Bespridel – sau istoria tranziţiei basarabene povestită de un bandit

Am vorbit aseară cu unul dintre legendarii bandiţi (retras din activitate) din Chişinău care mă ajută la documentare. Am discutat despre ultimele ştiri  din Basarabia. Bătrînul bandit mi-a zis aşa: „Bandiţii nu sar mai sus de tavan, pentru că deasupra e «crîşa» («crîşa» – bandiţii de rang înalt cu mare autoritate care garantează derularea afacerilor)”.

Bandiţii nu au greţuri ideologice, politice sau geopolitice. Ei au doar o „crîşă” pe care o schimbă din cînd în cînd.  Şi sunt interesaţi de cîştig prin orice mijloace: jaful este regula. Astea au fost vorbele bătrânului  şi nu am niciun motiv să nu-l cred.

Care e „crîşa” celor de la Chişinău? Habar nu am. Dar oare SUA, Germania, UE nu au ştiut pe cine susţin? De ce continuă mitul cu „vectorul UE”? Ba au ştiut şi ştiu bine ce hram poartă pentru că au băut „cefir” împreună. Băieţii ăştia au secătuit ţara cum nu a mai reuşit nimeni de la marele război încoace. Nimeni.

Pentru „crîşa occidentală”, ca şi pentru cea estică moscovită, nu contează cît de bandit eşti, totul e să ştii să fii supus şi să privatizezi ce trebuie, să deschizi porţile cît trebuie etc. Ei au alte calcule şi interese. Numele de cod al celor actuali e „vector european”, dar cu bani şi apucători „eurasiatice”. Sub acest „şanson” (muzica preferată a  bandiţilor din Est) duios, bandiţii de la Chişinău au făcut ravagii. Iar establishment-ul jurnalistic şi intelectual i-au susţinut activ, ciugulind din palmele celor doi Vlazi.

Orice critică adusă „bandei Alianţei” înseamnă  că întrerupi necivilizat „şansonul – Vector european”. Însă marea parte a banilor sînt totuşi ruseşti. Prima fază a scandalului a apărut atunci cînd rechinii ruşi care spălau tonele de bani prin RM au fost „kidăniţi” (ţepuiţi) de ştiucile moldoveneşti. Orice bandit cu 3 clase din Chişinău ştie asta, numai „lumea bună” nu???  Pentru că şi ea e la fel de coruptă şi-i convine această situaţie. Toţi  au legitimat şi creat un mit pe care l-au vîndut cetăţeanului mort de foame. Însă nu care cumva să vă faceţi iluzii cu eşantionul doi sau „opoziţia”. Sînt însetaţi, flămînzi şi ce vor schimba e maxim „crîşa”.

Tot banditul meu bătrîn mi-a mai explicat: „În zona puşcăriei, ştirile importante ajung mai repede decît în aşa-zisa lume liberă”. Se ştie de multă vreme că bătaia a început cînd „obşeaku” (banii ţinuţi la comun într-o bandă) a început să fie cheltuit cu nesăbuinţă şi furat din interior.  Iar asta nu se face, aşa că băieţii au pornit războiul. Vestea proastă pentru popor e următoarea: „obşeakul” bandiţilor AEI sînt de fapt banii cetăţenilor. Cu cît cobori mai mult în lumea lor lucrurile sînt şi mai grave.

Se numeşte: „bespridel“, cum zice orice bandit de şcoală veche. Ce  e „bespridelul“? Este lipsa de măsură, de limită, nivelul maxim de ilegalitate, un concept banditesc fundamental: cînd apare „bespridelul” societatea e pe cale de dizolvare. Cam asta e istoria tranziţiei de la comunism la capitalism, povestită de un bandit. Adică ce era bun public, comun, de stat a devenit „obşiak”, adică banii şi bunul bandiţilor. Dacă lor li se face milă mai primeşte ceva şi „fraierul” (aşa este numit omul simplu de către orice bandit).

Ar mai fi ceva important de spus. Toată experienţa de după `90 ne arată cum are loc degradarea politicului şi a cadrelor politice. Noua generaţie politică din RM, chiar dacă arată mai "occidentalizată" şi „civilizată”, este de o calitate politică mai slabă decît cea produsă de sovietici. Vorbesc strict politic. Unii ca  Voronin&Lucinschi măcar ştiu ce înseamnă aparatul de stat, lucrul cu oamenii, în sens politic. Partidele noi arată însă ca niste SRL-uri care nu au nimic cu statul şi cu societatea, ca să nu mai vorbesc de bunurile comune şi interesul public etc. Iar  cu ocazia acestui ultim scandal aflăm, de fapt, că întregul  stat era subordonat unor băieţi dubioşi. Brusc vedem că liderii partidelor şi oamenii care conduceau statul sînt nişte bandiţi ordinari. Practic, în RM nu există  un mediu politic cît de cît viabil care sa producă un spaţiu politic şi oameni politici. Şi poate cel mai grav lucru este inexistenţa unor  institutii critice,  funcţionale şi a unor mecanisme prin care să fie selectaţi  aceşti oameni şi să fie ţinuţi într-un anumit cadru. În realitate, nişte bandiţi au preluat puterea. Cînd nu ai instituţii şi mecanisme funcţionale apar bandiţii şi „bespridelul”.  Din păcate, teza mea de acum 10 ani a fost confirmată  cu vîrf şi îndesat: comunismul a fost învins de bandiţi şi bişniţari, nu de disidenţi & co. Bine aţi venit în noua lume care a făcut un salt de la sistemul monopartit la sistemul unioligarhic.

Aşa că lăsaţi monumentul lui Grigori Ivanovici Kotovski* la locul lui. Poate se dă el singur jos de pe cal să facă ordine. Dar asta e deja folclor...

*Kotovski – un legendar bandit/haiduc devenit popular la începutul sec. XX pentru că era un soi de Robin Hood basarabean.