Patimile maratonului: oameni de afaceri din România şi directorii unor mari companii vorbesc despre experienţele lor

Conduc companii în care lucrează mii de oameni, se ocupă de afaceri de sute de milioane de euro, sunt CEO, manageri sau directori generali şi cu toate astea îşi fac timp pentru alergare, pentru antrenamente, pentru curse.

„Alergarea este sportul unde nu există scuze cum ar fi faptul că nu ai timp sau că vremea e rea, pur şi simplu îţi pui pantofii în picioare şi începi să alergi. Este nevoie de disciplină, dar cu cât alergi mai mult cu atât devine parte din viaţa ta de zi cu zi“, spune preşedintele uneia dintre cele mai mari companii de asigurări, Franz Weiler. 

Se pare că fraza utilizată iniţial de Benjamin Franklin „Time is money“, ceea ce s-ar traduce în română - timpul înseamnă bani -- , nu este exhaustivă. Timpul înseamnă şi alergare şi asta ne zice şi unul din directorii generali ai unei companii care produce autoturisme, austriacul Kurt Leitner: „Într-o zi care are 24 de ore întotdeauna este timp pentru sport, e doar o problemă de organizare şi de dorinţă. Mai ales că alergarea este un sport uşor de făcut care, fără prea multă pregătire, se poate face oricând şi oriunde. Dacă alergi periodic vei construi o condiţie fizică destul de bună care te va ajuta în timp să fugi şi distanţe lungi fără un efort extraordinar“. 

Pasiunea pentru sport, alergare în cazul nostru, te face să găseşti loc în programul zilnic, indiferent de durata de care ai nevoie. „Pregătirea nu are loc numai într-o anumită perioadă înainte de concurs, pregătirea este un proces continuu, pe toată durata anului, cu alternarea stilurilor de antrenament. Eu practic sportul din plăcere şi pentru acest lucru mă organizez astfel încât să am timp. Am constatat că alergarea este cel mai bun tratament împotriva stresului, mă face să am o altă atitudine faţă de viaţă, mă simt mai bine, sunt mai sigur pe mine”, ne spune şi Daniel Mischie, CEO unui mare lanţ de restaurante din România. 

„Răspunsul este unul dual. Este vorba de priorizare şi eficienţă. Alergarea este extrem de eficientă fiindcă poţi să alergi oriunde. Eu încep la uşa casei şi atunci nu este nevoie de deplasare până la un anumit loc sau de o anumită facilitate. De fapt, problema principală este timpul. Ziua bună ar trebui să înceapă cu o alergare dimineaţa, înainte de program. Admit că nu prea fac asta, dar în trecut reuşeam destul de mult. Trebuie să acceptăm faptul că un maraton necesită o pregătire serioasă. De aceea, atunci când îmi propun o astfel de cursă, îmi planific antrenamentele şi le încorporez în programul meu“, adaugă boss-ul unei bănci din România, Steven van Groningen.

V-aţi putea gândi că şefii voştri ar prefera să stea departe de ochii lumii, să alerge pe bandă şi să lucreze diferitele tipuri de muşchi îndrumaţi de antrenori, nu să se îngrămădească la startul unor concursuri alături de mii de oameni să fie înghesuiţi ca şi cum ar sta în metrou, la prima oră, în drum spre muncă. Nu

e aşa, mai mult, sunt prezenţi la curse după ce au urmărit un program de antrenament care să-i facă să termine într-un timp cât mai bun. „Pregătirea este partea cea mai grea. În timpul cursei este doar distracţie, te simţi foarte motivat şi, de obicei, te bucuri de tot evenimentul“, spune Franz Weiler.

