FOTO La 15 ani după ce a fost desfigurat, se poate bucura din nou de viaţă datorită transplantului de faţă
0
În 1997, Richard Norris a fost împuşcat şi i-a fost distrusă toată jumătatea inferioară a feţei. De atunci, a dus o viaţă de pustnic, a fost victima răutăţilor oamenilor în scurtul timp pe care-l petrecea în afara celor patru pereţi ai casei lui şi a vrut chiar să se sinucidă. Până anul trecut, când a suferit cel mai extins transplant de faţă de până acum.
Richard Norris şi-a petrecut 15 ani, din cei 38 pe care i-a împlinit, într-un calvar: a fost desfigurat de o împuşcătură în 1997 şi a trăit cu o faţă pe care nu o recunoştea în oglindă. Totuşi, în ciuda tuturor răutăţilor oamenilor şi a stării psihice grav afectate, Norris este mulţumit astăzi, că a cunoscut şi oameni extraordinari şi că viaţa lui pare să se fi schimbat în bine, mai ales în ultimul an, după cum a declarat agenţiei Associated Press, una dintre singurele două agenţii cărora li s-au permis interviuri cu Richard Norris după transplantul de faţă pe care l-a suferit anul trecut.
De fapt, Norris de-abia acum a început să trăiască cu adevărat: urmează cursuri online pentru a obţine o diplomă în sisteme informatice şi pune bazele unei fundaţii care să permită persoanelor care suferă transplanturi să primească tratament gratuit posttransplant.
De asemenea, a lucrat alături de un fotojurnalist care urmează să publice o carte despre viaţa lui Norris, cu titlul „Cele două feţe ale lui Richard“. Prin această carte, Norris vrea să transmită un mesaj optimist oamenilor în situaţii similare cu a lui.
Remarcile oribile ale oamenilor
Foto
În urma unui accident cu o armă de foc în 1997, Norris a rămas fără dinţi, nas şi doar cu o parte din limbă. Putea simţi gustul mâncării într-o oarecare măsură, dar nu simţea niciun miros. Atunci când ieşea în public, în special noaptea, se ascundea în spatele unei măşti şi unei şepci. Dacă îi vedeau faţa, oamenii de holbau şi, în unele cazuri, scăpau remarci extrem de răutăcioase, îşi aminteşte Norris.
A fost supus unor zeci de operaţii care să-i repare faţa, dar la un moment dat, chirurgia convenţională nu l-a mai putut ajuta, povesteşte medicul Eduardo Rodriguez, cel care a efectuat o parte din operaţii şi, mai târziu, liderul echipei chirurgicale care i-a făcut transplantul de faţă lui Norris.
Unele părţi anatomice, cum sunt pleoapele şi buzele sunt mult prea complexe pentru a putea fi recreate cu resursele chirurgiei estetice actuale. „Poţi crea ceva asemănător, dar nu poţi garanta un aspect normal“, explică Rodriguez. La numai câteva săptămâni după ce Richard a fost anunţat de un alt medic că nu mai poate fi făcut nimic în cazul lui, Rodriguez i-a prezentat opţiunea transplantului de faţă.
Risc de 50% de deces pe masa de operaţie
Bărbatul a acceptat imediat oferta medicilor de la Centrul Medical al Universităţii din Maryland. Aceştia au expus familiei riscurile la care se expune bărbatul, şi anume 50% risc de deces pe masa de operaţie. „Noi i-am spus lui Richard că îl iubim oricum, indiferent cum arată şi că pentru noi nu contează dacă face sau nu transplantul, dar e viaţa lui“, povesteşte mama lui Richard, Sandra.
Norris a considerat un dar din ceruri grefa de faţă pe care a primit-o din partea familliei lui Joshua Aversano, un tânăr de 21 de ani care a murit în urma unui accident rutier. De altfel, Richard vorbeşte regulat cu familia tânărului şi o ţine la curent cu starea lui de sănătate şi cu evoluţia transplantului.
