Oboseala nu dă hepatită, ci hepatita dă oboseală. Poveştile celor care au aflat, din întâmplare, că sunt infectaţi
0
Este un mit că „de la stres, supărări şi oboseală prelungită dai în hepatită“. În schimb, infecţiile cu virusurile hepatitice B şi C se manifestă, adesea, cu astenie, atrag atenţia specialiştii cu ocazia Zilei Mondiale de Luptă împotriva Hepatitei, marcată duminică, 28 iulie.
În 2006, când avea 27 de ani, Marinela Debu voia să-şi întemeieze o familie. Dar de ceva timp, obosea parcă prea uşor, o dureau toţi muşchii şi, deloc de ignorat, avea stări permanente de greaţă care se accentuau mai ales seara. Pentru un om tânăr, energic şi puternic, o schimbare de acest tip nu poate trece neobservată, mai ales dacă nu dispare după weekenduri întregi de relaxare şi odihnă.
După o discuţie pe îndelete cu medicul de familie şi după un set uzual de analize, existau trei posibilităţi în cazul Marinelei Debu. Prima, că ar putea fi însărcinată, a fost rapid infirmată. A doua teorie a fost că s-ar putea să sufere de reumatism, teorie perfect plauzibilă ţinând cont că locuieşte la Braşov, unul dintre locurile cu cei mai mulţi reumatici, din cauza vremii umede mai mereu. Şi aceasta a fost însă demontată de teste. Iar cea de-a treia ipoteză pe care a suspectat-o medicul de familie a fost hepatita.
Vin foarte mulţi oameni la mine cu ciroză, care au fost infectaţi acum 20 de ani, printr-o injecţie nesterilă sau printr-o transfuzie sangvină şi nu au ştiut în tot acest timp că sunt infectaţi cu virusul hepatitic C. prof. dr. Carol Stanciu (foto), gastroenterolog
„Nivelul transaminazelor foarte uşor mărit ne-a pus pe gânduri“, îşi aminteşte Marinela Debu. Dar iniţial, medicul a pus şi acest mic indiciu pe seama anticoncepţionalelor. „După ce am exclus toate celelalte posibile cauze, medicul de familie mi-a dat trimitere către un gastroenterolog, iar cu ajutorul acestuia, mi-am făcut testul şi am aflat că am hepatită B“, povesteşte Marinela Debu, care acum are 34 de ani şi un copil perfect sănătos.
Virusul hepatitic B stă, însă, ascuns în corp, chiar dacă nu la un nivel suficient de mare încât să-şi poată infecta soţul, de exemplu. Fiindcă, odată ce ai luat virusul hepatitic B, şansele să-l elimini din corp sunt mici.
PRINCIPALELE SIMPTOME ALARMANTE
Oboseala, astenia inexplicabile mai ales dimineaţa.
Durerile musculare.
Starea de greaţă mai ales seara.
Un nivel al transaminazelor la limita superioară sau uşor peste această limită.
Hepatitele, de la A la E
Hepatita A – trece de la sine în 99,9% din cazuri.
Hepatita B – poate fi prevenită prin vaccin. 40% din cei infectaţi rămân purtători toată viaţa, indiferent de tratament, şi pot dezvolta hepatită cronică, ciroză hepatică şi chiar cancer hepatic.
Hepatita C – nu poate fi prevenită prin vaccinare. Poate fi vindecată, cu condiţia administrării tratamentului potrivit la momentul potrivit. Noile terapii oferă şanse mai multor pacienţi decât în trecut.
Hepatita D – virusul hepatitic D este incomplet, de aceea, el nu se poate transmite decât împreună cu virusul hepatitic B sau pe fondul unei infecţii preexistente cu acesta din urmă. Virusul D grăbeşte evoluţia hepatitei B.
Hepatita E – aproape necunoscută de public, această infecţie este frecventă, transmiţându-se la fel ca hepatita A. Nu se manifestă aproape în niciun caz, dar se vindecă de la sine în majoritatea situaţiilor.
Mii de români infectaţi fără să ştie
Simptomele Marinelei Debu le resimt o mare parte dintre persoanele infectate atât cu virusul hepatitic B, cât şi cu virusul C.
„De altfel, din experienţa mea, bolnavii de hepatită B şi C se plâng mai ales de oboseală, majoritatea nu au alte acuze. Acesta este principalul semnal de alarmă: un om care era foarte activ la un moment dat devine foarte obosit. Şi, cum mulţi dintre noi sunt obosiţi astăzi, această manifestare este trecută cu vederea foarte uşor. Astfel că eu estimez că avem mii de români infectaţi şi care încă nu ştiu asta“, subliniază profesorul doctor Carol Stanciu, de la Universitatea de Medicină şi Farmacie „Gr. T. Popa“ din Iaşi şi membru de onoare al Academiei Române.
