Lumix LF1 cu obiectiv Leica. FOTO Răzvan Băltăreţu/Adevărul

Sunt momente în care dai peste o cameră foto compactă atât de bună, încât îţi vinzi un rinichi, jumătate de ficat şi vrei s-o ai. Nu e cazul celei de faţă, aceasta rămâne la stadiul de „surpriză plăcută“ şi nici nu costă cât juma' de ficat. Lumix LF1 ne-a fost alături vreme de câteva zile şi avem câte ceva de spus despre ea.

De regulă, nu scriu articolele la plural, nicidecum review-urile, dar de data asta am avut toţi ocazia să facem câteva poze cu Lumix LF1 de la Panasonic. Eu mai mult, iar colegii mei Vlad Andriescu şi Octavian Palade mai puţin, pe parcursul celor două zile de Dreamhack - Vlad a scris aici, Octavian aici. Cum este Lumix LF1? Am spus deja, o surpriză plăcută.

Nu-mi plac aparatele foto compacte, nu le mai găsesc rostul decât prin faptul că sunt ieftine, dar tot caut să văd dacă mă va surprinde vreun aparat compact vreodată. Mi s-a întâmplat de două ori, iar despre unul dintre dispozitive voi vorbi mai jos, celălalt va rămâne pentru o dată viitoare.

<strong>Hardware</strong>

Lumix LF1 este tare mic, e un aparat foto compact robust, mic şi care ascunde într-însul un senzor puţin mai mic decât cel de pe Nokia Lumia 1020 (1/1,7 inci), dar mai mare decât de pe multe compacte. Are 12 megapixeli şi filmează full HD la maximum 60 cadre pe secundă interlace. Obiectivul este un Leica DC Vario Summicron foarte luminos cu deschidere maximă de f/2.0. Merge de la 6 mm până la 42,8 mm şi mai oferă un zoom optic de 7.1x (are şi digital, dar fă-le un bine pozelor şi uită de el).

Sensibilitatea ISO merge de la 80 până la 12.800, dar undeva după 1.600 nu mai merge atât de bine. Nici la valoarea asta nu e excelent, dar eşti în punctul de compromis, astfel că alegi să ai mai mult zgomot decât să ratezi câteva detalii. În galeria foto ataşată articolului am pus şi poze de noapte, şi poze de zi. Viteza de declanşare ajunge la 1/4000 sec. sau la minimum 60 de secunde.

Are şi bliţ, e undeva sub butonul de declanşare, are şi lampă de asistare a focalizării, are şi vizor electronic (da, Panasonic a reuşit să înghesuie un vizor pe un aşa corp), iar selector de programe este fix lângă declanşator. Pe lângă deja obişnuitele PASM şi unele de scenă predefinite există şi două C-uri. Astea sunt utile când vrei să ai nişte setări gata făcute şi doar să treci la ele. Partea de sus mai are microfonul stereo şi „cocoaşa“ de la vizor.

Trecerea la vizor se face printr-un buton, buton lângă care se regăseşte şi cel de WiFi. Că tot am ajuns la partea din spate mai spun că are deja obişnuitele butoane aranjate în jurul unui D-Pad. Butonul pentru pornirea înregistrării video e tras cumva în dreapta, dar tot l-ai putea apăsa din greşeală, dacă n-ai fi atent. Nu mi s-a întâmplat însă aşa ceva.

Ecranul are 3 inci la 920.000 de pixeli (foarte bună rezoluţia), dar l-am găsit în câteva situaţii prea puţin luminos. Per total, greutatea este de 192 de grame (Nokia Lumia 920 de anul trecut cântăreşte mai mult) şi este chiar un aparat foto de buzunar.

<strong>Preţ şi design</strong>

La ora scrierii acestui articol, Lumix LF1 costă 2.300 de lei la F64 sau 2.320 de lei la Oktal. Personal, nu aş da atâţia bani pe un aparat foto compact, dar asta pentru că nu sunt interesat de un astfel de aparat. Însă, ca recomandare, pot spune că e un preţ bun pentru ceea ce face acest aparat. Dar ca să nu rămână doar atât, detaliez mai jos ce face bine şi ce nu.

Îmi place aparatul acesta pe negru, deşi Leica plănuieşte să facă o ediţie limitată, bej. E practic acelaşi aparat, dar mai pune Leica unele elemente, cum ar fi numele său în faţa aparatului şi îi mai dă o husă de protecţie şi-i mai urcă puţin preţul. La stadiul acesta LF1 e mic, uşor de luat cu tine în cam orice buzunar - dacă n-ai nişte pantaloni foarte strâmţi - şi butoanele sunt dispuse bine. L-aş fi preferat pe cel de la vizor undeva în partea stângă, pentru că acolo ţii mâna de regulă.

<strong>Vizorul</strong>

Există tendinţa producătorilor de a pune un vizor electronic foarte bun, unul mediocru sau deloc. Panasonic, pe acest model compact, a ales unul mediu. Îl simţi ca pe un televizor vechi, ca cele alb-negru, numai că acesta e color şi cu diverse informaţii afişate. E decent, dar nu văd de ce l-ai folosi. Ecranul e suficient de bun şi chiar nu ai un control mai mare asupra imaginii când treci pe vizor. Acest aparat încape în palmă, chiar e puţin ciudat să te trezeşti punându-l la ochi ca şi cum te-ai lua în serios şi ai erija în fotograf profesionist. Nu e inutil, e doar în plus.

