VIDEO Fertilizările cu bani de la stat, sub semnul întrebării. Peste 100 de copii s-au născut până acum datorită Subprogramului naţional
0
Subprogramul de Fertilizare in Vitro şi Embriotransfer, finanţat de Ministerul Sănătăţii, ia sfârşit. Începând din luna martie, viitorul acestui subprogram este incert.
Peste 100 de copii au venit pe lume datorită Supbrogramului de Fertilizare in Vitro (FIV) şi Embriotransfer (ET), susţinut, timp de doi ani, de Ministerul Sănătăţii. De fapt, din iulie 2011 (când a început Subprogramul) până în decembrie 2012, au fost aprobate 1.156 de dosare depuse de părinţi care sufereau de infertilitate, au fost realizate 921 de proceduri de fertilizare in vitro şi embriotransfer şi s-au născut 101 copii.
„Din martie, însă, nu se ştie ce o să se întâmple cu Subprogramul, nu ştim dacă o să mai obţină finanţare. Urmează să intrăm în audienţă la ministrul Sănătăţii şi să solicităm continuarea lui“, a declarat, pentru „Weekend Adevărul“, Elena Miclea, directorul executiv al Asociaţiei SOS Infertilitatea, la iniţiativa căreia a luat naştere, de fapt, Subprogramul. Până în martie, dosarele care au fost aprobate au intrat pe bugetul vechi, completează medicul Marilena Băluţă, medic specialist obstetrică-ginecologie şi embriolog, de la Spitalul Clinic de Obstetrică-Ginecologie „Prof. dr. Panait Sârbu“, din Bucureşti (cunoscut şi ca Spitalul Giuleşti).
Infertilitatea, o boală
Unele dintre proaspetele mame ale Subprogramului au încercat şi opt ani să conceapă un copil, fără succes, înainte de a beneficia de fertilizarea in vitro cu sprijinul statului. Tot mai multe cupluri sunt infertile, spun specialiştii, iar cauzele sunt multiple şi complexe, ceea ce face ca tratamentul să fie dificil. Principalele cauze ale infertilităţii feminine sunt: menstruaţie neregulată şi probleme în ceea ce priveşte producţia de ovocite (celulele sexuale feminine), obstrucţia trompelor uterine, sindromul ovarelor polichistice şi endometrioza (ţesutul endometrial, care în mod normal căptuşeşte uterul, este prezent în afara cavităţii uterine).
Dacă nu era Subprogramul, pe cont propriu nu ne-am fi permis costul integral al unei proceduri FIV, spune mama lui Bogdan.
În 30%-40% din cazuri, însă, cauza infertilităţii în cuplu o reprezintă sterilitatea masculină. Şi în cazul bărbaţilor, factorii de risc sunt foarte variaţi, de la temperatura scrotală crescută, la intervenţii chirurgicale în zona genitală şi administrarea unor medicamente. Problema este că, dacă în cazul infertilităţii feminine, multe femei îşi pot recupera capacitatea de a avea copii cu ajutorul tratamentelor recomandate de medic, în cazul infertilităţii masculine, singurul tratament cu adevărat eficient este reproducerea asistată medical. Tratamentele hormonale, cele cu vitamine, antioxidanţi sau cu aminoacizi au eficienţă nesemnificativă, spun specialiştii.
Medicul Marilena Băluţă ne demonstrează cum se realizează fertilizarea in vitro
Cât costă o procedură fiv
„Fertilizarea in vitro face ceea ce nu reuşeşte să facă organismul uman. Atunci când cuplul nu reuşeşte să conceapă prin metoda clasică, soluţia poate fi fertilizarea în laborator“, spune medicul Marilena Băluţă. Ovocitele sunt recoltate prin puncţie transvaginală ecoghidată, după o prealabilă stimulare, pentru a obţine un număr mai mare de ovocite.
Sperma este recoltată prin masturbare în aceeaşi zi în care are loc puncţia, explică specialista. După câteva ore, se pun în contact ovocitele şi spermatozoizii, se aşteaptă 24 de ore şi se verifică fertilizarea. Dacă fertilizarea a avut loc, embrionul se transferă în uter fie la 72 de ore, fie după cinci zile.
Prin Subprogramul FIV/ET, statul acoperea parţial costul unei singure proceduri de fertilizare in vitro şi embriotransfer, adică în jur de 1.500 de euro. Atât costă prelevarea ovocitelor prin puncţie, recoltarea spermei şi procesarea acesteia, inseminarea ovocitelor, transferul embrionar şi monitorizarea evoluţiei cazului până în săptămâna a 13-a de sarcină inclusiv. Analizele premergătoare fertilizării şi ecografiile sunt plătite de cuplu şi ajung la 1.000 de euro. Dacă Subprogramul nu va continua, cuplurile infertile vor trebui să plătească între 2.000 şi 4.000 de euro.
