REVIEW Huawei P9 - Telefonul pentru care lumea este în alb şi negru

Într-o vreme, Huawei avea numele „Ascend“ pentru seria de telefoane de top. A renunţat la el, dar ele au devenit mai bune. Cel mai bun e noul: Huawei P9.

Huawei P9 este unul dintre acele telefoane care vor prinde toate topurile anului, de la cameră foto la design, construcţie şi spre statutul utilizatorului. Începe astfel o perioadă în care Huawei nu mai mizează doar pe volum şi preţ, ci şi pe ceea ce reprezintă telefonul pentru tine, utilizator.

Huawei P9 ar putea fi considerat un telefon nou de la companie, dar câteva dintre caracteristicile sale erau evidente încă de când chinezii au lansat Mate S. Acela a fost primul lor smartphone interesant, bine construit. Acum, P9 primeşte două camere, o construcţie din metal şi un ecran foarte bun. Nu e lipsit de câteva probleme enervante, dar la preţul pe care îl are îl pot cataloga drept o alternativă foarte bună pentru Galaxy S7, HTC 10 şi iPhone 6s.

Cele mai multe probleme încep însă, şi anul acesta ca până acum, de la sistemul de operare. Huawei P9 rulează un Android modificat, cu interfaţa EmotionUI pe care fie o placi, fie o urăşti, dar nu prea există cale de mijloc. Aceeaşi este povestea la oricare interfaţă de Android, dar Huawei exagerează prin încercarea de a imita iOS. Android, pur şi simplu, nu poate fi un alt sistem de operare indiferent cât de mult lucrezi la temă. Bine măcar că nu încearcă să imite Windows 10 Mobile. Cel mai enervant aspect e că pictogramele rămân, uneori, cele create de Huawei (ex.: Instagram). Se va rezolva probabil cu o actualizare.

Dotări tehnice şi software: ecran de 5,2 inci full HD, suport dualSIM, Android Marshmallow cu interfaţa EMUI 4.1, procesor HiSilicon Kirin 955 cu opt nuclee împărţite în două cipuri a câte patru, memorie RAM de 3GB cu spaţiu de stocare de 32GB (există versiune de 4GB cu 64GB), suport card microSD până la 128GB, port USB-C, baterie de 3.000 mAh şi cameră pentru selfie de 8 megapixeli.

Notă: 9,1

Ce vei aprecia la Huawei P9

În ultimii doi-trei ani, companiile din China au dat plasticul pe metal, dar, deocamdată, Huawei a făcut-o cel mai bine. Dintre câte P-uri au lansat în aceşti an, acesta este cel mai: compact, robust, bine finisat, plăcut de utilizat. Şi are un senzor de scanare a amprentei ultrarapid (aş spune cel mai rapid, dar un test profesional m-ar putea contrazice - este însă mai rapid decât cele de pe iPhone, Samsung sau HTC şi funcţionează în toate poziţiile în care aşezi degetul pe el). Acelaşi senzor e şi declanşator pentru cameră foto, dacă vrei. E comod, e util. Mai ales că poţi elimina sunetul camerei foto, astfel încât să fii voiorist până la capăt.

Ecranul este LCD, tehnologie nouă (NEO LCD), dar n-ai spune, dată fiind claritatea, profunzimea culorilor şi nuanţele de negru. Este aproape ca un AMOLED şi e de lăudat ce a reuşit Huawei. Şi mai e o chestiune interesantă aici: în lumina directă a soarelui, ecranul estompează puţin culorile, dar intensifică claritatea şi contrastul.

Huawei vrea să folosească procesoarele sale, ceea ce nu a fost mereu o idee bună. P6 a fost aproape un dezastru şi abia cu Mate S au fost rezonabile. De P9 aş spune că este primul cu care se poate lăuda şi că linia de cipuri HiSilicon ajunge la maturitate, dar încă nu este la acelaşi nivel cu ceea ce Qualcomm şi Samsung produc. Se încălzeşte mai puţin, autonomia e mai mare şi telefonul n-are probleme cu rularea aplicaţiilor sau a jocurilor decât când se adună cam multe în background. Poţi să goleşti rapid acea memorie, dar cuvântul „optimizare“ încă nu pare suficient de cunoscut pentru Huawei.

Ce vei urî la Huawei P9

N-ai cum să foloseşti un Huawei şi să n-ai o impresie despre interfaţă. Este adorabilă sau pur şi simplu oribilă, dar pentru mine este cea mai neinspirată decizie pe care o puteau lua pentru acest telefon. Este timpul să treacă la alt nivel, să renunţe la întregul pachet de teme şi să creeze doar câteva în concordanţă cu ceea ce înseamnă designul pentru software în 2016 (sau 2017). Şi da, companiile încă au succes în Asia cu aceste pachet grafice, dar în Europa, în SUA sunt altele tendinţele. Poate o versiunea europeană de Huawei n-ar strica.

