Copil care răceşte des? Adevărul despre întărirea sistemului imunitar, la Adevărul Live

FOTO Arhivă

Pe piaţă există o varietate de suplimente alimentare pentru întărirea sistemului imunitar al copiilor, ca să nu se mai îmbolnăvească atât de des. Cât de utile sunt acestea, dar şi cum ne dăm seama dacă există cu adevărat probleme de imunitate aflăm de la dr. Alexis Cochino, medic specialist în alergologie şi imunologie clinică.

INTRĂ ÎN DISCUŢIE şi urmăreşte emisiunea în modulul Adevărul Live

Avem această problemă. Foarte multe mămici pe forumuri se plâng că cei mici răcesc foarte des. Nu mai ştiu ce să facă să întărească imunitatea. Şi, bineînţeles, industria vine cu o listă întreagă de suplimente alimentare. Sunt ărcelile dese ale copilului un semn că are imunitatea slăbită?

În imensa majoritate a cazurilor, nu. Sistemul imunitar al copilului după vârsta de 6 luni – un an este la fel de puternic ca al unui adult. Doar că nu este experimentat. Părţi din sistemul imunitar sunt capabile să înveţe. Şi, pe măsură ce învaţă, eficienţa cu care ne apără de diverse lucruri din afara corpului sau din interiorul lui, creşte. Şi asta e valabil în ssăecial pentru infecţii. Astfel încât la contactul cu microbii de care suntem înconjuraţi putem să facem bolile respective. Ulterior, această probabilitate scade. Şi dacă e să facem boala, probabil că o vom face mai uşoară. Dar, toate acestea necesită timp, necesită întâlnire cu acei microbi. Necesită ca sistemul imunitar să aibă timpul de a învăţa. Ori noi nu suntem dispuşi să-i oferim acest timp pentru că nu avem răbdare.

Febra este un semn că sistemul imunitar reacţionează.

Câte viroze poate face un copil într-un sezon?

Între şase şi zece, dacă este în colectivitate. Riscurile sunt mai mari în oraşele mai aglomerate.

Lipsa practicilor de izolare nu trebuie neapărat blamată. Este un contact care se face mai devreme sau mai târziu se va face.

Suplimentele alimentare care pretind că întăresc imunitatea au o bază ştiinţifică? Putem să facem rău dacă luăm astfel de suplimente?

Cuvântul-cheie aici este suplimente. Ele nu sunt medicamente. Ceea ce înseamnă că aceste supravegheri înainte şi după punerea pe piaţă care se întâmplă la medicamente, la suplimente nu e obligatoriu să se întâmple. Nu că nu e obligatoriu, nu se întâmplă. Punct. Nu există un sistem proiectat pentru culegerea efectelor adverse. Sau a efectelor bune.

La un medicament care se pune pe piaţăz azi se ştiu, să zicem, 10 efecte adverse, dar, pe măsură ce el este folosit mai apar încă 10. La suplimente nu se ştie nimic.

Afirmaţia „sunt din plante, nu fac rău“ este adevărată doar pentru că noi nu avem cum să aflăm că fac rău.

Putem să-i facem rău unui copil administrându-i astfel de suplimente?

Una dintre întrebările pe care nu le suport este: îmi puteţi garanta că....? Ştim atât de puţine, în general, în medicină, din ce se poate cunoaşte, şi, în special în imunologie încât singurul lucru pe care îl putem spune cu siguranţă este că orice este posibil. Noi nu avem studii care să arate că astfel de suplimente fac bine. Dar ştim suficient de mult ca să ştim că orice este posibil în imunologie. Şi există din experienţa mea şi a echipei mele câteva exemple de boli grave care au apărut în urma administrării unor astfel de produse, nu spun că din cauza lor. N-am cum să afirm asta. dar, cel puţin legătura de timp a existat.

E vorba despre produse din plante?

Şi din plante şi de sinteză. Unele foarte cunoscute.

Atunci când acţionezi pe un sistem pe care îl cunoşti în foarte mică măsură aşa cum este sistemul imun e foate riscant să foloseşti pârghii ale căror mecanisme nu le înţelegi.

