Oameni de ştiinţă care au revoluţionat lumea, dar care la început au fost ridiculizaţi pentru teoriile lor

Marii oameni de ştiinţă ai lumii schimbă modul în care percepem lumea. Dar pentru a ajunge la această performanţă trebuie să combată idei vechi, ceea ce implică şi atragerea unor duşmani. Indiferent dacă au intrat în dizgraţie sau în uitare, marii cercetători ai lumii şi-au lăsat amprenta asupra lumii.

Înainte de fi dovedită şi acceptată, o teorie poate fi supusă unui val de critici dure, iar cel care a iniţiat-o poate fi batjocorit, respins, chiar umilit. De cele mai multe ori, o autoritate religioasă este cea care porneşte oprobriul public al iniţiatorului, dar se poate ajunge ca şi colegii de brească să devină critici aprigi. În aceste condiţii, un om de ştiinţă trebuie să dea dovadă de determinare şi să creadă în continuare în ideea respinsă de toţi ceilalţi, scrie BBC.

Cei mai norocoşi oameni de ştiinţă ajung să fie apreciaţi chiar din timpul vieţii, dar cei mai mulţi sunt veneraţi abia după moarte. De la Isaac Newton la Galileo Galilei sau Charles Darwin, toţi au avut parte de o înfruntare cu autoritatea vremii. BBC a întocmit o listă cu cinci dintre cei mai contestaţi oameni de ştiinţă din toate timpurile, unii dintre ei cunoscuţi, alţi prea puţin remarcaţi.

Isaac Newton (1642 – 1727)

Isaac Newton a schimbat percepţia lumii prin teoria gravitaţei şi prin legile sale privind mişcarea. Ceea ce i-a atras critici publice a fost afirmaţia sa conform căreia Dumnezeu reprezintă spaţiul şi timpul.

Astfel de afirmaţii au fost considerate de neacceptat de filosoful german Gottfried Leibniz, care considera cercetarea lui Dumnezeu din punct de vedere ştiinţific ca fiind abominabilă. A trimis o scrisoare familiei regale Hanoverian din Anglia, prin care îl acuza pe Newton de aportul pe care îl aduce la declinul „religiei naturale”.

Deşi era profund religios, Newton respingea divinitatea lui Iisus Hristos şi Sfânta Treime.  De asemenea, Newton credea că sursa inspiraţiei sale pentru teoria gravitaţiei a fost insuflată direct de Dumnezeu, ceea ce îl făcea un adevărat profet al vremii.

Galileo Galilei (1564 – 1642)

Galileo Galilei este amintit mereu drept exemplul clasic al omul de ştiinţă eretic, din cauza procesului iniţial de Inchiziţie împotriva lui, în 1633. Acesta a fost condamnat pentru că era „suspectat de erezie“ şi asta deoarece Galilei promova ideea conform căreia Pământul se învârte în jurul Soarelui.

La acea vreme, singura idee acceptată era aceea că Pământul era fix, iar Soarele era cel care se mişca pe cer. Mai mult, Galileo şi-a agravat situaţia afirmând că un Pământ în mişcare nu contravine cu legile Scripturii. Această interpretare era interzisă muritorilor de rând, numai teologii de la Vatican fiind împuterniciţi să interpreteze Biblia. Decăderea lui Galileo Galilei a devenit un punct de referinţă pentru actuala discuţie ştiinţă versus religie.

Ignaz Semmelweis (1818 – 1865)

Louis Pasteur este amintit drept cel care a dovedit că germenii sunt purtători de boli, dar nu el a fost primul care a observat acest fapt, ci medicul maghiar Ignaz Semmelweis.

Ignaz Semmelweis lucra în două clinici de maternitate când a observat că în una dintre ele mai multe mame mureau din cauza febrei, la scurt timp după ce năşteau. Investigând, el şi-a dat seama că un număr mai mare de decese aveau loc în clinica în care se efectuau şi autopsiile. Această constatare l-a determinat pe Ignaz să suspecteze că doctorii care efectuau şi autopsiile şi naşterile aveau mâinile infectate.

Doctorul Semmelweis a instituit un regim de spălare a mâinilor, ceea ce a dus la o scădere a mortalităţii cu 90%. Cu toate acestea, instituţia medicală la care lucra nu a recunoscut imediat descoperirea sa, astfel că Ignaz a devenit tot mai frustrat.

În anul 1861 a început să sufere de afecţiuni nervoase. A început să-şi promoveze obsesiv ideile salvatoare, devenind din ce în ce mai ostil şi antisocial faţă de ceilalţi medici. Pe măsură ce devenea mai agresiv, era tot mai ignorat. În cele din urmă, în 1865, colegii săi l-au dus la un spital de boli mintale unde l-au pus în cămaşa de forţă. A murit două săptămâni mai târziu din cauza unei gangrene. În mod ironic, în acelaşi an, chirurgul britanic Joseph Lister a început să folosească sprayuri cu acid carbolic pe post de antiseptice.

Până la sfârşitul deceniului respectiv, cei mai mulţi chirurgi au înţeles necesitatea mâinilor curate.

Charles Darwin (1809 – 1882)

După Galileo Galilei şi Charles Darwin a intrat în dispută cu biserică. El a prezentat teoria conform căreia spreciile evoluează treptat în timp, adaptându-se la mediul lor.

Unii clerici ai Bisericii Angliei au considerat ideea evoluţiei o erezie, pentru că asta ar fi însemnat că Pământul nu a fost creat perfect, în timp ce alţii spuneau despre capacitatea de adaptare că a fost implementată de Dumnezeu de la bun început.

Darwin şi-a publicat ideea în lucrarea ştiinţifică „Originea Speciilor”, folosindu-se de probele adunate în timpul călătoriei cu vaporul Armatei Marine britanice, HMS Beagle. În ciuda opoziţiei religioase, ideea a fost adoptată rapid de alţi oameni de ştiinţă.

Alfred Wegener (1880 – 1930)

Meteorologului Alfred Wegener i-a fost atribuit statutul de eretic în anul 1912, atunci când, privind harta lumii şi observând că America de Sud s-ar putea îmbina precum o piesă de puzzle cu Africa, a sugerat că toate continentele au fost cândva unite. Forţele geologice le-au împărţit, ca mai apoi să ajungă în poziţiile lor actuale.

Această idee era în contradicţie cu teoriile vremii, care stabileau că suprafeţele de Pământ erau fixe. Chiar şi izolat, Wegener a continuat să aducă noi dovezi şi să actualizeze în permanenţă ceea ce susţinea.

În cele din urmă, ideile sale au fost acceptate în anii 1960, atunci când dovezilor sale s-au dovedit imposibil de ignorat. Dar pentru Weneger era prea târziu. Acesta a murit într-o expediţie polară în 1930, la doar 50 de ani. S-a aventurat prin iarna geroasă să ducă provizii de urgenţă într-o staţie meteorologică din centrul Groenlandei, când a fost copleşit de temperaturi de -60 de grade Celsius şi a murit.