Medicină SF: Despre prima operaţie intervenţională pe inimă urmărită cu ajutorul unei holograme, la Adevărul Live
0Dr. Florina Pinte, medic primar cardiologie intervenţională, vine la Adevărul Live să ne vorbească despre cea mai nouă metodă de urmărire a unei intervenţii asupra inimii, cu ajutorul unei holograme – pe care o vom putea vedea în direct –, precum şi despre avantajele pe care le aduce această nouă tehnologie în medicina secolului XXI.
INTRĂ ÎN DISCUŢIE şi urmăreşte emisiunea în modulul Adevărul Live
Vorbiţi-ne puţin despre intervenţie, despre ce diagnostic avea pacienta
Pacienta avea 21 de ani cu o malformaţie congenitală cardiacă, depistată la o ecografie de rutină, în urmă cu 6 luni. S-a pus diagnosticul de persistenţă de canal arterial, ceea ce înseamnă o comunicare directă între artera pulmonară şi aortă. Această comunicare există în viaţa intrauterină pentru că fătul nu respiră. De obicei, canalul arterial se închide după câteva ore sau câteva zile, chiar luni, uneori, după naştere. Cel mai important vasoconstrictor al acestuii canal este oxigenul. Dacă rămâne deschis după naştere, avem de-a face cu o malformaţie congenitală.
Apare rar această malformaţie?
Nu. În general, 10% din nou-născuţii din România au forme mai uşoare sau mai grave ale unor malformaţii congenitale de cord. În jur de 2.000 de copii pe an se nasc cu aceste malformaţii.
Este un mare avantaj acum când avem posibilităţi de investigaţii mai importante – cum ar fi ecografia pediatrică – încă de la primele zile se poate constata dacă există o malformaţie congenitală de cord.
Diagnosticând devreme putem rezolva problema, prin cardiologie intervenţională sau prin chirurgie, astfel încât inima copilului să devină perfect sănătoasă.
Dar cum se poate întâmpla ca aceste malformaţii să fie depistate şi tratate în cazul acesta, de exemplu, la 20 de ani?
Cu nişte ani în urmă nu aveam metode atât de performante ecografice. Sau copiii din mediul rural nu erau urmăriţi după naştere şi nu veneau la controale de rutină, în aşa fel încât medicii să-şi dea seama dacă au o malformaţie congenitală de cord. Pacienta noastră era din mediul rural şi, pentru că obosea la eforturi fizice mari, s-a dus la medic să se investigheze ca un adult.
Întâlnim şi cazuri simple cum e, de exemplu, defectul septal interatrial pe care le depistăm şi la 40-50 de ani. Pentru că până atunci nu au mers să facă o ecografie, nu s-au dus la medic să vadă de ce au unele simptome.
De obicei, malformaţiile congenitale cardiace se manifestă prin respiraţie greoaie la eforturi fizice – dispnee sau palpitaţii.
Există multiple tipuri de malformaţii congenitale şi, uneori, sunt depistate destul de târziu.
Cum se explică faptul că, la unele persoane apar manifestările atât de târziu, chiar şi la 40 de ani?
Totul depinde de presiunea pe artera pulmonară. Malformaţia există încă de la naştere. Până la un anumit punct compensează malformaţia.
Problemele valvulare şi malformaţiile cardiace pot fi rezolvate prin cardiologie intervenţională?
Da.
Din ce cauză se poate declanşa un infarct de miocard la 25 de ani? Spuneaţi că aţi avut şi astfel de pacienţi foarte tineri.
Sunt mai mulţi factori care pot duce la depunerea grăsimilor în pereţii vasului de sânge. Ce nu putem schimba este sexul. Bărbaţii depun aceste grăsimi în interiorul vasului la vârste mai tinere. Dacă părinţii au avut cardiopatie ischemică, atunci, într-un grad de 50% trebuie să ştii că eşti predispus să ai această boală care asociază partea genetică - femeile sunt protejate până în menopauză, apoi, dimpotrivă – cei care sunt diabetici depun grăsimi mai repede, există o predispoziţie pentru că se modifică structura intimă a vasului: hipertensivii; fumătorii; obezii, sedentarii.
