Băsescu (SIE), Patruşev (FSB), Brennan (CIA) şi Omar Hayssam

Nu mai târziu decât luna trecută Traian Băsescu i-a primit la Cotroceni pe cei mai cunoscători cetăţeni ai lumii: şeful FSB şi şeful CIA. O lună mai târziu forţe de securitate româneşti au o intervenţie în Siria şi îl capturează pe Omor Hayssam.

Deşi uzual abordez alte teme, nu mă pot abţine să mă dau şi eu cu părerea, mai ales că acum o lună mă întrebam ce caută atât de brusc şefii celor mai puternice servicii de informaţii la Bucureşti.
Nu domnilor, nu era vorba de nici un acord, nu era vorba de nici o Transnistrie, nu era vorba de nici o relaţie bilaterală. Toate acestea au fost dezinformări specifice serviciilor de informaţii (contrainformaţii în cazul de faţă).

Preşedintele Traian Băsescu şi-a informat aliaţii occidentali cu privire la o intervenţie neautorizată în Siria, iar la recomandarea acestora a fost nevoit să facă acelaşi lucru şi cu Rusia, astfel încât gestul să nu fie greşit înţeles şi cu caracter ofensiv, îndreptat împotriva unor mari puteri.

Ştim cu toţii prea bine că Siria a devenit o nouă Coree în care Rusia şi SUA se bat pentru supremaţie. Cel mai probabil acolo, dacă nu se ajunge la o înţelegere totul va sfârşi cu o împărţire a Siriei după modelul Coreii de Nord.

Revenind la subiect, în timp ce preşedintele Traian Băsescu discuta despre Unire la Chişinău, trupe de securitate ale statului român făceau o intervenţie în Siria şi îl capturau pe Omar Hayssam.

Aici e vorba de o încălcare gravă a suveranităţii unei ţări, iar acest lucru s-a făcut pentru a atrage atenţia asupra puterii statului român dar şi a necesităţii neimplicării acestuia în conflictele de tip terorist.

România a urmat modelul Rusiei şi a SUA şi a intervenit în forţă atunci când securitatea cetăţenilor săi a fost ameninţată printr-un atac de tip terorist. Pedeapsa era iminentă.

Mesajul lansat de România a fost foarte clar: nu vă aşteptaţi să nu reacţionăm.

Inclusiv deschiderea voluntară a lui Traian Băsescu de a vorbi despre acest lucru a fost de fapt un semnal trimis către exterior, un semnal care indică forţă dar şi care laudă serviciile speciale ale statului român.

Dacă cineva mai are dubii în interior sau în exterior că România nu îşi poate gestiona problemele atunci se înşeală.

Extragerea lui Omar seamănă puţin cu cea a lui Osama Bin Laden, diferenţa constând în faptul că în acest caz s-a preferat capturarea. Şi acolo statul suveran nu a fost informat ci partenerii acestuia. Este inevitabil în astfel de operaţiuni ca informaţia să nu răsufle, iar legăturile lui OMAR la nivel de vârf în România au făcut ca prim-ministrul şi alţi membri importanţi ai guvernului să nu cunoască aceste informaţii. De fapt este chiar un lucru normal deoarece politicienii vin, pleacă , dar securitatea rămâne.

Şi cum nimic nu este întâmplător eu cred că am aflat de ce au venit cei doi şefi de servicii speciale la Bucureşti.