Aşa cum se ştie, bugetul UE prevede fonduri uriaşe, nerambursabile, pentru cercetare (cca 90 miliarde de Euro pentru 2014-2020)! Grav e că, deşi sunt tot mai mulţi doctori în stiinţă, profesori universitari, academicieni ... Romania e pe ultimul loc în UE la finanţarea prin proiecte de cercetare, dezvoltare şi inovare! Păi dacă băştinaşii noştrii sunt neputincioşi, soluţia logică e să se apeleze la ajutorul cercetătorilor din diaspora care lucreză la universităţi recunoscute prin numărul mare de granturi UE! Ei sunt fiicele/fii noştrii care au fost nevoiţi să ia calea emigraţiei. Chiar dacă sunt integraţi acolo, prin o nouă cetăţenie, ei se gândesc la noi, cei de „acasă”. Streinii nu ne ajută deoarece îi au pe ai lor (este firesc şi natural). Important e să-i motivăm, realist şi atrăgător, pe ai noştrii să ne fie parteneri în proiecte excelente!

„Reţeta” are patru faze. Prima fază este în responsabilitatea autorităţilor române; fazele 2-4 le parcurge un tânăr talentat, prin o cercetare inovativă, care revine acasă (temporar sau definitiv). Iată fazele:
  1. Adoptarea unui model viabil (verificat în Italia) pentru motivarea tinerilor, aflaţi la început de carieră în diaspora, să revină temporar sau definitiv în ţară; 
  2. Cercetătorul dezvoltă un proiect într-o instituţie academică din România, rezultând un produs nou (prototip, proces sau serviciu) inovator, funcţional şi cu impact comercial clar; 
  3. Înfiinţează propria companie pentru valorificarea rezultatelor din faza 2 printr-un proiect finanţat de UE în schema „SME-1 instrument” (studiul de fesabilitate şi planul de afaceri);  
  4. Finalizarea şi lansarea comercială a noului produs printr-un proiect finanţat de UE în schema „SME-2 instrument”. 
Interesul pentru cercetătorii din diaspora este plauzibil: 1) o posibilă poveste reală de succes în atragerea de finanţare UE pentru comercializarea noului produs cu impact în: creşterea propriei companii, creşterea numărului de angajaţi şi credibilitate pentru potenţialii investitori). 2) funcţie de rezultatele obţinute, tânărul se poate întoarce în ţara din care a revenit acasă, după terminarea oricărei faze. 
 
Iată, foarte succint, descrierea fiecărei faze:   
Faza 1: Adoptarea unui model verificat practic în Italia („cei destepţi învaţă din experienţa altora”). Pentru a beneficia de pregătirea profesională a tinerilor care lucrează în ţări dezvoltate ca (SUA, Anglia, Germania etc.), Ministerul Educaţiei, Universităţilor şi Cercetării din Italia a iniţiat un program internaţional, „Programul Montalcini”. Denumirea programului este asociată cu numele laureatei Premiului Nobel, Rita Levi Montalcini (pentru contribuţie excepţională în domeniul fiziologiei). S-au alocat 6 milioane de Euro pentru granturi de cercetare tinerilor de top să revină în ţară. Câştigătorilor de granturi li se oferă contract full-time pe trei ani la o universitate din Italia (pe care o alege candidatul). Contractul poate fi reînoit până la maximum şase ani. Se pot efectua şi activităţi academice în învăţământ (maxim 350 ore per an academic). Salariul este de 40.000 € pe an. Sunt incluse toate beneficiile de angajat full-time. Impozitul este 10% din salariu. Astfel, sunt recrutaţi cei mai buni tineri (la nivel post-doctorat) care lucrează în străinătate pentru o poziţie temporară la o universitate.
 
Faza 1 pentru Romania s-ar putea denumi „Programul Paulescu”, după numele savantului român care a avut o contribuţie decisivă în descoperirea insulinei. Însă, fiind vorba despre tineri la început de carieră în diferite sectoare (mediul academic sau non-academic) şi discipline ştiinţifice, programul s-ar putea denumi printr-un termen asociat tinerilor care au luptat pentru libertate în 1989 (în semn de omagiu). 
 
