Cum îţi dai seama dacă eşti sau nu ipohondru

Ipohondria este o afecţiune cât se poate de reală. De altfel, unii specialişti o numesc „maladia secolului“. Răspunde la întrebările testului şi află dacă poţi fi numit ipohondru.

Ipohondria este manifestarea celor mai profunde angoase umane: teama de boală şi de moarte. Iar acum, în epoca în care trăim, aceste angoase sunt mai active ca niciodată, spun specialiştii. „Problemele de sănătate nu au fost niciodată mai înspăimântătoare ca acum. Astăzi, toate informaţiile privind sănătatea populaţiei sunt contradictorii. Gândiţi-vă, de exemplu, la chestiunea vaccinurilor: dacă mă vaccinez, uite câte pot să mi se întâmple, iar dacă nu mă vaccinez, mă pot îmbolnăvi“, subliniază profesorul Michel Lejoyeux, psihiatru la Spitalul Bichat din Paris.

Aşadar, ipohondria, deşi o tulburare cunoscută şi definită de secole întregi, este „o nevroză actuală“, cum spunea Freud, alimentată de mediul favorabil al stilului de viaţă modern.

TEST: Eşti ipohondru?

Întrebările testului de mai jos sunt inspirate din manualul de diagnostic al tulburărilor mintale şi au menirea de a-ţi oferi indicii legate de posibilitatea ca tu sau apropiaţii să fie ipohondri.

• Sănătatea face parte din preocupările principale în fiecare zi?  
• Periodic îţi faci o autoevaluare şi imediat ţi-e teamă să nu cumva să suferi de o anumită afecţiune?  
• După o consultaţie medicală în cadrul căreia doctorul te-a asigurat că eşti perfect sănătos, continui să ai dubii privind starea ta de sănătate şi începi să cauţi pe internet soluţii la problemele tale?  
• Simţi că persoanele din anturajul tău nu te cred atunci când le povesteşti despre temerile tale privind sănătatea?  
• Ai remarcat că prietenii tăi sunt din ce în ce mai distanţi?  
• Mergi regulat la medic, chiar de mai multe ori pe an, pentru investigaţii medicale pe care nu ţi le-a recomandat, neapărat, medicul de familie?  

Dacă ai răspuns „Da“ la toate întrebările de mai sus, vestea este bună: cel mai probabil, nu eşti bolnav. Mai degrabă, în cazul tău, este vorba despre teama accentuată de a fi bolnav.

Partea cea mai dificilă în diagnosticul ipohondriei este că durerile, de exemplu, deşi închipuite, ipohondrul le resimte cât se poate de acut. Aşadar, nu e de glumit cu ipohondria, avertizează specialiştii.

„Teama de boală dă peste cap şi viaţa ipohondrului, dar şi pe a familiei. Viaţa alături de un ipohondru nu este deloc uşoară. Când cei din familie dau prea multă atenţie trăirilor ipohondrului, de cele mai multe ori, aceştia nu fac decât să amplifice simptomele şi să accentueze şi mai mult tulburarea, lucru deloc plăcut pentru ei şi pentru cei din familie. Singura modalitate reală de ajutor este raportarea la realitatea obiectivă şi oferirea ei ca reper atunci când ipohondrul cere părerea celor din jur. Psihoterapia poate fi, de asemenea, de mare ajutor“, recomandă psihoterapeutul Lena Rusti, de la Clinica Mentarex Consult din Bucureşti.

O soluţie foarte eficientă în cazul ipohondriacilor este să le oferim o variantă plăcută de petrecere a timpului, care să nu-l mai lase să se gândească la eventualele boli, spun specialiştii. „Ipohondrul nu ştie să investească timp şi bani în nimic altceva decât în sănătatea lui. O soluţie este, deci, o terapie a concurenţei, să ia, de exemplu, cursuri de tango sau de pictură“, spune prof. Lejoyeux.

Woody Allen ilustrează foarte bine angoasele ipohondrilor în filmul „Hannah şi surorile ei“