Stresul, conflictele şi depresiile pot declanşa vitiligo. Ce soluţii terapeutice există pentru boala care decolorează pielea, părul şi ochii

Boala care decolorează pielea poate antrena frustrări sociale pentru bolnavi

Atunci când sistemul imunitar nu mai recunoaşte melanocitele, celulele care dau culoarea pielii, ochilor, părului, şi începe să le distrugă, pe piele apar pete mai deschise decât culoarea naturală. Această condiţie medicală se numeşte vitiligo.

Chiar dacă nu ameninţă viaţa bolnavilor, boala le poate afecta profund viaţa socială, încrederea de sine şi poate declanşa depresii, explică dr. Andreea Mintaş, medic specialist dermatolog in cadrul clinicilor Bioderm.

„Cu un tratament corect însă şi un stil de viaţă cât mai puţin stresant, afecţiunea poate fi ţinută sub control. Fototerapia cu ultraviolete este una dintre cele mai apreciate şi de succes soluţii terapeutice, la ora actuală“, susţine spcialistul.

Cum apare şi cum se manifestă vitiligo

Vitiligo este o condiţie medicală care determină decolorarea a pielii, fiind caracterizată de apariţia unor pete albe, mai deschise decât culoarea naturală a pielii. „Unii pacienţi se confruntă cu forme minore de vitiligo, dezvoltând pete pe porţiuni mici de piele, alţii, cu forme mai grave, prezintă pete albe pe porţiuni extinse ale pielii. Nu doar pielea poate să se decoloreze, ci şi părul  - smocuri albe, distincte -, mucoasa bucală sau ochii.

Ceea ce determină pielea să îşi piardă culoarea naturală este încă un mister pentru medici, fiind considerată o afecţiune de ordin autoimun. „Practic, organismul începe „să atace” melanocitele, celulele responsabile de culoarea pielii, părului, ochi etc. Ceea ce se ştie însă este că vitiligo nu este o boală contagioasă şi nici nu este ameninţătoare pentru viaţă, principala problemă fiind de ordin estetic, social. Acesta este şi motivul din cauza căruia mulţi dintre pacienţi ajung să dezvolte depresii“.

Tiroidita Hashmito şi diabetul de tip 1, factori de risc

Atât femeile, cât şi bărbaţii au acelaşi risc de a face boala, iar la aproape jumătate dintre pacienţi, boala debutează precoce, înaintea vârstei de 20 de ani. „Vitiligo are o incidenţă de 1,5% în ţara noastră. Oricine poate dezvolta vitiligo, însă sunt considerate cu risc crescut persoanele tinere, cu vârste între 10 şi 30 de ani, persoanele cu istoric familial de vitiligo, persoanele care suferă de afecţiuni automine printre care tiroidita autoimună  - tiroidita Hashimoto - sau de diabet de tip 1. Stresul, conflictele şi depresiile pot fi factori care declanşeză afecţiunea”, adaugă dr. Andreea Mintaş.

Primul pas în controlul afecţiunii este un diagnostic corect. „După un examen fizic şi o analiză a petelor decolorate, medicul va pune diagnosticul pacientului şi va recomanda un tratament. Din nefericire, nu există un tratament care să vindece această afecţiune, ci doar soluţii terapeutice care ameliorează simptomele, concentrându-se pe reducerea vizibilităţii zonelor afectate de vitiligo“.

Fototerapia face diferenţa în controlul vitiligo

„Expunerea la ultraviolete a pielii afectate de vitiligo, cu protecţie solară, desigur, este de mare ajutor în tratamentul pacienţilor cu vitiligo. Dacă în sezonul cald expunerea la ultravioletele naturale este facilă, în sezonul rece, pacienţilor le este indicată fototerapia cu UVA şi UVB  - ultraviolete de tip A şi de tip B, care suplineşte cu succes lipsa soarelui, ba chiar pot pătrunde în zone în care soarele nu pătrunde în mod natural  - mâini, coate, genunchi“.

Diferenţa între ultravioletele emise de aparate şi razele ultraviolete la care ne expunem natural constă în lungimea de undă, care este controlată şi adaptată de medic, în funcţie de problema pe care vrea să o trateze, care diferă în funcţie de pacient. „Fototerapia este fundamentată ştiinţific şi multiplu testată, fiind o alternativă non-invazivă, sigură şi, de foarte multe ori, mai eficace decât tratamentul clasic“.
„Terapiile cu lumină ultravioletă folosite în tratarea vitiligo sunt de două tipuri: UVB şi UVA. Dacă ultravioletele UVB – 290 -320 nanometri - acţionează doar la nivelul primului strat cutanat, epidermul, ultravioletele UVA – 320 - 440 nanometri - acţionează mai profund, până la nivelul dermului, al doilea strat al pielii. Ultravioletele UVB cu lungimea de undă 311 - 312  nanometri sunt denumite Narrow Band UVB. Atât NB-UVB, cât şi UVA sunt indicate în tratamentul unor afecţiuni dermatologice, în care mecanismul inflamator sau imunitar joacă un rol important în declanşarea bolii; vitiligo, dar şi psoriazis, acnee, foliculită, dermatită atopică, alopecie areată”, adaugă medicul dermatolog.

Când poate fi o soluţie depigmentarea

În prezent, există aparate de fototerapie care ţintesc întreaga suprafaţă corporală sau aparate care acţionează asupra unor zone bine delimitate - coate, genunchi, scalp etc. Aparatul Waldmann tratează leziunille de pe mâini şi picioare, cabina Waldmann este destinată întregii suprafeţe corporale, în timp de aparatul Excilite NB-UVB poate trata ţintit unele suprafeţe afectate de boală, fără a mai fi nevoie de expunere totală - coate, genunchi.

„Schema de fototerapie este personalizată, durata şi frecvenţa şedinţelor de fototerapie depinde de stadiul afecţiunii. Printre contraindicaţii se numără: xeroderma pigmentosum şi lupus eritomatos, femeile care alăptează, pacienţii cu istoric de cancer de piele, unii bolnavi care suferă de afecţiuni cardiovasculare şi copiii au contraindicaţii la aceste tipuri de tratamente”, mai spune medicul dermatolog.

Pe lângă fotoprotecţie, camuflarea cosmetică, cu ajutorul unor creme pigmentare, poate fi de ajutor. „Alte soluţii terapeutice includ: tratamentul local cu corticoizi topici, gelurile sau comprimatele care conţin enzime cu rol antioxidant, suplimentele cu L-fenilalanină, un aminoacid esenţial  - dovedit că poate asigura o repigmentare a 60% din leziuni. În cazul pacienţilor cu vitiligo generalizat se poate opta pentru depigmentarea zonelor cu o cremă specială cu mono-benzil-eter de hidrochinonă, pentru a se obţine o culoare unică a pielii şi a nu se mai observa diferenţa de culoare dintre zonele decolorate şi cele normale“, conchide dr. Andreea Mintaş.