Un fost internaţional german ar fi putut antrena România la Euro, dacă Iordănescu l-ar fi refuzat pe Burleanu
0Vetustul Anghel Iordănescu va fi înlocuit de conducerea Federaţiei Române de Fotbal cu un tehnician din străinătate, primul din istoria primei reprezentative a României.
Contractul lui Anghel Iordănescu expiră la finalul Campionatului European şi sunt şanse nule ca înţelegerea să fie prelungită şi pentru preliminariile Campionatului Mondial din 2018. Oricum, reactivarea lui a fost o soluţie de compromis, ale cărei rezultate s-au văzut în Franţa. Nici din punct de vedere moral nu avea o poziţie foarte bună, pentru că în campania pentru alegerile de la Federaţia Română de Fotbal din 2014 se poziţionase ca un susţinător înfocat al lui Gică Popescu, iar după arestarea acestuia a virat spre tabăra lui Răzvan Burleanu.
Toate aceste lucruri, dar şi nesfârşitele bâlbe pe care le-a făcut, i-au conturat un portret care nu putea oferi nimănui încredere şi care a demonstrat că limitele lui fuseseră demult atinse. Şi profesional, dar şi uman. Pentru postul de selecţioner, conducerea Federaţiei Române de Fotbal nu a negociat deocamdată cu nimeni la vedere, dar cea mai plauzibilă variantă este aducerea unui tehnician străin. FRF are un parteneriat strategic cu Federaţia Daneză de Fotbal, dar şi relaţii foarte bune cu Federaţia Olandeză de Fotbal, astfel că viitorul antrenor al României ar putea veni de acolo. Pe lista scurtă a lui Răzvan Burleanu s-a mai aflat un tehnician din străinătate şi în 2014, ca variantă de înlocuire a lui Victor Piţurcă.
“A fost în discuţie un antrenor străin. Mircea Lucescu a fost obiectivul numărul unu, Anghel Iordănescu a fost obiectivul numărul doi, dar aveam pregătită şi a treia variant, în cazul în care domnul Iordănescu ar fi refuzat funcţia. Era vorba despre Bruno Labbadia. Nu era deloc un antrenor scump cum s-ar crede, era fără angajament, l-am fi adus cu tot staff-ul său. A jucat în Liga Campionilor, în Liga Europa. Plus că provine dintr-un jucător bun. Acesta este profilul ideal”, a povestit consilierul preşedintelui Burleanu, Andrei Vochin, în urmă cu ceva timp. Bruno Labbadia a semnat între timp cu Hamburger SV, însă mai mult ca sigur că federalii au în minte alte exemple similare, mai ales că obiectivul numărul unu, Mircea Lucescu, a semnat cu Zenit St. Petersburg, deci este imposibil de adus şi de această dată.
Modelul a funcţionat în alte sporturi
Modelul tehnicianului străin a funcţionat excelent în cazul altor sporturi de echipă. Octavian Morariu, actualul membru al Comitetului Internaţional Olimpic şi preşedinte al Rugby Europe, a fost primul care a implementat acest model, la începutul anului 2002, când l-a numit pe Bernard Charreyre la cârma naţionalei de rugby, după ce “stejarii” fuseseră zdrobiţi de Anglia, scor 0-134, în toamna anului 2001. Declinul a fost stopat şi echipa a început o perioadă de lentă ascensiune. Au urmat alţi trei alţi antrenori francezi: Phillipe Sauton, Robert Antonin şi apoi Daniel Santamans, iar începând din 2012 selecţioner este galezul Lynn Howells. Suedezul Tomas Ryde a schimbat faţa naţionalei feminine de handbal, care a câştigat medalia de bronz la ultimul Campionat Mondial. Şi la nivelul echipelor de club, succesele recente ale grupării CSM Bucureşti, la volei feminin (Cupa Challenge) şi handbal feminin (Liga Campionilor), au fost realizate având tehnicieni străini pe bancă: italianul François Salvagni, respectiv danezul Kim Rasmussen.