Transplantul poate fi unica speranţă
Nu de puţine ori, la medicul gastroenterolog ajung femei şi bărbaţi cu vârste de peste 40-50 de ani cu ciroză hepatică, diagnosticaţi pentru prima oară cu hepatită C după 20 de ani de când au fost infectaţi. Virusul nu i-a supărat nicicum în tot acest interval, dar dintr-o dată, parcă, au apărut manifestările cirozei, dintre care cea mai evidentă este circumferinţa abdominală mărită considerabil. Ciroza este un stadiu avansat al afectării hepatice de către virusul B sau C, care a provocat leziuni şi cicatrice pe ficat.
În această situaţie a fost Mihai Margescu, de 47 de ani, din Turnu-Severin, care ajunsese la 100 de kilograme şi o burtă pe care mulţi o numesc „de bere“, când un medic i-a recomandat să facă analizele specifice de hepatită. Nu doar că a descoperit că avea de mulţi ani hepatită C, dar dezvoltase deja ciroză hepatică. Iar această boală gravă a ajuns într-un stadiu atât de avansat, încât şansa lui la viaţă era transplantul hepatic, pe care a reuşit să-l obţină de-abia după încă patru ani.
Hepatita C se poate vindeca
Spre deosebire de hepatita B, care, în ciuda tratamentului, poate sta la pândă toată viaţa, hepatita C se poate vindeca, dacă este depistată la timp şi dacă bolnavii au acces la medicamentele potrivite lor.
Emilia şi Dorin Mirea, la tăierea moţului lui Theodor
Emilia şi Dorin Mirea, prim-balerini la Opera din Braşov, au fost diagnosticaţi cu hepatită cronică virală C, s-au tratat, iar anul acesta s-au împlinit şapte ani de când virusul a dispărut definitiv din corpul lor. Când au început tratamentul, li s-a spus că este foarte posibil ca în cazul unuia dintre ei să funcţioneze tratamentul, iar în cazul celuilalt, nu. Conform statisticilor, terapia dublă administrată în prezent, cu interferon şi ribavirină, este eficientă doar în 50% din cazuri.
70-100 de lei costă analizele pentru depistarea infecţiei cu virusurile hepatitice B şi C.
Ei au fost norocoşi. „Dar dacă luăm în considerare că între 2002 şi 2012 s-au tratat cu dubla terapie aproximativ 40.000 de bolnavi cu hepatită C şi că tratamentul a funcţionat doar pentru jumătate dintre ei, asta înseamnă că în prezent avem 20.000 de bolnavi care au nevoie de o terapie nouă, mai eficientă, dacă mai trăiesc toţi. Iar listele de compensate nu
s-au actualizat încă, în ciuda promisiunilor“, semnalează Marinela Debu, care este şi pacient cu hepatită, şi preşedintele Asociaţiei Pacienţilor cu Afecţiuni Hepatice din România (APAH-RO).
Emilia şi Dorin Mirea au demonstrat că te poţi vindeca de hepatita C, iar ei au astăzi un superb băieţel pe nume Theodor, de 4 ani, perfect sănătos.
România, pe locul întâi în UE la boala „mâinilor murdare“
În anul 2010, România a raportat un număr total de 3.500 de cazuri de hepatită A, ceea ce situează ţara noastră pe locul întâi în Uniunea Europeană şi în ceea ce priveşte această infecţie, cunoscută popular ca „boala mâinilor murdare“.
De altfel, statisticile arată că, până la vârsta de 20 de ani, aproximativ 90% din populaţie a făcut, la un moment dat, hepatită A. Boala nu este cronică, dimpotrivă, în multe cazuri, poate trece neobservată. De altfel, ea se manifestă „zgomotos“ în numai 25-30% din cazuri.
Riscul de infecţie cu hepatită A este mai mare vara, când mergem în vacanţă. „Ce are vacanţa cu hepatita A? Ei, bine, are, pentru că, din păcate, în timpul vacanţelor suntem mai neglijenţi cu igiena mâinilor şi, chiar dacă noi nu suntem, se găsesc destul de mulţi alţii care fac rabat de la regulile de igienă şi ne pun pe noi, cei care ne spălăm pe mâini înainte de masă, în pericol“, semnalează prof. dr. Adrian Streinu-Cercel, managerul Institutului Naţional de Boli Infecţioase „Prof. dr. Matei Balş“, din Bucureşti.
Vizitaţi mai întâi toaleta restaurantelor
Hepatita A se transmite pe aşa-numita cale fecal-orală, adică de la persoane care nu se spală pe mâini cu apă şi cu săpun după ce folosesc toaleta la persoane care nu-şi igienizează corect mâinile înainte de fiecare masă. Din acest motiv, virusul hepatitic A generează fie mici focare de hepatită acută, în familii sau în comunităţi mici, fie chiar epidemii.
„Recomand o regulă de aur în vacanţă şi nu numai: ori de câte ori mergeţi la restaurant, înainte de a comanda ceva, vizitaţi grupul sanitar. Dacă acesta este curat şi are tot ce-i trebuie – hârtie igienică, apă şi săpun – atunci vă puteţi aşeza la masă şi comanda. Dacă nu, atunci mai bine plecaţi de acolo“, ne sfătuieşte prof. dr. Streinu-Cercel.
