UE şi UEFA

Calificările pentru europenele de fotbal din Franţa au produs violenţe. Trei meciuri au fost deja afectate: în octombrie, o dronă a blocat meciul Serbia-Albania; o lună mai târziu, disputa dintre Italia şi Croaţia a fost întreruptă de câteva ori, din pricina fumigenelor aruncate de suporterii oaspeţilor; pe 27 martie, a venit rândul unei a treia echipe ex-iugoslave – Muntenegru - să fie parte a unor incidente penibile.

Meciul muntenegrenilor contra Rusiei nu s-a jucat până la sfârşit. În minutul 1, portarul echipei vizitatoare a fost lovit cu o fumigenă în ceafă şi a ajuns la spital. Partida s-a reluat după 30 de minute. În a doua repriză, după un penalty ratat de ruşi, s-au aruncat iar obiecte din tribună, aşa că arbitrul a pus capăt jocului. Violenţele începuseră, însă, înainte ca fotbaliştii să intre în arenă. Circa 50 de suporteri ruşi şi alţi 300 de sârbi, dintr-un grup intitulat „Armata ortodoxă”, au ars un steag american în piaţa centrală din Podgorica. Şi la meciul sârbilor cu albanezii fusese dat foc unui drapel, şi anume celui al NATO. Violenţa de pe stadioane poartă cu ea pasiuni naţionaliste, cele mai aprige între cele politice. Michel Platini, reales în fruntea UEFA cu doar trei zile înainte de meciul de la Podgorica, spunea că se teme de revenirea huliganilor şi fanaticilor pe stadioane. Asta spun şi politicienii moderaţi, despre democraţie în general, nu-i aşa?

De fapt, politica şi UEFA sunt greu de despărţit. O putem înţelege dacă analizăm, între altele, afilierea la această organizaţie, care are cu doi ani mai mult decât proiectul Europei unite. Forul care se ocupă de fotbalul european a fost, de pildă, mai generos cu statele din fosta Iugoslavie decât UE. Dacă doar Slovenia, din 2004, şi Croaţia, din 2013, sunt membre ale Uniunii, Muntenegru, Macedonia şi Serbia fiind candidate, iar Bosnia şi Herţegovina potenţial candidată, UEFA a primit toate aceste state create pe ruinele regimului comunist imediat ce au fost proclamate. În schimb, Kosovo, a cărui statalitate e recunoscută de 23 din cele 28 de state-membre ale Uniunii, nu e parte a federaţiei europene de fotbal. A primit, totuşi, dreptul de a juca meciuri neoficiale, dar nu şi cu echipele ex-iugoslave...

La rândul lor, ţările baltice au fost admise în UEFA cu fix 12 ani înainte de a intra în UE. Turcia, cel mai vechi candidat la intrarea în Europa, a devenit membră a Uniunii Asociaţiilor de Fotbal European în 1962, cu un an înainte de a fi membru asociat al Comunităţii Economice Europene. Apoi, dacă Uniunea Europeană are o politică de vecinătate estică şi sudică, UEFA a inclus printre membrii săi toate asociaţiile din statele răsăritene ale PEV (Belarus, Moldova, Ucraina, Georgia, Armenia şi Azerbaidjan) şi doar unul dintre cei zece parteneri din Sud ai Uniunii, şi anume Israelul, care fusese până în 1974 în Confederaţia Fotbalului Asiatic. Un alt membru al CFA afiliat ulterior, mai precis în 2002, la UEFA este Kazahstanul, singura ţară din Asia centrală introdusă în fotbalul european.

Recent, UEFA a făcut o altă alegere fără corespondent în deciziile UE, admiţând printre membri, în 2013, Gibraltarul. Puţini ştiu că aici se află una dintre cele mai vechi asociaţii de fotbal din lume, fondată în 1895, iar statutul de care se bucură ea seamănă foarte mult cu cel al asociaţiilor din Marea Britanie - Anglia, Irlanda de Nord, Scoţia şi Ţara Galilor – aflate printre fondatoarele UEFA. Într-adevăr, jucătorii care pot fi chemaţi la naţională trebuie să aibă paşaport britanic şi să se fi născut în Gibraltar sau să fi făcut şcoala acolo. Gibraltarul – care nu are nici măcar statutul politic de care se bucură Insulele Feroe în cadrul regatului danez –, a fost admis în UEFA, în ciuda opoziţiei Spaniei, care se teme ca o echipă bască sau una catalană să nu ceară, la rându-i, afilierea. În actualele preliminarii, Gibraltarul a înscris, până acum, un singur gol şi a încasat 27. Cu 7 mai multe decât Andorra, micro-stat care e – ca şi Liechtenstein sau San Marino, dar şi Elveţia sau Islanda – în UEFA, fără a fi în UE.

Am pornit de la violenţă şi am ajuns la identitate şi apartenenţă. Astea sunt ingredientele politicii, iar fotbalul nu face decât să le exhibe într-un mod foarte original.