Maratonistul Paul Dicu, la Adevărul Live: „Cât ţi-a luat să te îngraşi? Trei ani? În următorii doi ani nu slăbeşti“
0Paul Dicu (44 de ani), maratonistul român care a participat de trei ori la una dintre cele mai dificile curse din lume - 233 de kilometri prin deşertul Sahara, a explicat la Adevărul Live cum îţi poţi antrena corpul şi mintea pentru a rezista mai mult decât cuprinde imaginaţia.
Paul Dicu a lucrat, de-a lungul timpului, ca scafandru la Delfinariul din Constanţa, apoi a devenit preparator fizic, iar când s-a înfiinţat Academia de Fotbal Gheorghe Hagi a fost cooptat în echipa de specialişti în pregătirea talentelor. A continuat să practice artele marţiale Aikibudo şi Tenshin Shoden Katori Shinto Ryu.
Constănţeanul s-a remarcat în rândul maratonişti mondiali prin performanţa sa de la „Maratonului Nisipurilor“ („Marathon des Sables“), una dintre cele mai dificile curse din lume pe care a reuşit să o termine de trei ori. Între 7 şi 8 septembrie, românul va participa la Transmaraton, o cursă de 84 de kilometri.
Invitat la Adevărul Live de la ora 15.00, Paul Dicu a explicat de ce alege să îşi încerce des limitele corpului şi minţii, dar şi care sunt secretele alergării.
Întrebat cum a rezistat să parcurgă de trei ori traseul de 233 de kilometri prin deşertul Sahara, în cadrul „Maratonului Nisipurilor“, Paul a răspuns franc: „E foarte important să nu te gândeşti ce se întâmplă acolo şi să ai încrede în tine”.
„Când câştigi prima oară e un noroc, a doua oară e o întâmplare, tocmai a treia oară trebuie să-ţi ridici ochii din pământ”, a explicat maratonistul. „Se zice că perioada de timp dintre curse este destul de lungă şi ai timp să-ţi treacă durerile şi să-ţi revină puterile”, a subliniat Paul.
Paul Dicu a asemuit cursa în deşert cu celelalte încercări din viaţa unui om: „O luptă pe care o duci în deşert seamănă cu iniţiativa de a deschide o afacere sau provocarea de a-ţi întemeia o familie. Aceleaşi piedici, sincope pe care le ai în activitatea sportivă le ai şi în viaţă. Dar oamenii adevăraţi îşi dau seamă că trebuie să construiască ceva”.
Paul explică că a traversat şi moment dificile. „Am abandonat un semi-maraton. Nu am mai văzut rostul şi pe la kilometru 15-16 am ieşit de pe pistă“. Întrebat ce s-a întâmplat când a renunţat la cursa, Paul a mărturisit: „E groaznic. Mi-am jurat să nu mai fac asta niciodată conştient. Cel care termină cursa pe ultimul loc a terminat-o, cel care abandonează nici măcar atât nu a făcut“.
Vin la mine diverse persoane şi mă întreabă cât timp le va lua să scape de kilogramele nedorite. Îi chestionez «Cât timp ţi-a luat să te îngrăşi. Trei ani? În următorii doi ani nu slăbeşti» Şi se miră. Le zic că nu fac liposucţie, explică maratonistul
Totuşi, rareori există o cursă de maraton fără abandonuri, chiar şi cei mai încercaţi sportivi fiind expuşi riscului de a eşua. „Campioana la fete care era în etapa lungă, cea de 85 de kilometri, m-a depăşit pe mine în jurul orei 14.00, dar la ora 17.00 a făcut insolaţie“, a explicat Paul.
În ceea ce priveşte motivaţia sa, maratonistul vede o diferenţă între cursele pe care le face pentru sine şi cele pe care le susţine pentru o cauză anume. „Este importat să alergi pentru un scop. Nişte oameni în spatele meu munceau atunci când am alergat pentru Asociaţia «Inima Copiilor». Anul acesta am reuşit să strângem fonduri pentru copiii bolnavi de inimă. Oamenii au înţeles de ce alerg eu acolo şi de ce s-a facut această campanie. Astfel, am construit secţia de cardiologie de la Spitalul Marie Curie”, a spus Paul.
