Sacrificii din viaţa campionilor: „Mi-a fost rău trei zile, am şi vomat!” Preţul unei medalii olimpice e mare

Fără doar şi poate, Sorin Babii reprezintă o figură aparte a sportului românesc. A participat la nu mai puţin de şase ediţii ale Jocurilor Olimpice de vară, din 1984 şi până în 2004, record atins doar de marile campioane Lia Manoliu (atletism) şi Elisabeta Lipă (canotaj).

Născut la Arad, la 14 noiembrie 1963, Babii îşi aduce aminte cu nostalgie de primii paşi în polygon. Se întâmpla în şcoala primară. „Locuiam în apropierea poligonului unde se antrenau tiriştii şi împreună cu prietenii ne uitam prin gard la ei. Uneori, după ce terminau pregătirea săream gardul şi îi imitam”, a povestit fostul sportiv pentru “Adevărul”. Avea 13 ani când instructorul Gheorghe Csik, de la Clubul Sportiv UTA, i-a pus prima dată pistolul în mână. „La primul concurs oficial, am obţinut prima victorie, câştigând cu record naţional de juniori, cu 571 de puncte”, a rememorat Babii, care şi-a început „aventura" olimpică la 21 de ani, la Los Angeles, în 1984, unde a ieşit pe locul 11.

Patru ani mai târziu, la Seul, avea să-şi ia revanşa când a urcat pe cea mai înaltă treaptă a podiumului, în proba de pistol liber 50 metri. „Eram al doilea calificat în finală, în urma unui rus. Ne despărţeau patru puncte, ceea ce pentru aceasta probă, în mod normal, este un avantaj aproape confortabil, dar nu permite ezitări. Eu am evoluat precis şi controlat, iar Zeiţa Fortuna mi-a zâmbit de pe una din feţele medaliei olimpice de aur. Trei zile m-am simţit rău după aceea, am şi vomat la Seul. Ca recompensă am primit din partea C.N.E.F.S. suma de 16.100 de lei, din care cu 14.500 de lei mi-am cumpărat un televizor color. Şi asta după ce am aşteptat câteva luni pentru aprobare să îmi pot cumpăra unul", mai spune Sorin Babii. În 1992, la Barcelona, urca din nou pe podium, pe treapta a treia, la proba de pistol aer comprimat 10 metri. Au urmat zeci de medalii la competiţiile internaţionale importante (Campionate Mondiale, Campionate Europene, Cupe Mondiale, Supercupe Mondiale), cărora fostul tirist nu le mai ştie numărul. În 2002 s-a retras, dar a revenit în 2003. A renunţat definitiv la carieră, în 2008, după ce a ratat calificarea la Jocurile Olimpice de la Beijing.