Faza 2: Indiferent de disciplina ştiinţifică, este eligibil cercetătorul care îndeplineşte următoarele două condiţii: 1) A obţinut doctoratul în ştiinţă într-un interval nu mai mare de şase ani premergători datei de lansare a programului; 2) Are cel puţin trei ani de experienţă în învăţământ sau în cercetare, într-o instituţie de învăţământ superior din străinătate. Pentru evaluarea obiectivă, imparţială şi fără conflicte de interese a propunerilor de proiecte (trimise electronic) se apelează la experţi internaţionali.  Evaluarea se face de la distanţă printr-un serviciu Web. 
 
O „reţetă” (comparabilă internaţional) ar putea motiva şi pe tinerii de top de origine română, să revină în ţară (temporar sau definitiv). Aşa s-ar putea produce un transfer de competenţe în scrierea unor proiecte excelente cu şanse mari în obţinerea de fonduri UE nerambursabile pentru cercetare. Mai mult, s-ar genera creşterea exportului cu produse „made in Romania” prin care să se producă creştere economică şi noi locuri de muncă de înaltă calificare. Pentru evaluarea unor astfel de proiecte s-ar putea beneficia de serviciile cercetătorilor români avansaţi (cum am arătat anterior în „Puterea creierului”). Ei ar putea oferi şi sugestii pentru îmbunătăţirea proiectelor evaluate!
 
Succint, o propunerea de proiect trebuie să conţină: 
Descrierea detaliată a proiectului propus: domeniul şi metodele de cercetare, planul de lucru, rezultatele anticipate, impactul economic şi costurile directe asociate proiectului; 
Curriculum vitae (CV): realizările de excepţie ale candidatului şi potenţialul ştiinţific în cercetare; 
Lista articolelor ştiinţifice publicate: articole cu mare impact ştiinţific publicate în reviste internaţionale de prestigiu; Scoruri mai mari în evaluarea proiectelor primesc candidaţii care dovedesc că au avut succese în obţinerea de proiecte finanţate prin programele UE cum sunt, FP7 şi Horizon 2020; 
Dovada că a locuit în străinătate: cel puţin în ultimii trei ani şi a fost angajat în învăţământ sau în cercetare la nivel universitar. 
 
Pentru ultimele două faze (3 şi 4) arăt doar aspectele esenţiale deoarece există informaţii detaliate pe diverse portaluri Web ale Comisie UE sau diverse ghiduri practice pentru proiectele SME: 
Faza 3:  Studiu de fesabilitate şi un plan de afaceri pentru comercializarea noului produs printr-un proiect „SME-1 instrument” care durează 6 luni. Se alocă de Comisia UE o sumă nerambursabilă fixă de 50 mii de Euro pentru fiecare propunere câştigătoare de proiect.
Faza 4: Finalizarea şi lansarea comercială (prin propria firmă) a noului produs printr-un proiect „SME-2 instrument” care durează 2 ani. Nivelul de finanţare de la Comisia UE poate fi în jur de 3 milioane de Euro. O sumă confortabilă, obţinută prin puterea creierului, pentru o firmă nou înfiinţată!
 

Concluzii: 

  • Într-o lume extrem de competitivă în toate domeniile ştiinţifice, realitatea arată că este nevoie de infuzia de competenţe ale cercetătorilor din diaspora pentru a dezvolta proiecte cu şanse mari de finanţare şi de a apropia România de ţările de top din UE în atragerea de fonduri pentru cercetare! 
  • Rezultatele cercetărilor prin infuzia de competenţe din afara ţării poate genera produse „made in Romania” prin care să se genereze creştere economică şi noi locuri de muncă de înaltă calificare. 
  • Un impact fantastic prin revenirea tinerilor după studii strălucite în ţări dezvoltate (prin reintregirea familiilor lor pe meleagurile frumoasei noastre patrii, nu în afara ei)!