Când alergi pentru o cauză umanitară nu mai eşti singur, nu mai poţi abandona. Cu siguranţă oamenii nu m-ar fi iubit mai puţin, dar eu m-aş fi iubit mai puţin. Paul Dicu
„Dacă aş fi alergat doar pentru mine, aş fi fost un pic mai relaxat”, a mărturisit maratonistul.
Întrebat de rucsacul pe care îl poartă în spate în timpul curselor, Paul a atras atenţia că acesta este „kitul de supravieţuire”.
„Port în kitul de supravieţuire hrană, o busolă, rachetă de semnalizare, pastile şi apă. Anul asta a cântărit în jur de 11 kilograme.” Atunci când vine vorba de propriul său regim alimentar, Pul recunoaşte că nu urmează o dietă strictă, ci doar mănâncă de trei, patru ori pe zi.
„Eu nu am un regim alimentar, dar trebuie să respect trei, patru mese pe zi. Probleme apar când tu mânânci mai multă carne decât fructe. Mai mult, brânza îngraşă. Dacă mănânci, zi de zi, brânză te îngraşi pentru că ea are în jur de 40 % grăsime. Chiar şi iaurtul nedegresat îngraşă“, a explicat maratonistul.
Câteva sfaturi pentru oamenii preocupaţi de forma fizică
„E de lăudat faptul că oamenii se îngrijesc de modul în care arată, dar slăbirea se produce abia după o activitate fizică de 35-40 de minute. Până în această limită de timp nu facem decât să consumăm rezervele de glucoză din ficat. Lipidele, grăsimile se vor transforma în energie după cel puţin jumătate de oră de efort fizic”, a atras atenţia Paul.
Maratonistul a mai precizat că alergarea trebuie mereu combinată cu dieta. „Mai mult, fiecare alergare trebuie personalizată după individ. Unii au probleme cu genunchii, alţii cu picioarele, trebuie să te vadă un doctor mai înainte. Pe unii nu îi ajută limitele anatomice să ducă un maraton. Înainte de alergare, trebuie să facem încălzire, stretching, chiar dacă ni se pare că ceilalţi ne privesc cu scepticism. Nu poţi să te joci cu corpul tău. Nu poţi să dai mai mult decât ai.”
În ceea ce priveşte sportivii care se îngraşă în ciuda faptului că depun efort fizic susţinut, Paul a subliniat că în astfel de situaţii „nutriţionistul nu-şi face treaba”.
Întrebat ce sfat le oferă corporatiştilor sau altor persoane care duc o viaţă sedentară prin natura muncii lor, maratonistul a atras atenţia că „oamenii trebuie să aibă răbdare”.
„Vin la mine diverse persoană şi mă întreabă cât timp le va lua să scape de kilogramele nedorite. Îi chestionez «Cât timp ţi-a luat să te îngrăşi. Trei ani? În următorii doi ani nu slăbeşti» Şi se miră. Le zic că nu fac liposucţie“,glumeşte maratonistul. „După surplusul de kilograme, organismul funcţionează într-un anumit fel. Sângele are o anumită fluiditate, oasele unei persoane supraponderale sunt uzate mult mai tare decât cele ale unui om cu greutare corporală normală. Recomand să nu se facă excese, nici măcar în vacanţă”, a spus Paul.
Dincolo de răbdare, maratonistul susţine că este nevoie şi de „puţină disciplină”: „Am un prieten pe care nu reuşesc să-l fac să se apuce de sport. A făcut burtă şi mi-a spus că e treaba mea să-l motivez. El are nevoie de un model şi de o persoană care să-i spună cum să ajungă la o greutate normală, dar nu este responsabilitatea mea să trag de el să scape de acele kilograme”.
Mai mult, deşi alergarea l-a consacrat, Paul nu promovează neapărat acest tip de efort fizic. „Oamenii nu trebuie să fie obligaţi să alerge dacă nu vor.”
„Ei aşteaptă nişte soluţii miraculoase, dar acestea nu există. Nu există o cheie a succesului.”
Jurnalistul Liviu Iolu şi maratonistul Paul Dicu, stând de vorbă în studioul Adevărul Live FOTO Adrian Pogîngeanu