INTERVIU Tânăra care a câştigat premiul Sony World Photography 2013: În România mă voi întoarce când voi avea destulă experienţă să schimb ceva

0
Publicat:
Ultima actualizare:
Alecsandra Raluca Drăgoi FOTO Facebook
Alecsandra Raluca Drăgoi FOTO Facebook

Alecsandra Raluca Drăgoi este câştigătoarea premiului pentru cea mai bună fotografie în cadrul concursului Sony World Photography Awards.

Tânăra născută în 1993 este din Iaşi, a făcut liceul la Şcoala Waldorf şi în prezent studiază fotografia la Universitatea din Portsmouth, Marea Britanie.

Fotografa a vorbit cu „Adevărul“ despre pasiunile ei, despre anii de liceu şi oamenii care au inspirat-o.

Cand a început pasiunea ta pentru fotografie?

Totul a început ca o joacă. La 14 ani eram curioasă de tot mai multe lucruri din jurul meu, experimentând în mai multe direcţii. Am descoperit fotografia fiind pasionată de artă, design şi pictură. Am experimentat aproape doi ani diferite genuri de fotografie până mi-am găsit nişa. Am avut parte de multă încurajare din partea părinţilor, dar în acelaşi timp a fost şi multă muncă din partea mea.

Care erau pasiunile tale în liceu şi de ce ai ales Şcoala Waldorf din Iaşi?

Învăţământul Waldorf a avut o mare contribuţie în ceea ce priveşte calea pe care am ales-o. Acest mod de învăţământ este foarte bine structurat pentru cei care vor să se dezvolte „spiritual“, să aibă libertate în cuvinte şi cel mai important să îşi dezolte latura artistică. Am fost pasionată de muzica (fiind parte din corul şcolii) şi pictură (având ore săptămânal). Pasiunea mea cea mai mare a fost fotografia, încă de pe vremea liceului, toată ziua luam aparatul după mine.
Waldorf este o a doua familie.

Fiind atrasă de partea artistică, am fost îngrijorată să aplic pentru studii în România, deoarece este greu să îţi faci o carieră aici.

Ai studiat la liceu în Iaşi, iar apoi ai decis să pleci în Anglia pentru a face studii în domeniul fotografiei? De ce ai vrut asta?

Fiind atrasă de partea artistică, am fost îngrijorată să aplic pentru studii în România, deoarece este greu să îţi faci o carieră aici.

Anglia, in schimb, îmi oferă oportunitatea să am mai multe uşi deschise în momentul în care voi termina.

Pot vorbi şi de etapa prin care mi-am dorit foarte mult să trec şi anume să încep să locuiesc pe cont propriu şi să cunosc oameni din toata lumea. Universitatea din Portsmouth mi-a oferit prietenii cu oameni din toate colţurile lumii şi acest fapt mă bucură cel mai mult.

Te-a susţinut cineva pentru a urma cariera de fotografă?

Am fost susţinută de foarte multă lume din jur, am fost întotdeauna încurajată să urmez această cale şi acest fapt mi-a dat curaj. În acelaşi timp, fară susţinerea părinţilor mei nu aş fi ajuns aici şi pentru asta le mulţumesc.

Ai avut un mentor în domeniul fotografiei?

Am avut un mare noroc să întâlnesc mulţi oameni minunaţi de la care am putut să „fur“ câteva sfaturi şi să îi urmez în ceea ce fac. Mă refer, în special, la domnul Ozolin Duşa, un mare fotograf, căruia îi multumesc în fiecare zi că a avut încredere în talentul meu şi m-a susţinut în tot ceea ce fac. În acelaşi timp îi sunt recunoscătoare şi domnului Dan Mititelu, care m-a introdus în acestă lume în urmă cu 5 ani prin minunatele cursuri susţinute de acesta.

Care sunt fotografii tăi favoriţi din România?

O întrebare capcană! Având in vedere că admir foarte mulţi fotografi români, lista este destul de lungă şi sper să nu omit pe cineva. Printre aceşti fotografi se regasesc Ozolin Duşa, Dinu Lazar, Dan Mititelu, Vlad Eftenie, Cristian Crisbăşan, Mihai Moiceanu, Sorin Onişor, Marius Vasiliu, Ionel Onofraş, Anca Cernoschi, Vasile Dorolti, Florin Ghioca şi mulţi alţii - persoane pe care le-am cunoscut, şi pe care le admir foarte mult.

