VIDEO Dumnezeu în sala de operaţie: cum pot ajuta un bolnav rugăciunea şi telepatia

Profesorul doctor Nicolae Constantinescu, în studioul Adevărul Live FOTO Eduard Enea

Sala de operaţii este considerată de mulţi medici un sanctuar, unde se întâlneşte umanul cu divinul. La Adevărul Live a venit să povestească despre astfel de revelaţii profesorul doctor Nicolae Constantinescu, chirurgul care a efectuat peste 8.000 de intervenţii şi căruia „i-a ajutat Dumnezeu“ să fie medic de gardă atât în timpul violenţelor de la Revoluţie, cât şi la Mineriadă.

Majoritatea chirurgilor s-au confruntat, la un moment dat, cu o situaţie pe care nu şi-au putut-o explica din punct de vedere strict ştiinţific: pacienţi în stare foarte gravă care au supravieţuit ca prin minune. Să fie mâna lui Dumnezeu sau mâna pricepută a doctorului?

Prof. dr. Nicolae Constantinescu, invitatul Adevărul Live de astăzi, a efectuat peste 8.000 de intervenţii chirurgicale în domeniile chirurgiei generale, oncologiei, chirurgiei osteo-articulare, chirurgiei vasculare, urologice, endocrine, plastice şi reparatorii, începând cu stagiatura la Sanatoriul din Eforie Sud şi continuând cu spitalele: Foişor, „Dr. Şt. Stâncă“, Construcţii, PTTR şi Colţea. 

Nicolae Constantinescu: În 1999 s-a terminat studiul pe plan mondial, cel care a interesat multe ţări şi a identificat genomul uman ca fiind un lucru unic pentru fiecare individ. S-a stabilit că bagajul genetic se găseşte doar în persoana mea, nu şi în altcineva. Noi ştiam nişte lucruri despre buze, muşcături ori tălpi, dar acum am avut forţa de a susţine că omul este unicat genetic.

La un moment dat le-am dat studenţilor să studieze venele fetelor cu pielea transparente, nu am găsit două la fel. Vreau să vă spun că nu există două compoziţii de lapte de mama identice. Omul este unicat şi fiziologic, s-a ajuns până acolo să se spună că nu există două electrocardiograme identice. Ca să vedeţi că mintea nu a stat, în secolul XIX, medicii francezi au zis că există bolnavi şi nu boli. Asta înseamnă că fiecare bolnav are caracteristica lui. Tot ce am spus până acum se referă la materie. 

Eu sunt convins că omul e unicat şi la nivel de materie.

Ce este energia omului?

Pot să vă demonstrez că din fiecare dintre voi iese energie. Un metal care are capacitatea să intercepteze printre altele şi unde electromagnetice, acesta este corpul care identifică energia noastră. 

În America, unde s-a constatat treaba asta, s-au constatat situaţii care stau la baza unor procese pe care noi le numim astăzi influenţare la distanţă sau telepatie, se spune că o grupă de oameni poate să primească o listă cu numele unor oameni bolnavi.  Aceştia pot începe să se roage pentru cei bolnavi, iar în spitalul în care sunt bolnavii, doctorii constată că aceştia se simt mai bine. Cum pot să explic asta? Că o mama poate simţi când îi moare copilul?

Există o neexplicată formă de energie care determină să se mişte şi bagheta asta a mea, dar şi fenomenele pe care le-am spus. În fiecare om există surse, capacităţi excepţionale de energie.

Exemplu: sunt fiu de medic militar şi tata îmi povesteşte că o grupă de infanterişti pleacă în recunoaştere, iar o schijă îl răneşte pe unul dintre ei şi îi ies maţele afară. Îşi pune casca pe care o avea în cap şi ajunge la spital. Acolo îl operează şi scapă.

Un băiat a fost împuşcat în 1989, am calculat care era distanţa dintre locul în care a fost împuşcat şi spitalul la care a ajuns: 450 de paşi. Avea o leziune înfiorătoare, nu puteai să mergi în acest fel. Acum trăieşte, fără splină, fără rinichiul stâng, fără o parte din pancreas. 

Am dat exemplu de magnitudine de energie care poate exista într-un om.

Despre întâlnirile chirurgilor cu Dumnezeu în sala de operaţii, la Adevărul Live 

De unde vine această energie?

Sergentul rănit, cel cu maţele scoase, a spus: „Doamne, vreau să-mi văd copiii!“. Cel împuşcat a zis că nici nu mai ştie pe unde a mers când l-am întrebat.

Am un alt exemplu, un glonţ a pătruns prin spatele urechii stângi şi a rămas înfipt în mandibula unchiului meu. A avut o hemoragie incredibilă, a scris ce s-a întâmplat: „M-am aruncat într-o groapă de obuz, m-au apăsat cu mai multe cârpe şi după un val de sânge am leşinat“. S-a trezit şi îi vede pe bulgari că vin. Aceştia s-au purtat extrem de crud. Când a văzut că vin s-a gândit că îl vor omorî. Era împuşcat şi în picior şi avea schije şi în umărul drept. El a scris că nu a crezut niciodată în lucruri supranaturale şi a zis că a simţit că trebuia să plece. Scria că a simţit că se ridică ca şi cum n-ar fi avut nimic. „M-am căţărat pe un mal şi m-au văzut nişte locotenenţi care m-au salvat“. A murit în 1947. 

