Autismul poate fi „văzut“ în creier de la vârste foarte mici

Cauzele autismului nu sunt încă pe deplin înţelese, dar un nou studiu atestă existenţa unui tipar unic al apariţiei acestei boli. Până acum, defectele genetice erau incriminate pentru tulburările comportamentale, mai exact, se credea că o serie de mutaţii rare duc la efecte majore. Se pare, însă, că o cantitate mult prea mare de informaţii care „bombardează“ creierul copiilor duce la apariţia bolii.

Activitatea cerebrală intensă face aproape imposibilă o filtrare corespunzătoare a informaţiilor, fapt care este considerat de cercetători ca fiind un semn distinctiv al creierului autist. Astfel, un studiu al cercetătorilor de la Universitatea Stanford din SUA a demonstrat că acest tipar al aşa-numitei „hiperconectivităţi“ în unele părţi ale creierului ar putea ajuta medicii să recunoască autismul încă din faza incipientă, scrie „Time“.

Oamenii de ştiinţă au scanat creierele a 20 de copii cu autism cu vârste cuprinse între 7 şi 12 ani, având, în acelaşi timp, şi un grup de control format din 20 de copii cu vârste asemănătoare care nu aveau boala. Examinările asupra creierelor au dus la descoperirea unor conexiuni între neuroni mult mai puternice în cazul copiilor cu autism. Zonele cele mai solicitate erau cele care aveau legătură cu introspecţia, vederea şi mişcarea.

Sortarea informaţiilor, un indicator al autismului?

Cercetătorii au observat o activitate cerebrală intensă în zona creierului care se ocupă cu sortarea fluxului de informaţii care vin atât din interiorul corpului, cât şi din mediul extern.

Cu ajutorul imagisticii prin rezonanţă magnetică (IRM) şi al unui program pe calculator dezvoltat de cercetători, ei au reuşit să cartografieze această zonă. Astfel, oamenii de ştiinţă au deosebit copiii cu autism de cei sănătoşi într-o proporţie de 78%.

„Este minunat. Trebuie să ne îndreptăm atenţia şi spre repere biologice ale autismului, nu doar să ne concentrăm pe interviuri şi pe observaţii“, crede Kamila Markram, directoare a Brain Mind Institute din Elveţia, care a efectuat cercetări asemănătoarea pe animale, concluziile fiind asemănătoare.

Mai mult, cu cât creierul copiilor cu autism era mai activ, cu atât simptomele bolii erau mai grave. Comportamentul copiilor cu autism era, de cele mai multe ori, repetitiv, iar activităţile se rezumau la obsesia pentru un calculator sau pentru tabelul periodic al elementelor. Descoperirile demonstrează astfel că în cazul copiilor cu autism dezvoltarea este foarte diferită de cea a copiilor sănătoşi, putând fi detectată numai cu ajutorul IRM-ului.

Teoria „lumii intense“

Hiperconectivitatea ar putea să explice atât deficitele comportamentale asociate cu autismul, precum şi unele dintre aspectele sale pozitive. De exemplu, o activitate cerebrală intensă poate să ducă la un exces de informaţii, care în final se poate concretiza cu un caracter introvertit, interese restrânse şi un comportament repetitiv ca modalităţi de scăpare sau de adaptare la mediul înconjurător. Pe de altă parte, o asemenea conexiune neuronală poate să ducă la o memorie şi o atenţie îmbunătăţite.

Cele mai noi descoperiri vin să susţină teoria „lumii intense“ dezvoltată de medicul Kamila Markram. Teoria defineşte autismul ca fiind rezultatul unei cantităţi mult prea mari de informaţie care „apasă” pe creier, organul fiind incapabil să prelucreze un astfel de volum.

Accentul repetitiv şi obsesiv pe care copiii cu autism îl dezvoltă ar putea să fie un soi de mecanism de adaptare faţă de excesul de informaţii, arată teoria. „Pentru că un creier care suferă de autism nu este adaptat în a face faţă informaţiilor externe, se poate concentra doar pe o gamă restrânsă de interese. Tocmai acest tip de concentrare poate să dea naştere unor calităţi excepţionale”, este de părere Vinod Menon, profesor de psihiatrie specializat în comportamentul copiilor şi adolescenţilor de la Universitatea Stanford. Totodată, această cercetare oferă o perspectivă asupra modului în care creierul este organizat, evidenţiindu-i atât beneficiile, cât şi calităţile, mai completează profesorul.

Recunoaşterea unui tipar unic prin care autismul să fie identificat poate să favorizeze găsirea unor soluţii pentru prevenirea bolii încă de la primele semne, în general în jurul vârstei de doi ani. Dacă cercetările actuale sugerează că terapiile comportamentale ajută suferinzii de autism să înveţe cum să proceseze informaţiile într-un mod organizat, poate că viitoarele studii ar putea să rafineze terapiile prin concentrarea pe latura creativă a copiilor şi pe capacitatea acestora de a-şi atenua comportamentele nesănătoase.O astfel de iniţiativă ar putea duce la evitarea cazurilor de stigmatizare, de discriminare sau de izolare a copiilor cu autism.

În România, numărul persoanelor care suferă de autism este inexact, din moment ce se cunoaşte doar cazurile înregistrate la Direcţia Generală de Asistenţă Socială şi Protecţia Copilului (DGASPC) pentru a solicita certificatul de handicap: aproximativ 4.000 de cazuri.