Medicul Marilena Băluţă explică procedura de fertilizare in vitro
Nu există control pentru selecţia în funcţie de sex
Unele clinici oferă şi posibilitatea diagnosticului genetic preimplantare. Practic, embrionul este supus unor teste pentru depistarea eventualelor defecte cromozomiale, în cazul unui istoric familial. „Testul este utilizat însă şi pentru selecţia embrionilor în funcţie de sex, ceea ce nu este etic. Dar acest lucru nu poate fi controlat, din păcate“, explică dr. Daniel Tutunaru, de la Genesys Fertility Center, din Bucureşti.
„Ne doream de opt ani un copil“
Iată câteva fragmente din mărturiile unor părinţi fericiţi, care au reuşit să-şi împlinească visul de a avea copii datorită Subprogramului de Fertilizare in Vitro şi Embriotransfer al Ministerului Sănătăţii:
„Ne doream un copil de opt ani, timp în care am trecut prin nenumărate analize, tratamente, speranţe deşarte, iluzii şi foarte multe dezamăgiri. În vara lui 2011 am depus dosarul pentru Subprogramul de Fertilizare in Vitro, iar acesta a fost aprobat. Dacă nu era Subprogramul, pe cont propriu nu ne-am fi permis costul integral al unei proceduri FIV. Astăzi sunt cea mai fericită mamă a unui băieţel, născut pe data de 11 august 2012“, povesteşte mama lui Bogdan, pe forumul site-ului www.infertilitate.com (site-ul Asociaţiei SOS Infertilitatea).
„Ne doream foarte mult un copil. În ultimii trei ani am mers de multe ori la diferiţi medici din Bucureşti şi din provincie, am făcut numeroase tratamente, dar fără succes. Singura noastră speranţă era fertilizarea in vitro, dar ca să putem apela la această procedură, unica posibilitate era un împrumut bancar, pe care nu îl puteam obţine. Însă am aflat de existenţa Subprogramului de Fertilizare in Vitro şi Embriotransfer, am depus dosarul şi am aşteptat cu nerăbdare să se aprobe. Am reuşit! Sofia Ioana, născută pe 20 iunie 2012, este cel mai mare dar, este totul pentru noi!“, scrie mama Sofiei.
„După nu mai puţin de opt ani de aşteptări şi de speranţe, de tratamente şi de lacrimi, de şedinţe de acupunctură, bioenergie, gemoterapie, homeopatie şi trei inseminări artificiale care nu au avut succes, am reuşit să avem un copil după procedura de fertilizare in vitro susţinută de Ministerul Sănătăţii. Minunea noastră, Maria, s-a născut în ziua de 30 iulie 2012. Suma decontată de minister nu este foarte mare, ţinând cont de cheltuielile adiacente pe care le-am suportat noi, dar a fost de un real ajutor“, mărturiseşte şi mama Mariei.
Cuplurile prevăzătoare îşi conservă ovulele şi sperma
Unul dintre principalele motive pentru care multe cupluri întâmpină dificultăţi atunci când încearcă să conceapă un copil este că prioritizează cariera, în defavoarea familiei. După vârsta de 30 de ani, atât fertilitatea feminină, cât şi cea masculină scad considerabil. De aceea, în cazul în care venirea în familie a unui copil este programată pentru după 30, chiar 35 de ani, specialiştii recomandă ca atât femeile, cât şi bărbaţii, să apeleze la crioconservarea ovocitelor şi a spermatozoizilor.
Există mai multe bănci de ovule şi de spermă în România, în clinicile private, dar şi în cadrul spitalelor de stat, cum este „Panait Sârbu“, din Bucureşti. Aici, preţul pentru congelarea spermei şi conservarea pentru un an costă 200 de euro, iar congelarea ovocitelor costă aproximativ 500 de euro. Stocarea pentru fiecare an ulterior costă aproximativ 100 de euro.
Îngheţarea şi conservarea embrionilor costă între 300 şi 500 de euro.
Şi embrionii fertilizaţi se pot congela
În cadrul unei proceduri FIV, se fertilizează, în medie, zece ovocite. La un embriotransfer nu se introduc în uter mai mult de patru embrioni, fiindcă nu ar fi etic, explică specialiştii. Restul embrionilor rezultaţi în urma FIV se congelează (crioconservarea de embrioni costă între 300 şi 500 de euro) şi se păstrează pentru eventuala utilizare ulterioară. În cazul în care femeia nu rămâne însărcinată după primul embriotransfer, se poate încerca a doua oară, cu embrionii congelaţi.
„Cuplul decide care este soarta embrionilor nefolosiţi: fie îi congelează şi plăteşte o sumă modică pe an pentru păstrarea lor, fie îi donează pentru cercetare, fie îi donează altor cupluri, fie îi distruge. La ultima soluţie apelează foarte puţine cupluri“, precizează medicul Daniel Tutunaru.
Se încarcă comentariile...
