Alexandru Ioan Cuza a petrecut primele zile în Banat, în drumul său spre exil. A stat într-un hotel care a găzduit împărați
0Alexandru Ioan Cuza a petrecut într-un han din Coșava, județul Timiș, prima zi în drumul spre exilul din Germania. Au urmat o noapte la Lugoj, iar apoi două la faimosul hotel „Der Trompeter” din Timișoara.
Alexandru Ioan Cuza, ales domn al Moldovei şi al Ţării Româneşti, cel care a obţinut recunoaşterea internaţională a statului unitar modern sub numele de România, a fost obligat să abdice şi să plece în exil.
După numai șapte ani de domnie, în 1866, a decis să se stabilească în Germania. În drum spre Viena, Cuza a înnoptat pentru prima dată în Banat, la Coșava, un sat aflat la 40 de kilometri de Lugoj.
„După abdicarea forțată din noaptea de 10 spre 11 februarie 1866, Cuza a plecat cu conștiința datoriei împlinite. Avea 46 de ani și lăsa un stat în plin proces de modernizare. Peste trei zile, prin Pasul Predeal va lua drumul lungului și definitivului exil. După un scurt popas la hanul Cerbul de Aur din Brașov, a pornit spre Timișoara. În 5 martie 1866, Cuza și suita sa ajung la Coșava, poposind o noapte în hanul Poștei. Coșava era chiar la granța dintre Banat și Ardeal. Aici va fi ospătat de magistrul Alexandru Levai. După ce a servit masa, a ieșit pe uliță și s-a întreținut cu localnicii”, a declarat istoricul Dumitru Tomoni, profesor la Liceul Teoretic “Traian Vuia” din Făget.
Dumitru Tomoni a făcut toate demersurile ca pe casa în care a funcționat hanul Poștei să fie pusă o placă memorială, care amintește prezența lui Cuza. Aceasta a fost amplasată în 5 martie 1999.
Popasul de la Lugoj
A doua zi, Alexandru Ioan Cuza și-a continuat drumul spre Făget, iar seara, potrivit Gazetei Transilvane din 1866, ajunge la Lugoj. Acolo avea să înnopteze la hanul „La Păunul de Aur”.
“Deși era o zi ploioasă, Cuza a fost întâmpinat de o mare mulțime. Printre cei care l-au întâmpinat au fost și cunoscuții fruntași bănățeni Andrei Mocioni și Vincențiu Babeș, tatăl cunoscutului medic Victor Babeș. Era un entuziam și pentru că foarte mulți români se refugiaseră în Țara Făgetului din zona Olteniei. Documentele consemnează aceste plecări în secolul al 18-lea. Numele de Ionescu, Popescu, Ișvănescu, atât de des cunoscute, își au originea din acele plecări. A doua zi, înainte de plecare, știm că a plecat în jurul orei 11.00, iar în jurul orei 15.30 ajunge la Timișoara”, a mai spus Dumitru Tomoni.
În anii 80, s-a pus o placă memorială pe clădirea unde funcționa cofetăria Liliacul (din centrul Lugojului), unde se credea că a stat Cuza, doar că ulterior muzeografii au găsit o însemnare care dovedește că Alexandru Ioan Cuza a înnoptat la hanul care se afla pe drumul Orșovei.
“După mai multe cercetări, istoricul lugojean Oliviu Gaidoș a identificat acea clădire în care a funcționat hanul La Păunul de Aur. Nu s-a schimbat prea mult, și astăzi, privită cu atenție, are înfățițarea unui han. Din păcate, acolo nu există nici placă memorială”, a mai spus Dumitru Tomoni.
De la Timișoara pleacă la Viena cu trenul
Cuza a ales Timișoara pentru că de aici putea să-și continue drumul cu trenul. În 7 și 8 martie, Cuza s-a cazat la hotelul „Der Trompeter” - care a fost unul dintre cele mai elegante hoteluri din Timişoara de odinioară.
“Presa vremii relatează vizita prințului Cuza la Timișoara, însoțit de soție, de cei doi copii și de ajutanții săi. Întrebarea e ce a căutat Cuza la Timișoara. Răspunul e foarte simplu: Timișoara Nord era cea mai estică gară a Europei în care venea trenul de la Viena, via Buda și Szeged. Ca atare era cea mai rapidă posibilitate de a pleca cât mai repede. Până aici a venit cu diligența. Ce nu reușim noi, istorici, să găsim sunt relatările fruntașilor cu care s-a întâlnit Cuza la Timișoara. Nu știm nici cine au fost”, a spus istoricul Ioan Hațegan.
Cel mai cunoscut hotel din Timișoara
Clădirea cu două etaje şi un turn pe colţ, aflată la intersecţia străzilor Eugeniu de Savoya şi Augustin Pacha, la numărul 6, este azi un imobil istoric frumos restaurant. În anii 90-2000 a funcționat un restaurant de la parter, în rest e o clădire de locuințe.
În plus, nici plăcuţa informativă de pe clădire este incompletă. De interes ar fi să figureze informații despre toți oaspeții de seamă ai hotelului.
“Der Trompeter, redenumit în jurul anilor 1900 Hungaria, era cel mai cunoscut hotel din Timișoara. Aici au fost cazați și Iosif al II-lea, împăratul Francisc I, dar și Franz Iosef –împăratul Austro-Ungariei. Se pare că aici a fost ascuns și tezaurul austriac în perioada războaielor napoleiene. Era păzit de garda civică, dar li s-a spus că sunt niște butoaie pline cu sare. Inclusiv tatăl lui Nikolaus Lenau, mare jucător de cărți, și-a pierdut averea în restaurantul hotelului Der Trompeter. Era un local extraordinar. Din păcate, în perioda comunistă hotelul a fost închis, clădirea a fost naționalizată și i s-a schimbat destinația și s-au făcut locuințe pentru cetățenii orașului. Sunt foarte multe povești despre Timișoara de altădată”, a mai spus Ioan Hațegan.
Pe lângă necesitatea prezentării poveştii reale a hotelului „Der Trompeter, pentru o mare atractivitate turistică, s-ar putea realiza şi o replică a fostei firme, aflate acum în custodia Muzeului Banatului. O tablă aurită pe care era reprezentat un tompetist pe un căluţ anunţa cel mai căutat han din Timişoara anilor 1800.
Se încarcă comentariile...