Dar la 25 de ani presupun că trebuie să existe şi nişte factori agravanţi.
Da. Nopţile pierdute, stresul care produce un spasm coronarian mai prelungit, sunt lucruri care alături de predispoziţia genetică pot duce la la 23 de ani cu stenoză pe descendenta anterioară. Aceasta înseamnă un rsic foarte crescut de infarct.
Cardiopatia ischemică este cea mai frecventă boală pe care o trataţi prin cardiologie intervenţională, spuneaţi. Pe locul al doilea ce s-ar situa?
Depunerile la nivelul vaselor periferice ale membrelor inferioare, ale carotidelor, arterelor membrelor superioare, arterelor renale. Diabeticii fac cele mai problematice leziuni la nivelul arterelor membrelor inferioare. Cardiologia intervenţională poate rezolva prin dilatare cu balon şi implantare de stent. La fel ca la arterele coronariene.Malformaţiile sunt pe locul al treilea ca frecvenţă.
Când a avut loc intervenţia cu hologramă?
Pe 12 iunie.
Povestiţi-ne puţin interacţiunea cu holograma.
Pacienta a ajuns la mine şi i-am spus că poate beneficia de închidere cu device a acestei persistenţe de canal arterial. Holograma m-a ajutat pentru că am putut să explic pacientei cum va evolua procedura la care urma să fie supusă. Este important pentru că pacientul colaborează cu tine în timpul provedurii care se face sub anestezie locală. Vede singur procedura în timp ce lucrezi.
Pe inima bătând se arată care este traiectul sondei care se introduce din zona inghinală pe vena şi artera femurală, iniţial. Cateterul care ne interesează pătrunde din vena femurală se duce pe vena iliacă, ajunge în vena cavă inferioară care este una dintre cele mai importante, pătrunde apoi în atriul drept, în ventricolul drept şi apoi în artera pulmonară.
Pe partea arterială se introduce un alt cateter şi ajunge la nivelul aortei, în aşa fel încât se injectează substanţa de contrast ca să vizualizăm foarte bine canalul arterial. Apoi se trece cateterul din artera pulmonară prin canalul arterial în aortă şi pe o teacă – un cateter ceva mai gros – se introduce dinspre partea aortică umbrela care se desface cu un disc care rămâne ataşat de partea aortică a canalului, restul rămâne în canalul arterial. Se face încă o injectare pentru a vedea dacă totul e poziţionat bine şi umbrela este stabilă, apoi se deşurubează acest device care rămâne şi închide canalul arterial, retrăgându-se toate cateterele.
Cât durează o astfel de intervenţie?
Durata intervenţiei variază pentru că aici intervine un alt rol al hologramei. Partea de animaţie a hologramei e arătată pacientului ca să înţeleagă procedura, studenţilor ca să înţeleagă procedura de închidere a unei astfel de malformaţii şi apoi se ajunge la ceea ce ne interesează din punct de vedere medical – la partea de variante anatomice. Fiecare canal are lungimea, grosimea şi orientarea lui în spaţiu. Nu sunt două canale la fel. Prin unele intri foarte uşor, prin altele, nu, pentru că dacă există o dilatare de arteră pulmonară locul pe unde iese canalul spre artera pulmonară este greu de găsit.
Dacă este un canal mai lung, cu o îngustare pe traiectul lui, iarăşi treci mai greu. La pacienta respectivă s-a trecut mai greu prin canal pentru că avea o dilataţie de trunchi de arteră pulmonară. Dacă aş fi avut o reconstrucţie 3D reală strict pe pacientă mi-ar fi fost mult mai facil să intru prin acest canal. Acesta e pasul următor în sprijinul pe care-l poate oferi holograma.