<strong>Calitatea fotografiilor</strong>

Aparatul porneşte cam în două secunde şi eşti gata să faci poze. Ai tot felul de setări pe care le poţi face, a fost puţin gândit şi ca unealtă pentru cei care au deja colecţie de aparate foto profesionale, dar în vacanţă vor ceva mai mic. Aparatul poate face pozele atât în format JPEG, cât şi în RAW, cel din urmă fiind de preferat pentru cât de multe detalii poţi recupera în post-procesare.

În ceea ce priveşte calitatea fotografiilor, LF1 este de la bun spre foarte bun, ţinând cont de anumite situaţii. Nu stabilizează prea bine imaginile, ceea ce înseamnă că va trebuie să-i asiguri tu stabilizarea sau o viteză de declanşare mai mare. Poate scoate fotografii de tip macro foarte bine, dar atenţie la modul de focalizare. Trebuie să-i spui expres că macro vrei, deoarece se va pierde puţin. În rest, focalizarea este bună, cu excepţia momentelor în care sunt prea multe elemente în cadru şi tinde să-l ia pe cel cu un contrast mai puternic (de regulă cel închis la culoare).

Autorii, în ordinea apariţiilor: Octavian Palade, Vlad Andriescu, Răzvan Băltăreţu

Ca la orice aparat foto compact, nu există o adâncime a câmpului prea mare, senzorul e prea mic să se descurce la rang de DSLR. Sunt situaţii în care fotografiile ies foarte bine, dar trebuie să-i dedici atenţie. În general, vor ieşi uşor plate. Mai există şi problema că zgomotul nu este întrucâtva fin, similar celui de film, ci parcă ai dat zoom pe o poză destul de mică. La fel, senzorul mic e de vină.

Bine, bine, dar unde excelează? La viteză, aici e un punct în plus faţă de alte aparate foto compacte. Se descurcă foarte bine, odată ce şi-a ales bine punctul de focalizare. Apoi, are momente în care scoate culorile foarte bine, dar şi momente în care clachează. Contează unde face expunerea şi, în general, după ce te obişnuieşti cu el înveţi să amortizezi din aceste minusuri inerente compactelor.

<strong>Calitatea videoclipurilor</strong>

Dacă vrei să faci ceva tip reportaj sau documentar, dar eşti zgârcit ori vrei să ieşi ieftin, asta nu e cameră de aşa ceva. E ca un telefon puţin mai bun, e ca un iPhone cu o aplicaţie specializată pentru filmare. Are artefacte de imagine, zgomotul arata tare urât în zonele întunecate, dar stabilizarea funcţionează decent. Decent în măsura în care nu vrei să alergi cu camera ca şi cum ar fi o GoPro şi te aştepţi să ţină bine de imagine.

Sunetul însa e înregistrat foarte bine, difuzoarele stereo îşi fac treaba foarte bine şi sunt de lăudat. Nu taie însă prea bine din zgomotul provocat de bătaia vântului. E o cameră care să filmeze momente de familie, momente la care te uiţi peste ceva timp pentru că ai ceva în videoclipurile acelea, nu pentru că ai aprecia calitatea aparatului cu care au fost făcute.

<strong>Minusuri</strong>

• Autonomia nu e prea mare
• Supraexpune scenele prea luminate
• Imaginile, cu puţine excepţii, în anumite situaţii, sunt plate

<strong>Plusuri</strong>

• Mic, compact, robust
• Focalizare manuală şi asistenţă la focalizare manuală
• Dotat cu tot felul de funcţii - şi pentru cei ştiutori, şi pentru neştiutori

<strong>Concluzia: cât compact îmi daţi de aproximativ 2.000 de lei?</strong>

Am să spun aici: aparatul foto compact pe care îl prefer este RX100 II de la Sony. Are un senzor mai mare, are ecran mobil şi o deschidere puţin mai mare. Pe locul doi este LF1. Se mai pune o diferenţă mare de preţ (RX100 II costă cu circa 1.000 de lei mai mult) şi atunci pot spune că Lumix LF1 este unul dintre cele mai bune aparate foto compacte pe care le poţi cumpăra cu circa 2.000 de lei.

Aş spune că cel mai bun, dar ţine de preferinţele fiecăruia, de cum îl foloseşte şi de ce anume vrea de la el. Două atuuri sunt de partea lui LF1: dimensiunile reduse şi robusteţea, şi pleiada de setări pe care le poţi face acompaniate de un obiectiv luminos. Dacă ai DSLR şi vrei un aparat foto compact, e o alegere bună. Dacă vrei un aparat foto bun pentru vacanţe, iar e o alegere bună. Nu este însă un aparat foto „bun la toate“. E doar un compact care iese în evidenţă in sens bun.

→

Imaginea 1/22: mostrelumixlf1 foto razvan baltaretu/adevarul