Pe cât de mult se laudă Huawei că are parteneriat cu Leica pentru camera foto (despre care detaliez mai jos), pe atât de prost se descurcă P9 în videoclipuri. Nu este nici pe departe aproape de iPhone 6s, Galaxy S7 sau LG G5. Stabilizarea creează un tremurat ciudat în videoclipuri, uneori deformând imaginea chiar şi la mişcări mărunte, iar procesarea video „ucide“ detaliile cu foc. Nu filmează 4K şi voi trece asta la minus, deoarece a devenit un standard în 2016. Din fericire, camera foto e mai bună pentru poze decât pentru video.

Camera foto „revoluţionară“: chinezul Huawei şi germanul Leica

Huawei a mărit preţul telefonul de vârf lansat anul acesta, pentru că şi pentru marketing a alocat mai mulţi bani. Numele „Leica“ e costisitor. Povestea asocierii între cele două branduri este însă mai simplă decât pare la prima vedere. Camerele foto sunt produse, de fapt, de Sunny Optical, cel mai mare furnizor de module foto pentru telefoane. Astfel, Leica n-a produs nici senzor, nici lentilele pentru optică sau vreo bucată de cod în algoritmul camerei.

Leica a „produs" o semnătură şi a acordat feedback (conform Huawei), dându-şi acordul şi să apară numele său pe spatele telefonului, să apară camerele sale în reclamele Huawei, iar oamenii săi să apară în videoclipuri de promovare gândite de publicitarii Huawei. Mai mult, camera monocrom e inspirată de la Leica M Monochrom, o cameră care fotografiază doar alb-negru şi este digitală. Aceasta a fost transferată în smartphone în modulul secundar.

Mai mult, Huawei P9 pune la dispoziţia utilizatorilor trei moduri care imită filmul: standard, culori vii şi culori discrete. Huawei susţine că fiecare mod redă fidel stilul autentic şi coloristica Leica. Ceea ce nu-i dificil de reprodus, dat fiind că a colaborat cu Leica. Primul îi spune şi numele ce face, al doilea sporeşte saturaţia şi contrastul, iar ultimul reduce din saturaţie şi vibrance.

Atât Huawei, cât şi Leica ştiu ce vând. Vând un vis: şi tu poţi fi fotograf ca mai marii fotografiei. Realitatea este că nu eşti. Cei mai mulţi oameni cu un smartphone folosesc camera pentru selfie-uri, poze cu câini, flori sau copii, poze pentru sexting (şi înţelegi ce vrei de aici) sau pentru a filma banalităţi din vieţile lor. Şi acesta este publicul cumpărător. Că un fotograf ar vrea un telefon excelent pentru poze şi că Huawei împreună cu Leica l-ar putea livra nu mă îndoiesc, dar ar implica un cost mare în cercetare şi dezvoltare, în fabricare şi prea puţini oameni ar fi interesaţi de aşa ceva.

Am testat mai mult de o săptămână camerele de pe Huawei şi sunt cucerit de camera monocrom. Ambele au senzor de 12 megapixeli cu o diafragmă f/2.2 şi o distanţă focală de 27mm, dar cea monocrom captează mai multă lumină - ajutându-te noaptea sau când vrei o viteză de declanşare mai mare - şi reproduce mai bine detaliile. Dacă aş recomanda Huawei P9 pentru un singur lucru, atunci camera secundară ar fi acela.

Altfel, trucul refocalizării este inutil. La fel de inutil este şi cel al sporirii bokeh-ului (acea defocalizare a fundalului). Algoritmul este incapabil să discearnă bine limitele şi iese o imagine cel puţin caraghioasă. Dar aceste minusuri sunt compensate de posibilitatea de a „desena“ cu lumină în aer (dacă ai şi un trepied) şi de modul HDR - rapid şi mai bun decât cel de pe iPhone, deşi Galaxy S7 încă îl oferă pe cel mai bun.

Concluzie

Nu ştiu dacă ceea ce face Huawei este acumularea fanilor şi a succesului pas cu pas, an cu an, premeditat, cu bugete tot mai mari de marketing de fiecare dată, dar cumva îi iese. Ba mai mult pare că învaţă şi aplică de la an la an ceea ce şi-ar dori oamenii să vadă. Folosirea celor două camere nu este o excepţie, a mai avut două pe Honor 6 Plus, lansat în decembrie 2014. Acum, a făcut „gălăgie“ cu camera monocrom şi am spus deja că merită.

Încă nu m-aş putea numi fan Huawei, dar P9 este unul, alături de Mate S, pe care l-aş recomanda pentru o achiziţie. Este mai ieftin decât principalele produse de la companiile cu notorietate şi este mult mai bun din punct de vedere optimizare software - hardware faţă de ce fac alt companii din China. Vin de la un OnePlus 2, în care am investit ceva încredere şi s-a dovedit un produs supravândut.

Huawei a rezolvat multe probleme de când a intrat în lumea smartphone-urilor, dar încă îi mai rămân câteva (ciudat de evidente) de care nu pare să ţină cont sau nu vrea. Sau vrea să investească în unele idei proprii la fel de mult ca în procesoare şi dacă creşte, creşte cu totul. Una bună e aceea de a face din slotul de SIM şi unul de card, şi unul pentru a doua cartelă. A avut aşa ceva încă de la P7.

Acum, după ce am folosit Huawei P9, aştept cu interes Mate S2. Acela ne va arăta, fie şi puţin, ce pregătesc pentru P10.