Alternative la grădiniţa de stat

Când am ales grădiniţa de stat, acum doi ani, am luat în calcul, desigur, şi alternativele. O mai fac încă, în fiecare vară şi, mai ales, în momentele în care mă nemulţumesc ministrul, primarul, toţi cei care iau decizii, uneori pripite şi care afectează viitorul copilului meu.

Dacă ar fi să renunţ deci la grădiniţa de stat, ar trebui:

Să îl ţin acasă. Facem oricum homeschooling, deci nu acumularea de cunostinţe ar fi o problemă. Dar Rareş e ultramegasociabil şi pentru el ar fi o pedeapsă imensă. Adoră să fie între copii, este prietenos, generos şi empatic şi ar suferi enorm în lipsa unui colectiv. Chiar dacă învăţăm destule acasă, socializarea de la grădiniţă este mult prea important pentru el. 

Abia pe locul doi pun faptul ca nu ne-ar fi uşor să îl cărăm peste tot după noi. Deşi am practicat de multe ori şi “căratul”. Faptul că avem propriul business, deci fără program fix şi lung, este un mare avantaj. Dar sunt întâlniri la care el nu ar trebui sau nu ar avea răbdare să asiste şi locuri în care chiar nu este indicat să meargă.  

În plus, activităţile opţionale pe care le face la grădiniţă, 5 ore săptămânal, ar necesita un cost financiar şi de timp mult mai mare. Pentru că o oră de engleză, dacă profesorul stă în celălalt capăt al Bucureştiului, reprezintă de fapt minimum 3 ore. Şi sigur nu voi plăti tot 5 lei, atât cât dau la un curs făcut în grădiniţa de stat.

Să angajez o bonă. Este soluţia pe care am respins-o de la început, cu 4 ani în urmă. Nu suport ideea că deleg pe alcineva să aibă grijă de copilul meu. Dar asta e problema mea şi are alte origini, fără legătură cu sistemul de învăţământ.  

În plus, ar trebui să fie o persoană absolut minunată, în grija căreia să am încredere să las şi copilul şi casa. Avantajul ar fi că am putea sta mai mult la birou şi să muncim mai eficient. Asta dacă aş avea încredere totală şi nu aş sta tot timpul cu gândul la ce se întamplă acasă, în lipsa mea.

Ştiu că o bonă costa circa 1.000 lei pe lună, dar sincer nu ştiu cât ar putea costa una care să îl înveţe o grămadă de lucruri (chiar dacă materialele ar fi pregătite de mine), să îl scoată zilnic în parc (a se citi să alerge după el prin parc) şi să îl ducă la tot felul de activităţi (cel puţin patru, câte face la grădiniţă).     

Să îl dau la o grădiniţă particulară obişnuită.  Avantajele (faţă de grădiniţa de stat la care merge in prezent) ar fi: mai puţini copii în grupă, mai multă atenţie acordată fiecaruia, un control mai bun asupra activităţilor şi modului în care se relaţionează cu ei. Şi cam atat. Mai multe decât învaţă acasă şi la grădiniţa actuala, sigur nu ar posibil, deci acest aspect nu îl evaluez ca fiind un avantaj. Ca dezavantaj, ar fi costul destul de ridicat şi care, după parerea mea, nu se prea justifică în cazul nostru: minimum 1.200 lei lunar.

Să îl dau la o grădiniţă particulară Montessori. Da, aceasta ar fi varianta cea mai bună, cea pe care aş alege-o fără să clipesc, pentru că este sistemul cel mai drag sufletului meu, sistemul în care l-am crescut până acum şi cel în care facem homeschooling. Numai dacă aş avea una în apropiere şi un buget de minimum 2.000 lei lunar dedicat grădiniţei. Şi nu am. Dar, dacă le-aş avea pe ambele, acesta este sistemul în care consider că merită să investesc.

Tu ce alternativă ai ales? De ce? Care sunt avantajele şi care sunt costurile?