu, începe compromatul Dianei Buzoianu – sforarii au preferat să sufere mii de oameni, tocmai ca să o atace pe ministra mediului).
Ajung acum la al doilea aspect – candidatul comun pentru București. Este evident că această continuă campanie de presă împotriva miniștrilor USR țintește indirect să fie și împotriva candidatului USR pentru Primăria Capitalei. Vedem cum nu numai că Drulă nu crește în sondaje, dar, se pare, că scade constant. Așa cum Primăria sub Nicușor nu a permis risipa banilor publici, tot la fel ar fi cu un userist acolo; deci, mai potrivit, pentru interlopi, ar fi Băluță sau Anca Alexandrescu.
Care ar fi, sau care ar fi fost, soluția? După mine, indiferent de opoziția PSD, era nevoie ca PNL și USR să aibă un candidat comun pentru Primăria București. Avantajul acestei strategii ar fi că voturile nu s-ar risipi, astfel că, votanții ar continua să fie cu partea democratică a eșichierului politic. Acum, bucureștenii sunt puși să aleagă între mai mulți (inclusiv, cu Vlad Gheorghe și Ana Ciceală, foști useriști). Capitala este, de mulți ani, de partea democratică, și este greu de crezut că extremismul ar putea fi aici peste media națională; dimpotrivă, este sub media națională.
În opinia mea nu este târziu nici acum – Drulă ar putea fi un bun ministru (așa cum a mai fost, de altfel), inclusiv la apărare, iar votanții lui ar fi îndreptați spre candidatul PNL. Mai mult, sprijinul arătat de USR pentru Bolojan, încă de când era la Bihor (și era marginalizat și fără putere în PNL) ar putea constitui o bună bază pentru o colaborare excelentă între PNL și USR.
Principala întrebare este ce ar fi făcut, sau ce ar face, PSD. Inclin să cred că ar face un scandal monstru, dar numai 2-3 zile, apoi s-ar liniști, pentru că nu are cum să plece de pe grămada de bani publici pe care stă de trei decenii ca o cloșcă pe ouă. Probabil, Grindeanu ar face mișto, Olguța Vasilescu s-ar inflama, iar unii lideri din teritoriu ar cere ieșirea de la guvernare, dar nicidecum nu vor ieși de la guvernare.
Înclin să cred că numai printr-o comportare vădit îndreptată împotriva celor care trag sfori ar fi atitudinea potrivită pentru PNL și USR.