La facultate învăţ să mă promovez şi să imi creez o carieră.

Mulţi fotografi aleg să studieze singuri. Tu de ce ai luat drumul academic?

Eu am studiat singură, dar am fost ajutată şi de mentorii mei din România. Facultatea este pasul în care pun toate cele învăţate laolaltă şi învăţ să mă promovez şi să imi creez o carieră. În acelaşi timp, este o bună oportunitate de a învăţa teorie şi de a învăţa despre simbolistică.

Ce cauţi în imaginile pe care le faci?

Caut unicitate, expresivitate şi să stârnească curiozitatea privitorului.

Care sunt fotografiile care-ţi plac cel mai mult?

 Fotografiile care mă mişcă, care mă pun pe gânduri, care mă lasă cu semn de întrebare şi mă fac să mă gândesc la povestea din spatele imaginii.

Cum ai început să te implici în domeniul fotografiei? Am văzut că ai participat la mai multe expoziţii colective.

După ce l-am cunoscut pe fotograful Ozolin Duşa, am început să mă implic foarte mult în diferite activităţi, în special în cadrul clubului foto organizat de acesta.  Astfel am ajuns să am o expoziţie colectivă şi in Anglia.

Cu ce aparat foto ai început şi cum ai evoluat din punct de vedere tehnic?

Aceasta este partea cea mai amuzantă. Fotografia am inceput-o cu un aparat Sony - făcând acum legatură cu premiul Sony, se pare ca mi-a purtat noroc. În schimb, pe parcurs am trecut la aparatul Nikon, deoarece aceştia aveau o gamă mai variată de obiective.

Să nu uităm, noi controlam aparatul şi suprindem imagini, aparatul doar ne ajută din punct de vedere tehnic să realizăm ceea ce ochiul nostru vede.

image

Când termini fotografia la Portsmouth, ce vrei să faci în continuare?

Momentan nu am planuri, trăiesc prezentul şi mă bucur de el. Atât am în plan - să mă fac auzită prin fotografie şi să ajung departe. Poate în acest moment visez sa lucrez pentru o revista precum The Guardian sau National Geographic, dar este un gând pe moment. Nu se ştie ce uşi mi se vor deschide, întotdeauna viitorul este incert.

Vei veni înapoi în România sau vei rămâne în străinătate?

Vreau să călătoresc mult. În viitorul apropiat nu mă văd în România, dar nici în Anglia. În România mă voi întoarce în momentul în care voi avea destulă experientă să schimb câte ceva.

Care este soluţia (nu universală) ca un fotograf tânăr să se promoveze pe sine şi să ajungă să fie cunoscut pentru ceilalţi? Foarte mulţi tineri aleg să ia aparatul foto în mână şi încep să facă fotografii. Totuşi, nu trec mai departe de Deviant Art.

A te promova în fotografie este un lucru foarte important, mai ales dacă eşti profesionist. Nu am folosit niciodata Deviant Art, deşi de multe ori am văzut lucrări extraordinare.

După părerea mea, pentu început construirea unui blog este cea mai bună solutie şi crearea unei pagini facebook, chiar dacă calitatea imginii este dramatic schimbată.

Cât de multă editare pui în imaginile tale şi când devine editarea o problemă?

În zilele noastre, editarea imaginilor este o reală problemă. Astfel, privitorul nu mai poate fi sigur că imaginea îi arată realitatea.


În schimb, editarea imaginilor este esenţială, mai ales dacă se fotografiază RAW,  cum fac şi eu. Nimic nu este nou, editarea se practica şi în laboratoarele de pe vremurile de demult, contează foarte mult să ştii limita.

Editarea imaginilor mele, se rezumă la una de bază. Editarea drastică nu este elementul meu, orice element din fotografie construieşte simbolistica imaginii. Astfel, dacă scot un element, imaginea nu mai are farmec.

Tehnologie



Partenerii noștri

Ultimele știri
Cele mai citite