Atenţie la nivelul de zgomot al jucăriilor cumpărate de Crăciun! Semne că micuţul îşi pierde auzul

Telefoanele de jucărie sunt cele mai periculoase pentru auzul copiilor FOTO: Shutterstock

Păpuşi vorbitoare, instrumente muzicale, roboţi care bâzâie, maşinuţe care claxonează. Multe dintre aceste jucării din comerţ emit sunete atât de puternice, încât pot provoca leziuni auditive precoce mai ales copiilor mici.

Dacă sunt ţinute aproape de ureche, unele jucării muzicale pot atinge un nivel de zgomot similar celui emis de metrou sau de o drujbă. Potrivit reglementărilor europene, jucăriile menite să stea aproape de urechea copilului nu trebuie să emită sunete de mai mult de 80 de decibeli, adică un zgomot similar celui produs de un aspirator silenţios. Este vorba de jucăriile de tipul telefoanelor cu butoane zgomotoase.

Iar dacă este vorba despre jucării standard, care de obicei stau la distanţă de urechile celor mici, ele pot atinge 115 decibeli (tot atât cât emite un pickhammer aflat la 5 metri de noi). Problema cu aceste jucării este că niciun părinte nu poate fi sigur că micuţul nu se apropie mai mult de ele şi nu-şi pune astfel în pericol auzul, avertizează specialiştii.

Între 80 şi 90 de decibeli, urechea percepe sunetele ca pe o voce ţipată, iar la 115 decibeli, sunetul se apropie periculos de mult de pragul dureros.

„Nu doar că majoritatea jucăriilor muzicale de pe piaţă «cântă» fals, dar ele emit, de asemenea, zgomote prea puternice pentru urechile copiilor şi sunetele lor sunt comprimate“, atrage atenţia Christian Hugonnet, acustician francez citat de publicaţia „Le Figaro“.

Prin procesul de compresie, sunete slabe, între 5 şi 30 de decibeli, devin mai puternice şi pot dăuna copiilor.

Specialiştii recomandă să citim cu atenţie informaţiile de pe ambalajul jucăriilor pe care le cumpărăm copiilor de Crăciun. Dar, în plus, ar trebui să le şi testăm şi să ne dăm seama dacă nu cumva emit sunete prea puternice chiar şi pentru urechile adulţilor.

Cum îţi dai seama dacă micuţul are probleme de auz

Dacă nu poţi răspunde cu DA la următoarele întrebări, este cazul să mergi cu copilul la medic, pentru o testare a auzului:

De la naştere la 4 luni:

1. Se trezeşte sau pare deranjat de sunetele puternice?

2. Se calmează la tonul liniştit al vocii părinţilor?

3. Răspunde vocii tale cu un zâmbet sau cu un sunet?

Între 4 şi 9 luni:

1. Îşi întoarce ochii către sursa sunetelor familiare?

2. Zâmbeşte când i se vorbeşte?

3. Observă jucăriile care produc sunete?

4. Plânge diferit în funcţie de nevoi?

5. Încearcă să comunice prin sunete repetitive?

6. Pare să înţeleagă asocierile simple între sunete şi mişcări ale mâinilor, cum ar fi „pa-pa“?

Între 9 şi 15 luni:

1. Gângureşte diferite sunete?

2. Răspunde la numele lui/ei?

3. Răspunde la diferenţele de ton ale vocii tale?

4. Spune „ma-ma“ sau „ta-ta“?

5. Înţelege cerinţele simple?

6. Imită unele sunete?

7. Îşi foloseşte vocea pentru a atrage atenţia?

Între 15 şi 24 de luni:

1. Indică obiectele familiare cu degetul atunci când sunt numite?

2. Ascultă poveşti, cântecele şi poezii?

3. Răspunde comenzilor simple?

4. Şi-a îmbogăţit vocabularul?

5. Indică anumite părţi ale corpului atunci când sunt numite?

6. Numeşte obiecte comune?

7. Formează propoziţii simple?

Semne de îngrijorare mai târziu

La copiii mai mari, semnele problemelor de auz sunt similare cu ale adulţilor. Mai precis, ar trebui să ne îngrijorăm dacă micuţul are mereu tendinţa de a da volumul televizorului mai tare, dacă răspunde aiurea la întrebări, dacă nu răspunde atunci când îl strigi, dacă se uită atent la buzele tale atunci când vorbeşti cu el, dacă are probleme în articularea cuvintelor sau întârzieri de vorbire, dacă are probleme la grădiniţă sau la şcoală şi dacă se plânge de zgomote în urechi.