Prof. dr. Constantin Ionescu-Târgovişte: „Pacienţii mei nu iau medicamente un an întreg“

Prof. dr. Constantin Ionescu-Târgovişte: „Pacienţii mei nu iau medicamente un an întreg“

Profesorul Ionescu-Târgovişte spune că, la cei 75 de ani ai săi, a îndeplinit doar jumătate din ce şi-a propus FOTOGRAFII: Marian Iliescu

Profesorul doctor Constantin Ionescu-Târgovişte spune că alimentaţia şi exerciţiul fizic pot avea, de multe ori, rezultate spectaculoase în tratarea diabetului zaharat de tip II.

Ştiri pe aceeaşi temă

Profesorul doctor Constantin Ionescu-Târgovişte simte presiunea pe care o pune asupra lui numele lui Nicolae Paulescu, care a făcut una dintre cele mai mari descoperiri româneşti din istorie, nume pe care îl vede în fiecare zi când se duce la serviciu. De aceea, în cabinetele lui de la Institutul de Diabet „Nicolae Paulescu“ şi de la Ambulatoriul de Specialitate al acestuia, din Bucureşti, profesorul se concentrează nu numai să-şi trateze corect pacienţii, ci şi pe cercetare. De altfel, dorinţa lui cea mai mare este aceea de a descoperi cauza primară a diabetului. Şi are toate şansele să reuşească ce şi-a propus, nu doar pentru că rezultatele celor mai noi cercetări ale lui sunt promiţătoare, ci şi pentru că, la cei 75 de ani ai săi, are energia omului care nu vrea să piardă trenul. 

„Weekend Adevărul“: Câţi bolnavi de diabet are ţara noastră? Cum ne situăm din punctul de vedere al depistării şi al tratamentului faţă de celelalte state din Uniunea Europeană?

Prof. dr. Constantin Ionescu-Târgovişte: România este, după cum ştiţi, o ţară a paradoxurilor şi, de aceea, şi în diabet avem două sau trei asemenea paradoxuri. Primul dintre ele este că, deşi România are primul Centru de Diabet organizat în Europa, cu cea mai mare vechime, banii alocaţi diabetului în ziua de astăzi sunt mai puţini decât în toate celelalte ţări din Uniunea Europeană per pacient.

Dar aceasta este o regulă generală în tot sistemul sanitar românesc...

Este o tendinţă în tot sistemul sanitar, dar eu o menţionez aici pentru că diabetul este o boală socială. Registrul acesta (ne arată un catastif stufos), care a luat fiinţă în cea mai dificilă perioadă a României, şi anume în perioada celui de-al Doilea Război Mondial, Registrul de diabet, spuneam, număra la început, în 1941, 800 de pacienţi. Astăzi, Registrul de diabet a ajuns la peste 200.000 de bolnavi doar în Bucureşti. În total, în ţară, sunt înregistraţi la diferitele centre de diabet circa 700.000 de pacienţi diabetici. Considerăm, de asemenea, că aproximativ 10% din bolnavi îşi iau medicaţie din fondurile proprii, nefiind înscrişi, din diferite motive: că au suficienţi bani să-şi cumpere medicaţia, care nu este foarte scumpă, sau din imposibilitatea de a se deplasa, lucru care i-ar costa, poate, mai mult decât medicaţia prescrisă. Pe lângă aceştia, mai există aproximativ 300.000 care se află pe dietă şi pe activitate fizică crescută. Prima armă terapeutică pe care noi o recomandăm şi, personal, aici, o recomand aproape tuturor pacienţilor, este evaluarea efectului creşterii activităţii fizice şi al dietei, care este prescrisă individual de către o asistentă educatoare antrenată în această problemă.

Aţi observat rezultate spectaculoase în diabet doar cu exerciţiu fizic şi cu dietă?

Da, pot să vă spun că, timp de un an întreg, îmi scot 60% din pacienţi de pe medicaţie. Le mai dau unele produse din plante concepute de către noi şi care ştim că acţionează asupra viabilităţii celulelor pancreatice. Uneori, rezultatele sunt extraordinar de mari. Pe de altă parte, noi trebuie să-i imprimăm pacientului ideea că schimbarea stilului de viaţă este o armă foarte eficientă. Şi el o observă. La cel care scade în greutate datorită mişcării şi dietei recomandate de noi, lucrurile merg mult mai bine. Întârzie aplicarea tratamentelor medicamentoase şi previne complicaţiile cronice. Sigur că şi din punct de vedere psihologic, ei sunt mult mai bine motivaţi atunci când văd că propriul lor organism e capabil să-şi gestioneze suferinţa. Cu un ajutor, eventual, alimentar sau de plante care fac parte din modul de alimentaţie. De exemplu, afinele sunt unele dintre
fructele pe care diabeticul le foloseşte.

În unele centre există unul sau doi diabetologi

Şi cu tratamentul medicamentos, până la urmă, care este realitatea? Cum comentaţi precizarea ministrului Sănătăţii, Raed Arafat, potrivit căreia 75% din pacienţii cu diabet sunt trataţi cu insulină scumpă, chiar dacă în mare parte nu este necesară?

Noi am fost de acord că în unele cazuri pot fi limitate insulinele de ultimă generaţie, mai ales în tipul II de diabet. Am convenit împreună cu dumnealui, care a înţeles destul de bine, că nu se pune problema pentru tratamentul tipului I de diabet: copii, adolescenţi, tineri, oameni care sunt în activitate şi care, folosind aceste tratamente noi, sunt mai bine echilibraţi. Sigur că, în măsura posibilităţilor, vom încerca să corectăm excesele, pentru că dorim o colaborare bună cu Ministerul Sănătăţii şi pentru realizarea Registrului Naţional de Diabet.

