Biblioteci la țară? Pentru ce?
0Cărți vechi, spații improprii și bibliotecari care s-au orientat spre orașe, unde își pot face meseria cât mai aproape de standardul pe care l-au învățat în facultate. Da, aceasta este o parte a realității care a dus la „dispariția” bibliotecilor în multe locuri din România.
Dar la fel de adevărat este că, acolo unde a existat interes pentru cultură, unde autoritățile locale au oferit o minimă susținere bibliotecarilor, sau, mai exact, s-au abținut de la a le pune bețe-n roate, bibliotecile rurale și-au extins semnificativ misiunea, devenind centre comunitare, hub-uri educaționale și puncte de acces la tehnologie și informație, de mare ajutor, în special în zonele cu resurse limitate.
„Un bibliotecar la o comună mică nu se justifică cu normă întreagă și nu e de mirare că foarte multe comune astăzi nu mai au aceste biblioteci funcționale”, a declarat premierul Bolojan.
Dar această declarație nu este despre bibliotecarii care accesează finațări pentru comunitate, participă la programe de mobilitate Erasmus, oferă copiilor din rural experiențe ale învățării în comunități din alte țări, care facilitează accesul comunității la resurse oferite de ONG-uri, care sunt parteneri de educație și vectori pentru inovație și progres în micile lor comunități.
La acești bibliotecari ar trebuie să ne uităm, să le spunem poveștile, să învățăm de la ei și tot mai multe biblioteci rurale să le urmeze exemplu și să se reinventeze.
De 15 ani inițiez programe de educație prin cultură și bibliotecarii ne-au fost parteneri implicați, care au deschis bibliotecile pentru educația informală, pentru cursuri și traininguri. Au făcut-o voluntar și chiar este necesar să punctez acest lucru, au făcut-o mai des și cu mai puțină birocrație decât școlile!
Ce oferă bibliotecile rurale alături de care am implementat proiecte de educație prin cultură și de promovare a lecturii? Acces gratuit la cărți, internet, computere și materiale educaționale, ajută la alfabetizarea digitală a persoanelor în vârstă sau a celor fără competențe IT, organizează ateliere de lectură, cluburi de șah, cercuri de creație pentru copii, proiecții de filme.
În multe sate, biblioteca este singurul loc cu acces public la internet și în pandemie a fost instituția care a sprijinit elevii și studenții din rural, care învățau în orașe, să participle la cursurile online.
Mulți săteni, cu ajutorul bibliotecarelor completează formulare online pentru ANAF, fac plăți, programări la medic...Dar cel mai important, bibliotecarii sunt agenți activi de dezvoltare, colaborează cu ONG-uri, primării și școli pentru proiecte locale, care aduc bani sau know-how și dezvoltă comunitatea!
Nicio comunitate nu ar trebui să renunțe la bibiotecă! Și dacă nu are încă o biblioteca așa cum sunt cele despre care am povestit mai sus, ar trebuie ca de mâine să înceapă să o creeze. Pentru că în mediul rural bibliotecile pot fi centre de formare ( antreprenoriat, educație financiară), hub-uri pentru antreprenoriat rural, loc de întâlnire pentru inițiative locale, spațiu de co-working și inovație rurală (mai ales pentru tineri care pot lucra remote), vectori de promovare a patrimoniului local (care gestionează și creează arhive digitale cu povești locale) și pot ajuta la promovarea turismului rural.
Unele biblioteci rurale au nevoie de resurse și viziune, în niciun caz de abandon!
Nu bibliotecile și bibliotecarii au creat deficit bugetar! Dar educația și lupta pentru egalitate de șanse între rural și urban ar putea stopa sărăcia, extremismul, ura, iar bibliotecile se pot ocupa de asta în comunitățile mici, uitate de toți!
La final, citiți acest interviu cu doamna bibliotecar Crina Popescu de la biblioteca rurală din Pietrari, Vâlcea, și veți înțelege că pentru o viață mai bună în această țară avem nevoie de mai mulți bibliotecari în sate, în niciun caz de mai puțini!