Conform contractului încheiat pe 1 octombrie 2015, compania americană Abbvie îşi asumă nu doar să aducă în ţară terapia medicamentoasă, ci mai are cel puţin două obligaţii importante pentru fiecare pacient român: să asigure analizele necesare pentru selectarea pacienţilor şi, după începerea tratamentului, să pună în practică un sistem de monitorizare a aderenţei la tratament.  Aceste două condiţii au fost nenegociabile şi, practic, toate companiile care au participat la procesul de selecţie au fost de acord să contribuie şi cu susţinerea celor două programe, dincolo de terapia propriu-zisă. 

CNAS a luat în calcul un număr de 5.000 de pacienţi care potenţial ar urma să fie trataţi (grad de fibroză F4, scor Child Pugh A), contractul cost-volum-rezultat s-a semnat având în vedere acest număr de pacienţi, iar compania Abbvie are obligaţia de a pune la dispoziţie 5.000 de vouchere pentru analize, în perioada octombrie 2015 - octombrie 2016. 

Datele preliminare anunţate de CNAS pe 6 noiembrie 2015 (ultima comunicare oficială pe acest subiect) indică:

- 2.145 vouchere au ajuns la medici

- 925 de pacienţi au intrat în posesia acestor vouchere

- 801 au făcut investigaţiile

- laboratoarele au prelucrat un număr de 457 de seturi de investigaţii

- 273 îndeplinesc criteriile necesare pentru accesul la tratament fără interferon

Din aceşti 273 de pacienţi, comisia de la CNAS a aprobat aproximativ 100 de dosare, număr neconfirmat încă oficial. 

Ne uităm la datele anterioare şi inevitabil avem câteva întrebări:

1. Cum este posibil ca mai puţin de jumătate din vouchere să ajungă la pacienţi? Cu atât mai mult cu cât vorbim despre prima lună a programului, când interestul medicilor şi cererile pacienţilor ar fi trebuit să fie maxime, după atâta aşteptare. 

2. Cum se face că 15% dintre pacienţii care au primit voucherele nu au ajuns să-şi facă analizele? În condiţiile în care de aceste analize depinde accesul la tratament şi, apoi, vindecarea, acest procent   mare nu poate fi explicat. Cine are responsabilitatea şi cine va plăti pentru aceste resurse irosite?

3. De ce numai 60% dintre pacienţi îndeplinesc criteriile pentru tratament? Nu este prea puţin, în condiţiile în care discutăm despre primul val de pacienţi, cei care aşteptau terapia interferon-free ca pe ultima şansă? Nu ar fi trebuit ca procentul să treacă de 90%, considerând că aceşti pacienţi erau cunoscuţi bine de medicii curanţi, iar pe baza acestor informaţii s-a ajuns la numărul total de 5.000 de oameni care fac obiectul contractului? Sau numărul de 5.000 s-a stabilit arbitrar, fără a avea informaţii precise din piaţă?

La ultima întrebare, două subpuncte, în încercarea de a afla ce se întâmplă cu cei 40% dintre pacienţi care şi-au făcut analizele şi au constatat că nu (mai) au stadiul de fibroza F4:

- Nu erau cunoscuţi cu stadiul F4, dar au primit voucherele pentru analize, ceea ce constituie nu doar un consum inutil de resurse, dar şi un abuz. CNAS are obligaţia de a interveni şi de a-i sancţiona pe medicii care au distribuit greşit vocherele.

- Aveau stadiul F4, dar stadiul a devenit F3 sau F2, conform noilor analize. Regresia gradului de fibroză este posibilă, dar în niciun caz nu putem accepta ideea că se întâmplă la 40% dintre pacienţi. Altfel, am putea vorbi despre miracolul românesc al vindecării hepatitei C nu doar fără interferon, dar şi fără medicamente, doar cu gândul la terapia modernă. Zeci de pacienţi aflaţi în această situaţie şi-au publicat rezultatele pe paginile pacienţilor cu hepatită C de pe reţelele de socializare, aşteptând o explicaţie. 

4. Cea mai importantă întrebare: intenţioneză autorităţile să fac economii şi pe seama pacienţilor cu hepatită C, tolerând toate aceste mecanisme aberante care au ca finalitate scăderea numărului de pacienţi care vor beneficia de tratament interferon-free prin acest program?

În decurs de o lună de la începutul programului, compania Abbvie a pus la dispoziţie deja peste două treimi din numărul total agreat de vouchere, mai precis 3.401. Câte vor ajunge la pacienţi şi câţi pacienţi vor fi eligibili? Nu ştim încă. Probabil că vor fi mult mai puţini decât ne-am imaginat cu toţii la debutul programului. Aşa se întâmplă când se întâlnesc dezorganizarea sistemului sanitar, incredibilul hăţiş birocratic, orgoliile din lumea medicală şi politicianismul.