Mai mult ca în orice altă boală, educaţia, nu tratamentul medicamentos, poate face diferenţa pentru omnul bolnav cu diabet.

Prima cercetare sociologică privind diabetul şi românii, reprezentativă la nivel naţional (studiul „Percepţii şi atitudini cu privire la prevenirea, diagnosticarea şi tratarea diabetului” realizat de către IMAS la solicitarea Centrului pentru Inovaţie în Medicină (InoMed), în parteneriat cu Novo Nordisk), indică un nivel scăzut de conştientizare asupra bolii şi a riscului asociat diabetului, atât la nivelul populaţiei generale, cât şi la nivelul pacienţilor diagnosticaţi cu această boală, în condiţiile în care 10,6% dintre români suferă de diabet şi 30% din cei intervievaţi au în familie un bolnav de diabet.

11,6% dintre pacienţii diagnosticaţi cu diabet au fost internaţi cel puţin o dată în ultimul an pentru complicaţii cauzate de această boală.

În ultimii 10 ani, conform datelor CNAS, bugetul alocat diabetului zaharat a crescut de 6 ori, în condiţiile unei dublări a numărului de pacienţi aflaţi în tratament. Statul român investeşte sume din ce în ce mai mari pentru tratamentul diabetului, dar măsurile luate nu sunt în măsură să asigure un control optim asupra bolii. Nici medical, nici economic, nici social.

11,6% dintre pacienţii diagnosticaţi cu diabet au fost internaţi cel puţin o dată în ultimul an pentru complicaţii cauzate de această boală, indică studiul InoMed-IMAS. Raportat la un număr de 875.370 de persoane cu diabet diagnosticat (conform datelor publicate de Federaţia Asociaţiilor Diabeticilor din România), vorbim despre un număr estimativ de peste 100.000 de pacienţi internaţi în spital ca urmare a complicaţiilor.

Aproape 40% dintre bolnavii de diabet cuprinşi în studiu spun că au fost diagnosticaţi de către un medic ca având probleme cu vederea, iar 37,5% au fost diagnosticaţi cu probleme cardiace. În topul celorlalte complicaţii apărute la pacienţii români cu diabet se numără neuropatiile (36,6%) şi problemele renale (18%).

Cu toate acestea, în ultimul an, conform studiului InoMed-IMAS, 71,6% dintre pacienţii cu diabet nu au mers deloc la neurolog, 46,8% nu au mers la cardiolog, iar 45,2% nu au mers la oftalmolog.

Aproximativ 20% dintre pacienţii cu diabet nu au fost nici măcar la diabetolog în decursul ultimului an.

Complicaţiile cardiovasculare reprezintă principala cauză de deces şi dizabilităţi în rândul persoanelor cu diabet: 50% dintre diabetici mor din cauza unor afecţiuni cardiovasculare, dar jumătate dintre diabeticii români declară că nu au fost la un cardiolog în ultimele 12 luni.

Dacă discutăm despre schimbarea stilului de viaţă după primirea diagnosticului de diabet zaharat, doar 63% din totalul celor care au fost diagnosticaţi cu diabet declară că ţin dietă şi un procent mult mai mic, 56,7%, declară că fac exerciţii fizice.

O mare parte dintre pacienţii cu diabet se confruntă deja cu cel puţin o complicaţie în momentul diagnosticării, complicaţiile generând mai departe dizabilităţi, o calitate redusă a vieţii şi chiar moartea prematură. În România, aspect particular în Europa, uneori primul semn de prezentare la spital a unui pacient cu diabet este pentru realizarea amputaţiei piciorului (bolnavii cu diabet au risc de amputaţie de 25 de ori mai mare decât o persoană care nu are diabet).

50% dintre diabetici mor din cauza unor afecţiuni cardiovasculare, dar jumătate dintre diabeticii români declară că nu au fost la un cardiolog în ultimele 12 luni.

Complicaţiile diabetului au şi un impact semnificativ asupra bugetelor de sănătate. Tratamentul spitalicesc al complicaţiilor diabetului reprezintă cel mai mare procent din cheltuielile sistemelor de sănătate pentru persoanele cu diabet. Costul total estimat al diabetului reprezintă aproximativ 11,6% din totalul costurilor pentru sănătate la nivel global. În România, vor fi demarate în perioada următoare primele studii despre impactul economic al diabetului şi al complicaţiilor sale.

Disponibilitatea pacienţilor români de a preveni şi ulterior controla complicaţiile prin respectarea unei diete stricte, un regim de viaţă activ, inclusiv prin prezentarea la medic, este destul de redusă, pe fondul unei slabe conştientizări a importanţei controlului diabetului şi complicaţiilor acestuia.

Dar povara nu trebuie lasată exclusiv pe umerii pacienţilor. Până în urmă cu 15 ani, programul naţional de diabet zaharat îşi merita numele, pentru că nu era doar un program care asigura exclusiv tratamentul (cum se întâmplă în acest moment), ci avea componente dedicate educaţiei, training-ului, screening-ului cazurilor la risc, dar şi al complicaţiilor, dar şi monitorizării extinse pe parcursul tratamentului.

Dacă ne dorim să privim spre viitor cu încredere, trebuie să reluăm lecţiile bune ale trecutului, să ne adaptăm din mers la inovaţia momentului şi să avem tot timpul în minte identificarea nevoii reale a pacientului cu diabet zaharat din România, care suferă deopotrivă, după cum spune studiul InoMed-IMAS, atât de diabet, cât şi de necunoaştere.

————————-

* Studiul a fost lansat de Ziua Mondială a Diabetului, la Reprezentanţa Comisiei Europene / Spaţiul public European, în prezenţa doamnei Conf. Dr. Diana Loreta Păun, consiler de stat, Departamentul de Sănătate Publică, Administraţia Prezidenţială, a Excelenţei Sale domnul Karsten Vagn Nielsen, ambasadorul Danemarcei în România, precum şi a reprezenţanţilor mediului profesional, ai CNAS, ai pacienţilor cu diabet şi mediului privat din România.