Perioada de incubaţie a virusului hepatitic A este între două şi şase săptămâni, de aceea, mai ales la începutul toamnei, încep să apară simptome specifice ale hepatitei acute cu virusul A: lipsa poftei de mâncare, greţuri, vărsături, simptome specifice gripei, dureri articulare, chiar erupţii cutanate. Apoi, pe măsură ce boala evoluează, ochii se îngălbenesc şi urina se închide la culoare. Infecţia trece de la sine în 99,9% din cazuri, singurii pacienţi cu probleme severe sunt cei care erau infectaţi deja cu virusul hepatitic B sau C, la aceştia evoluţia fiind spre forma fulminantă şi chiar spre deces, avertizează specialiştii.
De unde se iau hepatitele B şi C
Spre deosebire de hepatita A, care se ia prin simplul contact cu mâna infectată a unei persoane care nu s-a spălat pe mâini după ce a fost la toaletă, hepatitele B şi C se transmit puţin mai greu. Cu toate acestea, despre virusul hepatitic B, de exemplu, se spune că este de aproape 100 de ori mai infecţios decât HIV. De altfel, el se poate transmite cu uşurinţă la copii care, în joacă, se zgârie, de exemplu, uşor pe faţă sau pe mână unul pe altul. De aceea, specialiştii recomandă respectarea schemei de vaccinare a nou-născutului, fiind disponibilă imunizarea gratuită împotriva virusului hepatitic B.
Mulţi oameni mai în vârstă spun «Am avut, cândva, hepatită». Şi eu îi întreb: «Sigur nu mai aveţi şi acum? V-aţi testat?». Marinela Debu (foto), preşedintele APAH-RO
Totuşi, chiar dacă am fost imunizaţi în copilărie, eficienţa vaccinului scade la vârsta adultă, iar riscul de infectare rămâne. „Virusul B, dar şi virusul C se pot transmite prin contact sexual neprotejat, prin piercing, tatuaje, ace şi seringi contaminate, prin instrumentarul medical contaminat şi nesterilizat, periuţa de dinţi, lama de ras, dar şi prin sărutul franţuzesc. În schimb, nu se iau de pe colacul toaletei, tacâmuri, veselă, pupat sau strângere de mână“, subliniază prof. dr. Streinu-Cercel. Specialiştii spun că ar fi bine să refacem vaccinul la vârsta adultă, dacă analizele au arătat că nu avem în corp anticorpi pentru virusul B. Pentru infecţia cu virusul C nu există, încă, un vaccin.
Există şi forme nonvirale de hepatită
Un mit care circulă mai ales în rândul populaţiei vârstnice este că hepatita ar putea fi cauzată de o supărare, de un stres puternic sau chiar de oboseală. Medicii contrazic această teorie şi spun că, în cele mai multe situaţii, stresul şi oboseala excesivă sunt, de fapt, manifestări ale hepatitelor virale, şi nu cauze. Totuşi, există câteva situaţii în care hepatita nu este declanşată de un virus.
Abuzul de medicamente poate duce la hepatită
Hepatita autoimună. Este o formă rară de hepatită cronică, declanşată pe fondul sistemului imunitar defect, care începe să facă exces de zel şi atacă, fără o cauză anume, celulele ficatului. Poate apărea independent, sau asociată cu alte afecţiuni autoimune, cum este lupusul eritematos sistemic.
Hepatita alcoolică. Aproximativ 20% din consumatorii de alcool în cantităţi mari dezvoltă, în timp, hepatită alcoolică. După vârsta de 40-60 de ani, această boală evoluează dramatic spre ciroză. Contrar aşteptărilor, femeile consumatoare de alcool au un risc mai mare de a suferi de hepatită alcoolică.
„Ficatul gras“ sau steatohepatita. Aceasta afectează între 10% şi 24% dn populaţie şi se caracterizează prin acumularea de grăsimi în ficat, mai ales în cazul persoanelor supraponderale sau obeze ori în cazul celor care suferă de diabet.
Hepatita indusă de medicamente. Cum ficatul joacă un rol esenţial în metabolizarea tuturor chimicalelor din corp, inclusiv a medicamentelor, atunci când este bombardat cu multe tratamente, poate fi afectat serios. Simptomele pot apărea la scurt timp după începerea unui tratament, mai ales dacă acesta este recunoscut ca fiind toxic pentru ficat: paracetamolul, anticonvulsivele (cu fentoină sau cu acid valporic), diclofenacul, antituberculoasele (izoniazida) şi sulfamidele, cum este biseptolul.
Hepatita toxică. Anumite plante toxice, ciuperci otrăvitoare sau chimicale industriale pot declanşa hepatita.
Hepatita asociată cu boli metabolice ereditare. Foarte rare, aceste tipuri de hepatită apar la persoanele cu boli precum hemocromatoza (acumularea fierului în corp) sau boala Wilson (acumularea cuprului în corp).
Acest articol a fost publicat în „Weekend Adevărul“
Se încarcă comentariile...
