Recordurile Iolandei Balaş. Fosta mare atletă a reuşit performanţe fără egal în sportul mondial: 14 recorduri mondiale, dintre care 12 consecutive

Recordurile Iolandei Balaş

Recordurile Iolandei Balaş. Iolanda Balaş Sőtér s-a născut la Timişoara din părinţi româno-maghiari. Înaltă de 1,85 metri, antrenată de fostul săritor János Sőtér, care devine mai târziu soţul său, va rămâne în istoria atletismului pentru dominaţia probei de săritură în înălţime femei timp de un deceniu.

Iolanda Balaş a murit. Recordurile Iolandei Balaş

În 1953 s-a transferat de la clubul timişorean „Electrica” la CCA (CSA Steaua). Între 1957 şi 1967, Iolanda Balaş a învins în 150 de întreceri consecutive, depăşind recordul său mondial de 14 ori, purtîndu-l de la 1,75 m la 1,91 m. Iolanda Balaş este prima campioană olimpică a atletismului românesc, singura, de altfel, posesoare a 2 titluri supreme în sportul olimpic numărul unu. Ea a reuşit performanţe fără egal în sportul mondial - 14 recorduri mondiale la săritura în înălţime, dintre care 12 consecutive, 2 titluri de campioană olimpică, 3 europene (şi o medalie de argint), 3 titluri mondiale universitare, 9 titluri balcanice, 19 titluri naţionale. La aceste trofee se adaugă câteva rezultate care nu au putut fi egalate de nimeni în istoria sportului, Iolanda Balaş deţinând simultan recordurile a 100 de arene în întreaga lume, precum şi, la un moment dat, primele 64 de performanţe ale probei sale: a obţinut cele mai detaşate victorii olimpice din istoria probei de săritura în înălţime, 14 cm la Roma şi 10 cm la Tokyo faţă de rezultatul celei de-a doua clasate. Fostă preşedintă a Federaţiei Române de Atletism şi fostă preşedintă de onoare, dar şi fostă preşedintă a Fundaţiei Atletismului Românesc, ea a fost prima atletă din lume care a fost desemnată pentru Hall of Fame, muzeul gloriilor disciplinei-regină.

"Între primul său record mondial, stabilit la 14 iulie 1956, la Bucureşti, şi retragerea din activitatea sportivă, Iolanda Balaş a câştigat nenumărate titluri mondiale şi olimpice, precum şi două medalii de aur la campionatele europene de atletism de la Stockholm, în 1958, şi Belgrad, în 1962. Cel mai important moment al carierei sale este marcat de Jocurile Olimpice de la Roma din 1960, atunci când, deşi câştigase deja medalia de aur, a continuat singură întrecerea, din dorinţa de a depăşi recordul mondial de la acea dată. Totuşi, a câştigat întrecerea la o diferenţă de 14 centimetri faţă de locul doi", se arată într-un comunicat al Ministerului Tineretului şi Sportului. 

Meritele sportive i-au fost recunoscute, primind în 1958 titlul de Maestru Emerit al Sportului, în 1962, Ordinul Steaua României, Ordinul Meritul Sportiv (1966), Ordinul Naţional Steaua României în grad de Ofiţer (2000). Totodată, a fost distinsă cu ''Colanul de Aur'', cea mai înaltă distincţie a Comitetului Olimpic şi Sportiv Român. Regele Mihai I i-a conferit la 13 septembrie 2010, în cadrul unei ceremonii desfăşurate la Palatul Elisabeta din Bucureşti, decoraţia regală "Nihil Sine Deo".