Aberația testării antidrog în școală!

Cu prea multă ușurință și mânați cumva de o disperare și de o nevoie de a rezolva rapid, de a avea rezultate imediat, a reapărut printre politicieni măsura de testare antidrog în școală. Vă reamintesc de la început ca nici în cadrul penitenciarelor nu exista o testare antidrog, nici pe parcursul executării pedepsei privative de libertate, nici la depunerea în penitenciar, doar dacă unele motive medicale impun acest lucru. 

Când politicienii fac astfel de comentarii de cele mai multe ori gafează! Iar gafele lor au efecte, de la faptul că bagă spaimă în elevi și părinții lor până la anumite abordări de tip comunist!

1. În primul rând, cercetările (din ultimii 20 de ani) au demonstrat că testarea pentru droguri nu este un mecanism de descurajare a consumului de droguri. Deci, nu are nicio eficiență și se face degeaba!

2. Prefectul de București mai scrie o aberație și anume că elevii să prezinte o adeverință medicală la începutul anului școlar care să ateste că respectivul copil și-a făcut analize de sânge antidrog (dar care să nu prezinte rezultatele analizelor);

Ipotetic vorbind, orice adolescent care știe că va fi testat înainte la 11 septembrie ar putea să nu mai fumeze marijuana câteva zile înainte.

 Sau ar putea nici să nu-i pese și întrebarea este următoarea: dacă rezultatul este pozitiv, ce se întâmplă? Nu permitem intrarea elevilor în școală? 

Lezăm sau interzicem dreptul la educație al oricărui elev? Este neconstituțional. Deci la ce folos să trimitem sute de mii de elevi la spital/clinic pentru teste biologice. Și de la ce vârstă testăm? De la clasa a 8-a? A 7-a? De la grădi?

3. Dacă într-o clasă 10 elevi sunt depistați pozitiv și într-o școală, în urma testării, avem 200 de elevi pozitivi (că au fost la un festival de toamnă), ce consecințe vor urma? 

Vă readuc aminte că în România consumul de droguri nu este incriminat de Legea 143/2000. Traficanții reprezintă o problemă. Și deseori traficanții nu consumă droguri! Deci!

4. Majoritatea testelor antidrog nu prezintă siguranță (fiabilitate) pentru testare într-un mediu precum școala.

5. Erori. Dacă obținem rezultate fals pozitive. Cum reacționăm?

Am avut în România exemple când șoferi care nu s-au atins vreodată de droguri au ieșit pozitiv la testarea antidrog, pentru ca ulterior la testele biologice să se afle adevărul: negativ. 

Ce faci în această situație, când elevii ies pozitiv la teste și în realitate ei nu au consumat? Mergi cu zeci de elevi de la o școală și sute din oraș la spital pentru analize biologice?

6. Procedura în sine afectează grav relația de încredere între copil și părinte și desigur afectează conexiunea și legătura sa cu școala – atât de necesară. 

7. Există aspecte legale și moral-etice care împiedică testarea. Cine decide asupra corpului copilului? Dar asupra integrității și demnității sale? Cum este respectată confidențialitatea actului medical?

Credeți că dacă Ionel iese pozitiv în secunda doi nu se vorbește în toată școala?

8. Costuri financiare uriașe. Un singur drug test costă de la 30 la 250 de dolari. Calculați dvs în 210 școli din București cel puțin 10 elevi testați sau 100 (cine susține? Zeci de mii de euro/testare). 

9. Asistenții medicali nu pot fi obligați să efectueze această testare. Mai ales dacă rezultatele testării vor avea efecte!

10. Peste 70% dintre părinți nu vor fi de acord! Potrivit statisticilor făcute în alte țâri, chestionarele vor indica un procent scăzut de părinți care își vor da consimțământul!

Avem nevoie de o abordare mult mai matură și eficientă, o abordare psihologică, umană, empatică, încrezătoare și cu folos! Nu de ofițeri antidrog în școală, nu de testare, de percheziții, de amenințări etc.!