Asistăm în fiecare zi, aproape pe neobservate, la o nouă revoluţia, aşa numita a Patra Revoluţie Industrială, care pleacă de la revoluţia digitală deja prezentă pentru a avansa economia în direcţii noi, surprinzătoare bazate pe robotică, inteligenţă artificială, nanotehnologii, biotehnologie, internetul lucrurilor, imprimarea 3D şi vehicule autonome.

Relaţiile industriale se vor schimba pe măsură ce robotizarea va avansa. Copiii noştri vor avea profesii care acum nu există şi vor lucra în medii de lucru radical diferite peste 20 – 30 de ani. Locuri de muncă care par stabile vor dispărea şi altele vor apărea. Un prim studiu de interes este acela realizat pentru Forumul Economic Mondial intitulat „Viitorul locurilor de muncă” („Future of Jobs”), din 2016, care estimează că până în 2020 vor dispărea peste 5 milioane de locuri de muncă în 15 economii dezvoltate şi emergente. Fiecare ramură industrială şi regiune geografică vor fi afectate, pierderile fiind compensate parţial de crearea de noi locuri de muncă în domenii de înaltă calificare. Va deveni astfel crucială învăţarea pe parcursul întregii vieţi, dobândirea de noi abilităţi şi investiţiile în recalificarea forţei de muncă mai degrabă decât angajarea de lucrători pe termen scurt.

În acest context de schimbare tăcută, dar inexorabilă merită menţionată dezbaterea organizată în plenul Parlamentului European pe tema roboticii care a avut drept finalitate Rezoluţia Parlamentului European din 16 februarie 2017 conţinând recomandări adresate Comisiei referitoare la normele de drept civil privind robotica (2015/2103(INL)). Punctul de plecare al dezbaterilor a fost premisă conform căreia „umanitatea se află acum în pragul unei ere în care roboţii, boţii, androizii şi alte materializări ale inteligenţei artificiale (IA), încă şi mai sofisticate, par să declanşeze o nouă revoluţie industrială, care va afecta probabil toate straturile societăţii, fiind astfel de o importanţă vitală ca legiuitorii să ia în considerare implicaţiile şi efectele juridice şi etice ale acestui fenomen, fără a frâna însă inovarea” (B).

Implicaţiile sunt directe, atât asupra locurilor de muncă „utilizarea la scară largă a roboticii ar putea să nu ducă în mod automat la înlocuirea locurilor de muncă, însă locurile de muncă cu calificare mai redusă din sectoarele ocupaţionale intensive ar putea fi mai vulnerabile la extinderea automatizării” (J) cât şi asupra structurii societăţii, prin polarizarea excesivă şi sporirea diferenţelor dintre săraci şi bogaţi „în faţa unor divizări crescânde a societăţii, cu o clasă de mijloc în scădere, este important să se ţină cont de faptul că dezvoltarea roboticii poate conduce la o concentrare acută a bogăţiei şi a influenţei în mâinile unei minorităţi” (K).

Evoluţiile pe plan economic trebuie însă subsumate unor principii etice şi juridice, fiind important pentru început să se înceapă cu aspecte de răspundere civilă. Cu acest prilej este oferită definiţia unui „robot inteligent”: „dobândeşte autonomie cu ajutorul senzorilor şi/sau prin schimburi de date cu mediul său ambiant (interconectivitate) şi negociază şi analizează aceste date; dispune de sisteme de învăţare individuală din experienţă şi prin interacţiune (criteriu opţional); dispune cel puţin de un suport fizic minor; are capacitatea de a-şi adapta comportamentul şi acţiunile la mediul ambiant; nu este viu în sens biologic” (1).

Sunt analizate ulterior aspecte legate de diverse tipuri de roboţi precum: mijloace autonome de transport (vehicule autonome şi drone); roboţii de asistenţă; roboţii medicali precum şi rolul roboticii în repararea şi ameliorarea capacităţilor umane recomandându-se analizarea oportunităţii înfiinţării unei Agenţii Europene pentru Robotică şi Inteligenţă artificială.

Rezoluţia este însoţită de o Anexă care cuprinde o primă Cartă privind robotica care stabileşte o serie de principii etice pentru cercetările viitoare:

Cercetătorii în domeniul roboticii ar trebui să se angajeze să urmeze un nivel maxim de conduită etică şi profesională şi să respecte următoarele principii:

  • beneficienţă - roboţii ar trebui să acţioneze în interesul oamenilor;
  • ne-maleficienţă - principiul „în primul rând, nu fă rău”: roboţii nu trebuie să cauzeze daune omului;
  • autonomie - capacitatea de lua decizii în deplină libertate şi în cunoştinţă de cauză cu privire la termenii interacţiunii cu roboţii;
  • justiţie - repartizarea echitabilă a beneficiilor asociate cu robotica şi accesibilitatea roboţilor de asistenţă la domiciliu şi în special a roboţilor care asigură asistenţă medicală.”

Remarcăm un interes la nivel naţional faţă de aceste tematici, interes concretizat prin adoptarea în anul 2015 a Strategiei Naţionale privind Agenda Digitală România 2020 care deşi nu abordează direct problematica roboticii, după modelul Parlamentului European, are o importantă componentă economică prin Domeniul de acţiune 3 - eCommerce, Cercetare, Dezvoltare şi Inovare în TIC estimându-se că prin „punerea în aplicare a măsurilor din domeniul de acţiune 3 va genera până în anul 2020 un impact estimat asupra economiei româneşti de creştere de aproximativ 3% la nivelul PIB-ului şi 2% în privinţa locurilor de muncă.”

Importanţa acestei Strategii este încă odată întărită prin Programul de guvernare 2017-2020 care are o componentă distinctă Politici în domeniul comunicaţiilor. Convergenţă digitală. Se urmăreşte astfel: „accesul rapid şi nelimitat la informaţii şi la facilităţile instrumentelor de informare, comunicaţie şi calcul în scopul valorificării superioare a energiilor umane, modelării unei societăţi echitabile şi creative care să contribuie la dezvoltarea economică şi creşterea competitivităţii României”

Dezbaterea este încă la început, marile întrebări pe care cea de-a Patra Revoluţie Industrială le ridică rămânând încă fără un răspuns clar. Rapiditatea transformărilor necesită din partea noastră o adaptare rapidă şi o gândire inovatoare. Această logică se aplică atât sectorului privat cât şi celui public care par incapabile să facă faţă rapidei dezvoltări şi impactului inovării. Vom asista pe viitor la o redistribuire şi o descentralizare a puterii care vor genera o regândire a abordării în care se realizează politicile întrucât modelul centralizat nu va mai fi valabil.

Cum se vor adapta instituţiile şi organizaţiile la cea de-a Patra Revoluţie Industrială? Va deveni guvernanţa mai rapidă şi mai descentralizată? Cum vor fi implicaţi cetăţenii în schimbare? Cum vor fi gestionate problemele sociale cauzate de pierderea locurilor de muncă ca urmare a robotizării? Vor plăti oare companiile taxe sociale pentru roboţii care iau locul angajaţilor? Vom avea oare forţa de a gândi strategic cu privire la această schimbare pentru a-i maximiza efectele pozitive? Cum putem garanta că cea de-a Patra Revoluţie Industrială este benefică pentru toţi cetăţenii şi că va duce la o îmbunătăţire a societăţii? Oare introducerea unui venit universal minim garantat poate fi o soluţie? Inteligenţa artificială va avea acelaşi statut ca şi persoanele?

Viitorul se anunţă a fi plin de astfel de provocări la care inteligenţa colectivă a societăţii va trebui să ofere un răspuns.