Părerea mea este că părerile unui tânăr se formează după ce a auzit de la alţii sau după ce a citit. Când eşti bătrân părerile le ai după ce ai trăit tu. Eu cred că energia aceasta vine de la Dumnezeu. Un mijloc de a deschide cutia aceasta cu valori în care stă această energie este să te rogi. 

Dumnezeu te ajută doar în cazuri sau situaţii limită?

Când te ajută Dumnezeu? În chirurgie, situaţia limită se numeşte operaţie. Dar, experienţa mea de viaţă îmi arată că nu doar în situaţii limită vine această energie benefică, vine ori de câte ori Îl chemi.

O să vedeţi ce tâlc adânc are versetul: „Cere şi ţi se va da“. Omul care îi cere şi îl invocă pe Dumnezeu primeşte. Am început să mă spovedesc când am simţit că e nevoie să-mi curăţ sufletul.

Exemplu: 14 iunie 1990. Eu eram la Colţea, fusesem de gardă pe 13 şi au venit împuşcaţi. Pe la ora 14.00 vine o infirmieră şi îmi zice că afară sunt doi mineri cu poza mea. Văzusem de dimineaţă bestialităţi, prin faţa spitalului treceau. M-am dus în camera de gardă şi m-am rugat. Am zis: „Ajută-mă, Maica Domnului!“. Am simţit nevoia să mă duc atunci să stau de vorbă cu minerii. Mi-am scos ochelarii. Am ieşit spre poartă şi când să ies i-am văzut intrând. Un mineri cu bâta în mână şi un individ plin de sânge. Mi-a zis că mă roagă să-l tratez pe omul ăla.

Îl iau în camera de gardă, vine şi minerul. Cel rănit era profesor de matematică. Minerul a leşinat în faţa mea. L-am aranjat pe rănit şi i-am zis minerului că dacă îi dăm drumul celui plin de sânge iar o să fie agresat. I-am propus să-l ducem pe om acasă. Asta înseamnă rugăciunea.

Despre ajutorul divin în operaţii

Chirurgii se împart în două: cei care se roagă şi o recunosc şi cei care o fac, dar nu o recunosc. Nu ai două boli identice, dar nici două metode de a rezolva problema la fel. 

Vreau să transmit un mesaj: Energia despre care am discutat este alimentată, menţinută în credinţa pe care o avem faţă de Dumnezeu. Atunci când scoatem credinţa lăsăm un loc gol şi pe acesta, cu mare uşurinţă, pot intra vicii, gânduri rele. Au un efect asupra trupului. Corpul şi mintea se menţin reciproc, lumea trebuie să ştie că prin credinţă îşi protejează această energie fantastică ce vine de la Dumnezeu. Tribunalul din fiecare din noi e Dumnezeu. 

Eu vă spun un alt lucru: într-o noapte a fost adusă o fată moartă la spital, fratele ei a adus-o, era împuşcată. „Să nu mori până la Colţea!“, asta spunea fratele ei. Tensiune 0, puls 0. Noroc că anestezistul nostru a făcut o treabă care se face în popor, i-a pus o oglindă şi a văzut că mai pâlpâie ceva în ea. A deschis-o, avea un cheag de sânge foarte mare, avea o plagă vitală, nu se trăieşte cu aşa ceva. Am izbutit să o oprez, să o aduc la viaţă, acum are un copil de 17 ani. Fratele ei este, daca pot spune aşa, cel care a aprovizionat-o cu energie.

Dumnezeu ne dă această energie, este de la El, aşa cred eu. Noi putem să o pierdem sau să facem ceva cu ea, viaţa stresantă, drogurile, beţia, toate aceste lucruri seacă organismul de această energie divină şi omul ajunge să aibă o fărâmă, puţin, cât să-l ţină în viaţă. În fiecare dintre noi există Dumezeu sub forma acestei energii. Particula lui Dumnezeu.. se tot vorbeşte despre acest lucru, este energie.

Radu Preda, teolog: Credinţa, în general, este fundamentală, din ea se hrăneşte medicul ca om şi ca profesionist. Eu spun de ani de zile, dacă există o criză a medicinii noastre actuale, pe lângă bani, nu se ţine cont de schimbarea paradigmei de după comunism. 

Studenţii medicinişti, cineva care intră într-o sală de operaţie, nu cred că nu are o tresărire. Trebuie să ai o mare doză de nesimţire să te joci de-a Dumnezeu. Cred că se simte un fior, chirurg fiind şi având în faţă un pacient care aşteaptă un act de la tine. Avem un deficit de umanitate în spitalele noastre, din nefericire am participat la scene asemănătoare.