În ce stadiu suntem cu acest Registru?

Mă lupt cu el de cel puţin 15 ani. La un moment dat, am spus că îmi dau demisia dacă până la sfârşitul anului nu se va realiza acest lucru, crezând că de mine depinde. Din păcate, nu depinde decât de voinţa de a se face acest Registru, pentru care s-au cheltuit sume mari de bani de-a lungul timpului. Zeci de milioane de euro s-au dus pe apa sâmbetei pentru că nu s-a adoptat un program unic, unitar, care să funcţioneze în toate centrele din ţară.

Dar avem destul de mulţi specialişti?

Eu am văzut centre în care există unul sau doi diabetologi care sunt nevoiţi să vadă chiar şi 80 de bolnavi pe zi, este vorba despre centre judeţene mai mici. De exemplu, la Tulcea este delegat un internist acum, fiindcă nu mai este niciun diabetolog.

Mănâncă un kilogram de mere pe zi

Dumneavoastră cum vă menţineţi în formă?

(Râde) Păi, muncind de dimineaţa până seara şi alergând şi neavând timp de nimic.

Aveţi o dietă specială?

Mănânc foarte multe mere, cred că un kilogram de mere pe zi. De Voineşti, care sunt cele mai bune.

Normal, că sunt de la dumneavoastră din zonă...

Da, pentru că sunt din zonă şi chinezii spun că e bine să foloseşti fructele din zona în care trăieşti. De asta eu nu prea sunt prieten bun cu bananele, cu portocalele, cu alte fructe şi legume, care vin de pe alte meleaguri. Pentru că mediul nostru s-a sedimentat biologic într-un context alimentar care probabil că este cel mai bun pentru noi.

Folosiţi şi ceaiurile despre care vorbeaţi?

Ceaiuri mai puţin, dar folosesc destul de multe fructe ca să acopăr toate nevoile.

Şi faceţi şi mişcare? Aveţi timp pentru asta?

Merg şi eu aşa cum le recomand şi pacienţilor mei: ca şi cum ai pierde trenul.

Profesorul Târgovişte ne arată primul registru de diabet, din 1941

„Scopul meu este cunoaşterea cauzei primare a diabetului“

Dumneavoastră ce vă oferă mai multă satisfacţie: partea de cercetare sau partea clinică?

Eu tot timpul am zis: clinicianul trebuie să fie şi un mic cercetător. Fiecare pacient care-ţi intră în cabinet este un unicat. Dacă ştii în ce categorie trebuie să-l încadrezi, dacă ştii ce trebuie să urmăreşti la el, poţi să faci descoperirile cele mai mari. Îmi pare rău că ziua nu are mai mult de 24 de ore. Aproape niciodată nu pot să mă culc înainte de 12 noaptea. Mă gândesc la descoperirea hormonului insulinei de către Paulescu. Aceasta este, probabil, cea mai mare descoperire făcută în ultimul mileniu ca impact, la Bucureşti. Trecând peste toate marile dificultăţi tehnice, el a reuşit să determine cel mai bine proprietăţile acestui hormon. Ar fi păcat ca noi, în anul 2021, când va fi centenarul descoperirii insulinei, să nu reuşim să convingem că Paulescu este descoperitorul insulinei. Apropo de asta, mai am un proiect la care ţin şi pe care îl voi urmări. Vreau ca până anul viitor să publicăm o carte care se va intitula „Diabetul în Europa“. Pornesc de la ideea că e mai bine să abordăm problema descoperirii insulinei ca o realizare europeană, la care au contribuit foarte mulţi cercetători din Europa, ca o descoperire localizată strict aici, la Bucureşti. Sigur că aici a fost punctul terminus, revelaţia acesteia, dar în cartea aceasta aş vrea ca fiecare ţară să-şi promoveze propriile contribuţii în acest domeniu.

Diabetul începe cu 15 ani înaintea hiperglicemiei

Cum stă România la capitolul cercetare în diabet?

Suntem o ţară paradoxală şi aici. Sunt centre din ţară care au reuşit să performeze. De exemplu, Institutul „Paulescu“ cred că este cel mai productiv institut în ceea ce priveşte publicaţiile internaţionale. Iar anul acesta a fost un an special, în sensul că, împreună cu un fost doctorand, biochimist bioinformatician, am dezvoltat o metodă nouă de abordare a genomului pe care am comunicat-o la Berlin, la congresul european din octombrie, şi a trezit un mare interes din partea celor care au participat. Scopul meu final este cunoaşterea cauzei primare a diabetului. Şi suntem foarte aproape. Noi credem că diabetul începe să se instaleze printr-un defect iniţial care, de-a lungul mai multor ani, lucrează în secret, în interiorul corpului nostru, înainte ca boala să apară. Hiperglicemia, care este markerul declarării bolii, este o etapă foarte tardivă. Pentru ca să se ajungă la perturbări ale nivelului glicemiei, care este foarte bine reglată în mod normal, trec cel puţin 15-20 de ani. Or, cred eu, diabetul atunci începe, când numărul celulelor care secretă insulină scade şi nu se mai poate recupera.

Este şi inventator

Data şi locul naşterii:
11 noiembrie 1937, Târgovişte (de unde vine al doilea nume)

Starea civilă: Căsătorit

Studiile şi cariera:

Facultatea de Medicină din Bucureşti − 1963

Expert în diabetologie al Organizaţiei Mondiale a Sănătăţii între 1992 şi 1995

A inventat, printre altele, Fitodiab (un produs antidiabetic), Fitolip (un produs care scade nivelul grăsimilor) şi un aparat de acupunctură

Locuieşte în: Bucureşti

citeste totul despre: