Apelul tulburător al unei românce din diaspora înainte de turul decisiv: „Nu alegeți cu ură, nu votați cu dorință de răzbunare”
0În pragul turului decisiv al alegerilor prezidențiale, o româncă stabilită de ani buni în diaspora lansează un apel tulburător către cei rămași acasă: „Știu că mulți dintre voi, ca și mine, sunteți dezamăgiți. Că s-au anulat alegerile din noiembrie. Că simțim că suntem mințiți și ignorați. Dar vă rog: nu alegeți cu ură, nu votați cu dorință de răzbunare”. Mărturia Nadiei este ecoul unei generații care a trăit comunismul și tranziția și care se teme acum că România riscă să alunece din nou în iluzia unui salvator providențial.
Românca stabilită în Austria subliniază miza crucială a alegerilor din 18 mai.
Redăm mesajul integral transmis redacției Adevărul:
„Dragi români,
Sunt un român din Diaspora și simt nevoia să îmi aștern gândurile într-un moment în care România pare mai divizată ca niciodată. Vă scriu vouă, celor care, ca și mine, ați trăit cu adevărat două lumi: comunismul apăsător și tranziția greoaie către democrație. Am dus o viață muncită cinstit, cu greutăți, dar și cu speranță. Nu sunt nici analist, nici politician — doar un om care nu mai vrea să tacă.
Am observat, din păcate, cum politica românească a fost cuprinsă de un val periculos de promisiuni ușoare și mesaje emoționale. Se importă stiluri din alte părți ale lumii, unde se promite că războaiele pot fi oprite în „24 de ore”, că națiunile se vindecă printr-un singur lider, de parcă realitatea s-ar plia pe lozinci. Dar cei care spun aceste lucruri n-au luptat niciodată pe front. N-au simțit frica, frigul sau foamea. Nu cunosc ce înseamnă sacrificiul real.
George Simion are 38 de ani. Îi doresc succes, sincer. Dacă reușește ceea ce nu s-a realizat în 35 de ani, fără să dea vina pe „moșteniri grele”, atunci îl vom respecta. Poate chiar ne vom întoarce acasă — în acea Românie în care am visat mereu să trăim. Dar dacă și această promisiune se stinge ca celelalte, atunci mă întreb cu tristețe: ne mai întoarcem vreodată acasă?
Eu nu cred că cineva îmi vrea binele mai mult decât mi-l vreau eu. De aceea, nu mai pot delega visul meu oricui doar pentru că „vorbește bine”. Vreau fapte. Vreau să mă simt reprezentat de cineva care a trăit ceea ce am trăit și eu. Nu pot fi convins de cineva care n-a cunoscut comunismul, care n-a stat la coadă, care n-a trăit cu frică și rușine pentru gândurile proprii. Nu poate cineva crescut în libertate să înțeleagă pe deplin pierderea libertății.
În Diaspora, avem libertatea de a vorbi, de a vota, de a critica. Nu perfect, dar real. Aici, suntem tratați ca cetățeni. Acolo ni se spunea „cu poporul, pentru popor”. Dar unde era poporul, de fapt?
Și mai e ceva: religia. O văd tot mai prezentă în campanii, în discursuri, în promisiuni. Dacă tot suntem cu Domnul, atunci hai să desființăm clasa politică și să predăm puterea Bisericii. Ironie amară, da. Dar trebuie să spunem clar: când credința e folosită ca instrument politic, nu mai e despre Dumnezeu. E despre manipulare.
Știu că mulți dintre voi, ca și mine, sunteți dezamăgiți. Că s-au anulat alegerile din noiembrie. Că simțim că suntem mințiți și ignorați. Dar vă rog: nu alegeți cu ură, nu votați cu dorință de răzbunare. Mesajul trebuie să fie transmis clar — dar prin rațiune, nu prin furie. România se poate reclădi doar pe înțelepciune, nu pe învrăjbire.
Dragi români, din țară sau de pretutindeni, vă îndemn să gândim limpede. Să ne alegem viitorul cu capul. Să cerem fapte, nu vorbe. Pentru că, în final, România nu se va schimba pentru că am votat pe cineva — ci pentru că ne vom schimba și noi, fiecare, în fiecare zi.
Cu respect și speranță,
Nadia Olaru
Linz, Austria”
Nadia este plecată din țară încă de când a terminat Facultatea de Litere la Universitatea Lucian Blaga, în Sibiu. Au urmat apoi șapte ani de ospătărie pe un vas de croazieră. Viața personală condus-o apoi în orașul Linz din Austria, acolo unde s-a stabilit de peste 7 ani. Revoluția a prins-o la 13 ani și spune că nu se poate vedea într-un sistem în care nu se poate exprima liber.