Cum îţi dai seama că un copil are probleme cu imunitatea?

Dincolo de aceste infecţii, în marea lor majoritate respiratorii, dar şi digestive care sunt normalul mai ales la intrarea în colectivitate – faringite, rinofaringite virale, pneumonii virale, bronşiolite, enterocolite, laringite – există nişte infecţii mai sugestive pentru un defect al sistemului imun. Acestea sunt, în general, infecţii bacteriene sau infecţii virale severe sau prelungite.

Dintre cele bacteriene – otita, pneumonia lobară, sinuzită, meningită, septicemie, abcese de ţesuturi moi, infecţii repetate ale oaselor pot fi semne de imunodeficienţă.

Dintre infecţiile virale, în general cele prelungite ale pielii. Adică herpes care-ţi iese mereu şi are evoluţie severă, varicelă care revine, Molluscum Contagiosum, HPV. În unele cazuri imunodeficienţele pot să asocieze şi boli autoimune, alergii sau cancere care apar la vârstă mică. De obicei cancere ale sângelui, leucemii sau limfoame.

Cam câţi copii au imunodeficienţe primare?

Toate deficienţele primare – adică de cauză genetică – la un loc sunt mai rare de unu la 3.000 de oameni. Intră în spectrul bolilor rare. Din fericire, pentru că multe dintre ele sunt severe.

Imunodeficienţele nu sunt boli progresive, ci un defect stabil, dar care creează consecinţe cumulative.

E de dorit diagnosticul precoce. La noi, dar şi la alţii diagnosticarea se face târziu pentru că în programele de rezidenţiat nu se învaţă despre ele. Pentru că sunt boli rare şi nou descoperite.

Care e traseul pe care un părinte cu copil bolnav trebuie să-l urmeze?

Primul pas este să recunoşti anormalitatea, severitatea, frecvenţa infecţiilor şi impactul lor asupra creşeterii şi dezvoltării copilului. Odată semnul de întrebare ridicat se pot face prin intermediul medicului de familie sau pediatru analize minimale care să exploreze diverse segmente ale imunităţii fără să existe un test unic care să exploreze global întreaga imunitate. Aceste analize se pot face în aproape orice laborator din România care trebuie interpretate cu atenţie şi în raport cu valorile normale ale vârstei. Dacă acest pas nu poate fi făcut direct copilul poate fi trimis în centrele de specialitate din domeniu care sunt în Bucureşti, Timişoara, Cluj, Târgu Mureş, Constanţa şi Iaşi pentru explorări.

Noi avem tendinţa de a ne informa pe internet referitor la diverse lucruri în medicină. Ceea ce de regulă e rău, dar în această situaţie particulară poate fi folosită ca avantaj. De ce? Tocmai pentru că prin emisiuni de acest gen părinţii pot afla despre semnalele de alarmă care să-i determine să ridice un semn de întrebare privind sistemul imunitar al copilului şi să discute cu medicul pediatru care să aibă deschidere.

Suntem expuşi la factori mutageni oricând. Cei mai cunoscuţi sunt virusurile, radiaţiile şi substanţele alchilante folosite în oncologie.

Bolile care afectează global sistemul imunitar se manifestă în primele luni de viaăă. Cele care afectează doar producţia de anticorpi de obicei devine mnaifeste într şase şi 12 luni. Cele de complement sau de fagocite pot apărea la orice vârstă.

Contactul cu microbul care te vulnerabilizează pune în evidenţă boala.

Cât de bine stăm la capitolul tratament?

Cele care sunt simptomatice şi au nevoie de tratament sunt prin deficite de anticorpi – imunoglobuline.

Dacă tratamentul lipseşte se produc infecţiile care pot fi severe şi care pot pune viaţa copilului în pericol.

De cele mai multe ori, plămânul are de suferit şi se poate ajunge la necesitatea unui transplant.

Tratamentul este foarte scump şi nu poate fi suportat la nivelul veniturilor de la noi din ţară.