Astfel, în martie 2012, Richard Norris a primit un transplant de faţă, în cadrul unei intervenţii care a durat 36 de ore, operaţie considerată, încă, cea mai extinsă de acest tip, fiindcă a inclus transplant de dinţi, de maxilar, de mandibulă, de limbă, nervi, muşchi şi piele de la scalp la gât.
Istoria transplanturilor de faţă
Primul transplant parţial de faţă realizat vreodată a fost efectuat în Franţa, în 2005. Isabelle Dinoire (foto) a primit o nouă faţă după ce a fost desfigurată de câinele ei. Au urmat alte 27 de transplanturi în mai multe centre din lume, iar patru persoane au murit după intervenţie. Supravieţuitorii transplantului de faţă trebuie să urmeze tratament cu imunosupresoare toată viaţa, pentru a evita complicaţiile pe care le-ar putea crea respingerea grefei, explică medicul Mark Ehrenreich, medicul psihiatru care-l consultă pe Norris.
Chirurgul Rodriguez spune că transplantul lui Norris ar putea „ţine“ 20-30 de ani, dacă nu apar complicaţii. Pentru Richard Norris, acesta este cel mai mare coşmar: respingerea grefei: „În fiecare zi mă trezesc şi mă întreb: «Dacă este asta ziua în care resping transplantul?»“.
Norris a progresat, însă, foarte mult în cele 15 luni care au trecut de la operaţia de transplant: el poate să mănânce, să vorbească din nou. Îşi continuă terapia, călătoreşte, pescuieşte şi-i mulţumeşte lui Dumnezeu cu umor pentru darul pe care l-a primit. De asemenea, el dezminte teoria potrivit căreia persoanele cu transplant de faţă suferă crize de identitate. „Când mă uit în oglindă îl văd pe Richard Norris“, mărturiseşte bărbatul, amintindu-şi conexiunea pe care a simţit-o imediat cu noua lui faţă.
Viaţa socială s-a îmbunătăţit
„Înainte de transplant, când mergeam pe stradă, mă miram că oamenii nu intră în stâlpi şi că nu-şi rupeau gâtul întorcându-l după mine. Astăzi, însă, după 15 luni de la transplant, nici nu se mai uită la mine. Doar dacă mă cunosc personal îşi dau seama că am suferit un transplant de faţă. Acesta a şi fost scopul intervenţiei!“, spune, satisfăcut, Norris.
Citeşte şi:
Coordonatorul naţional pe transplant, medicul Victor Zota, susţine că banii din program există doar pe hârtie şi că are facturi neplătite încă din luna februarie a anului curent.
Transplantul care i-a redat şansa unei vieţi normale: o femeie mutilată de soţ a primit o faţă nouă
Carmen Tarleton, în vârstă de 45 de ani, a necesitat un transplant de faţă, după ce fostul soţ a stropit-o cu leşie şi a lovit-o cu o bâtă de baseball. În urma atacului, femeia a stat în comă timp de trei luni. Corpul său, puternic afectat de arsuri, a fost înfăşurat în bandaje şi acoperit cu grefe. Tarleton şi-a pierdut urechea stângă şi pleoapele, fiind incapabilă să mai clipească, zâmbească sau să respire pe nas.
Primele patru vieţi au fost salvate prin transplant de celule stem de la donator neînrudiţi, trei fiind români care au primit celule din Cehia, Germania şi Polonia, iar al patrulea, un pacient din Rusia care a primit celule stem din România, prin Registrul Donatorilor Voluntari de Celule Stem.
Numărul donatorilor a explodat, dar nu sunt bani de transplanturi
Numărul donatorilor de organe a crescut, dar e nevoie de o rectificare bugetară pentru ca toate operaţiile de transplant să poată fi făcute. În acest moment, multe organe ce ar putea fi folosite pentru salvarea unor vieţi ar putea ajunge la gunoi. Semnalul de alarmă a fost tras ieri chiar de către secretarul de stat din Ministerul Sănătăţii, Raed Arafat.
Se încarcă comentariile...