„Ultimul sfert din cursă arată dacă eşti îndeajuns de pregătit şi dacă ai fost disciplinat când ai urmărit strategia pe care o aveai. Dacă faci totul ca la carte nu ar trebui să fie prea greu, ar trebui să fie o plăcere. Dar totuşi linia dintre o cursă bună şi una mai puţin bună este foarte subţire, dacă începi prea încet e dificil să recuperezi timpul, dacă începi prea tare atunci ultimii kilometri pot fi foarte dificili“, adaugă Kurt Leitner. „Alergarea se bazează pe pregătire fizică, mentală şi pe echipament. Pentru mine, din punct de vedere fizic sunt mai grei primii 3 kilometri, până când reuşesc să-mi găsesc ritmul optim şi să intru în strategia pe care mi-am propus-o. De exemplu, la semimaraton, din punct de vedere mental există două hopuri, primul la 10 km, atunci când încep să mă gândesc că m-am apropiat de jumătate şi încep să văd dacă «sunt în cursa», şi al doilea moment, la kilometru 18 când mă apropii de final şi trebuie să decid cum atac. Ambele le depăşesc impunându-mi faptul că organismul este o maşinărie controlată de mine şi nu invers“, zice şi Daniel Mischie. „Cel mai greu este să nu alergi prea tare pe prima jumătate. Dacă faci asta, atunci regreţi cu siguranţă mai târziu. Problemele încep după kilometrul 30 şi în funcţie de cât de bine eşti pregătit, de voinţă, determinare şi disciplină, le suporţi mai uşor sau mai puţin uşor“, precizează Steven van Groningen.

Cum ar arăta o companie de top dacă toţi angajaţii ar alerga şi ar participa la curse? Directorii cu care am vorbit s-au pus de acord: ar arăta formidabil! Şi nu numai firma, ci şi angajaţii! Deci, toată lumea la alergat! „Am observat că sportul este despre pasiune şi despre echipă. Dinamica interacţiunilor între membri echipelor nu este limitată la sport, se propagă în toată compania, comunicarea şi colaborarea sunt extraordinar de mult îmbunătăţite, iar viaţa nu este numai despre seriozitate este, la fel de mult, şi despre distracţie. Sportul ne dă toate aceste ingrediente“, precizează Franz Weiler. „O minte sănătoasă are nevoie de un corp sănătos şi cum cei mai mulţi dintre noi «ne folosim creierul la muncă» ar trebui ca alergarea să ne ajute să facem o treabă mai bună. Dar, sincer, cre că nu este important ca toţi să alerge un maraton, mi-aş dori ca toţi să facă măcar destulă mişcare pentru a rămâne sănătoşi. Prepararea unui maraton are o mulţime de similitudini cu viaţa noastră de afacerişti. Vrem să atingem un obiectiv, vrem să ştim cum să-l atingem şi, dacă este realistic, trebuie să fim pregătiţi şi disciplinaţi ca să putem într-un final să-l punem în practică“, adaugă Kurt Leitner. „De exemplu, la Maratonul Bucureşti participăm în număr mare. Sunt momente în care reuşim să avem echipă de 60 de oameni, la toate probele. Motivăm şi financiar participarea la cel mai important eveniment de alergare al României şi suntem mândri de echipa noastră. Cum ar fi dacă toti cei 1.400 de angajaţi ar alerga? În câteva cuvinte: <<o companie mai mult decât perfectă>>, cu cei mai sănătoşi şi pozitivi oameni. De aceea, îmi doresc ca cea mai mare parte dintre ei să aleagă acest drum“, spune şi Daniel Mischie. „Nu insist să alerge toţi colegii din bancă. Dacă toţi aleargă, ajută, dar nu este necesar. Există şi alte sporturi. De altfel, să nu uităm sportul de echipă care are un rol foarte important, chiar dacă necesită un pic mai multă organizare. Ceea ce îmi doresc eu, în schimb, este să stimulez un stil de viaţă sănătos şi echilibrat“, conchide Steven van Groningen.

Dacă v-au motivat cele descrise mai sus, aveţi şansa de a participa la 15 octombrie ca alergător, voluntar sau suporter la cea de-a 10-a ediţie a Maratonului Bucureşti, alături de peste 16.000 de alergători din 60 de ţări care vor „inunda“ bulevardele Bucureştiului prin energie, mişcare şi multe zâmbete. Puteţi alege una dintre cursele: maraton 42km, semimaraton 21km, Ştafeta (4X10km), Cursa 10km. 

Sâmbătă 14 octombrie vor avea loc Cursa Populară, urmată de Cursa Adolescenţilor, Cursa Copiilor (0,9-1,4km) şi Jogging în Scutece.

Detalii pe www.bucuresti-maraton.ro.