REPORTAJ Sao Paulo, ca Bucureştiul după Revoluţia din 1989
0
E cel mai mare oraş şi centrul financiar al Americii de Sud, însă printre zgârie-nori vezi elemente care amintesc de capitala României la începutul anilor ’90.
Vă mai amintiţi decorul din Piaţa Unirii înainte ca actuala clădire a centrului comercial să fie acoperită de panouri publicitare? Când ieşeai din metrou, erai nevoit să treci printre vânzătorii stradali şi mesele lor pline de casete, cafele, ţigări şi alte cele. Acum, la Bucureşti, vremurile s-au schimbat şi decorul la fel. Au rămas
doar chioşcurile de ziare, dar parcă şi ele s-au împuţinat.
Dacă vreodată vă apucă nostalgia anilor de după Revoluţie când, probabil, adolescent fiind, vă luaţi postere şi tricouri cu trupe de muzică de la vânzătorii stradali, atunci vă recomand să faceţi o vizita la Sao Paulo.
Telefoanele publice sunt încă în vogă În centrul oraşului, Avenida Paulista e un fel de Times Square al New York-ului. Zgârie-norii din jur sunt ca dintr-un film SF, însă între ele timpul parcă a rămas pe loc. Aici, vânzătorii stradali există şi acum.
Oamenii îşi întind, zilnic, marfa pe jos: tot felul de obiecte făcute de mână, genţi, brăţări, CD-uri etc. În timpul săptămânii, numărul lor e mai mic, dar duminică se triplează! Apoi, o dată la 500 de metri dai de nişte chestii care în Bucureşti sunt de altă epocă: telefoanele publice. Sunt desenate în culorile Braziliei şi îi amuză şi pe turiştii care au venit la Sao Paulo pentru Cupa Mondială, care fac poze lângă ele.
„Paulista Market“ = chinezării
Dacă nu eşti interesat să cumperi brăţări şi tricouri de pe stradă, atunci, cu siguranţă, vei intra în ceea ce se numeşte, pompos, „Paulista Market“. În realitate, e identic cu fostul Pavilion H din Parcul Herăstrău. Numai că
aici n-au haine, ci sunt înghesuite stand-uri de chinezării, iar mulţi dintre vânzători sunt chiar chinezi.
Case de schimb duminică? Nicio şansă În centrul oraşului, pe lângă faptul că nu există supermarketuri, mai e o mare problemă. În toată Avenida Paulista ai două case de schimb. Ambele închise duminica. Aşa că, dacă ai rămas fără reali, ai două soluţii:
A - Schimbi banii la hotel la un curs care nu te avantajează.
B - Schimbi banii la aeroport, iar la 20 de euro ţi se ia un comision de 6 euro.
Din fericire, am găsit şi o a treia soluţie. În disperare de cauză, l-am întrebat pe paznicul unui mall dacă ştie unde aş putea să găsesc o casă de schimb. Omul m-a întrebat ce monedă am. Când i-am zis euro, m-a
luat de mână şi m-a dus la un chinez care avea un stand cu accesorii pentru telefoane mobile. Omul mi-a oferit cel mai bun curs de când sunt în Brazilia: trei reali pentru un euro, faţă de 2,93 cât e cursul la casele de schimb.
Elvis şi Michael dau recital
Pe lângă armata de cerşetori, care sunt rezidenţi permanenţi în centrul oraşului, mai dai şi de tot felul de ciudaţi. La o simplă plimbare de 30 de minute, vezi un travestit care cântă cu foc, treci pe lângă Elvis Presley, iar
chiar în buricul centrului vezi o mulţime de oameni care îl urmăresc pe un tip care dansează pe melodiile lui Michael Jackson.
Salarii mai bune decât la New York
În ciuda acestor aspecte din centru, Sao Paulo e un oraş de afaceri pe lângă care Bucureştiul e ca un sat. Are 11 milioane de locuitori şi e ca o „locomotivă“ pentru economia Braziliei. „Am venit aici de patru ani şi lucrez la o fabrică de panificaţie. Strâng bani ca să-mi cumpăr o locuinţă la Buenos Aires. La Sao Paulo se câştigă mai bine decât la New York“, mi-a povestit un argentinian pe numele său, Bruno.
Se încarcă comentariile...
