Totul despre maratoane: de la două ore la şase ore! Se aproapie Maratonul Internaţional Bucureşti, ediţie aniversară

Poate că cel mai cunoscut timp când vine vorba de maraton este cel de 6 ore, limita în care trebuie terminată cursa, o limită impusă la cele mai multe competiţii din lume.

Dar, maratonul înseamnă şi viteză, înseamnă recorduri mondiale, olimpice şi naţionale pe asfalt, înseamnă performanţe pe pistă şi pe banda de alergare.

Soţia lui Kimetto a leşinat când acesta alerga record mondial

”Mă simt extraordinar pentru că am câştigat o cursă foarte grea. A fost bine începând de la start iar în ultimii kilometri am simţit că pot face record mondial. Cred că se poate fugi şi mai repede”, declara Dennis Kimetto după ce alerga pentru prima dată în istorie sub 2 ore şi 3 minute, 2.02.57, maratonul de la Berlin din 2014. ”Zborul” kenyanului, cu o medie de 2.54 pe mie, cu prima jumătate de cursă trecută în 61.45, iar a doua în 61.12, a făcut-o pe soţia lui să-şi piardă cunoştinţa. ”Nici nu realizez cu adevărat ce înseamnă. Sunt foarte fericită”, a spus Caroline Chepkorir, care a leşinat la finalul cursei din Germania, cursă pe care o urmărea acasă alături de prieteni. Cea mai tare zi din istoria maratonului i-a adus atletului 75.122 de dolari pe oră, kenyanul câştigând apoi mult mai mulţi bani din apariţii la competiţii de top, o parte a acestora folosind-o pentru a ajuta atleţi la început de drum, pentru a construi o şcoală şi o biserică. La fete, istoria e alta. 2 ore, 15 minute şi 25 de secunde, recordul mondial, a fost considerat în 2003, atunci când Paula Radcliffe l-a realizat, ca şi o performanţă neomenească. ”Multă lume a fost impresionată, dar acum, gândindu-mă la ce am realizat, pot spune că eram foarte pregătită să alerg acel timp şi pentru mine nu a fost aşa o mare surpriză, un aşa mare şoc”, îşi aducea aminte englezoaica, la 10 ani distanţă. 

A fost ucis la trei ani după ce a stabilit recordul olimpic

A fost un atlet pe care toţi îl considerau noua stea a maratonului. Se antrena cu ambiţie, tare, era puternic şi îi plăcea să stea, atât la antrenamentele din Iten cât şi la marile maratoane la care participa, în frunte. Pe o temperatură care topea, într-o umiditate care storcea şi ultima energie din organism, umiditate pe care însă Constantina Diţă a învins-o câştigând medalia olimpică de aur, într-o poluare morbidă care l-a ţinut pe Haile Gebrselassie acasă, temându-se pentru sănătatea sa, un kenyan a fost de neoprit. La doar 21 de ani, Samuel Wanjiru a transformat maratonul olimpic masculin de la Beijing, din 2008, în cursa lui, chiar dacă era a treia oară când alerga această distanţă. A rezistat atacurilor marocanilor şi etiopienilor, a făcut faţă temperaturilor de 29 de grade Celsius şi a terminat pe Bird's Nest în 2.06.32, record olimpic, la un an după ce suferise de malarie. ”Am fost nevoit să măresc ritmul pentru că organismul meu oboseşte în căldură când alerg încet”, spunea imediat după cursă Wanjiru. Viaţa lui a fost însă tumultoasă, poate şi din cauza faimei cu care cu greu îi făcea faţă. Bătăi, certuri, consum excesiv de alcool, toate astea însă în timp ce încă se antrena în forţă. În 2011, la numai 24 de ani, Wanjiru a căzut de la balcon, murind la spital din cauza rănilor. Iniţial s-a crezut că a fost vorba de o sinucidere, familia crede că a fost omorât, cauza nefiind nici până azi stabilită cu exactitate. În ce priveşte recordul olimpic feminin, el a fost stabilit de Tiki Gelana, o etiopiancă născută în Bekoji, locul în care te ”împiedici” de campioni olimpici (Kenenisa Bekele, Tirunesh Dibaba, Fatuma Roba, Deratu Tulu, etc). Gelana a alergat 2.23.07 la Londra, chiar în condiţiile în care a alunecat de două ori din cauza traseului umed. ”După ce am căzut mi-am zis că nu o să mai pot termina. Dar am rămas concentrată la alergat şi am reuşit”, declara sportiva la finalul cursei.

TIMPUL PERFECT – 1.57.18 la băieţi & 2.04.20 la fete Timpul ”cerut” de Federaţia Internaţională de Atletism pentru a acorda maximul de puncte, 1.400, conform tabelei de punctaj actualizate în 2017.

”Bariera” celor 2 ore pe maraton, aproape de a fi distrusă

O viteză ameţitoare! Asta înseamnă cel mai rapid maraton alergat vreodată! Un pace mediu de 2.51 pe mie susţinut 42,195 km, un timp total de 2 ore şi 25 de secunde. Chiar dacă nu este record mondial, pentru că nu a fost o cursă şi pentru că s-au folosit ”iepuri” alternativi care s-au schimbat pe toată durata alergării, prima încercare de a fugi sub 2 ore un maraton (a avut loc în 2017) va rămâne în istorie. Eliud Kipchoge, campion olimpic, este omul care a reuşit să se apropie foarte mult de această ”barieră”, 2.00.25, o viteză medie de peste 21 de kilometri pe oră. De fapt, există un maraton care s-a fugit în sub 2 ore, alergat tot de kenyeni, numai că a fost făcut în echipă.  Este vorba de un ekiden finalizat în 1.57.06 (record mondial), de o ştafetă de 6 atleţi.

Recordul României la feminin, deţinut de o campioană olimpică

Constantina Diţă a câştigat medalia de aur la Jocurile Olimpice, a câştigat numeroase maratoane de top, dar recordul naţional l-a făcut într-o cursă în care a terminat pe locul doi, unde s-a bătut cu toate forţele cu americanca Deena Kastor. Era 2005, maratonul de la Chicago, iar Puşa termina după un formidabil 2.21.30, foarte aproape de adversara sa. La băieţi, cel mai bun timp alergat de un român datează parcă de o viaţă, din 1978. Pe 3 septembrie în acel an, la Praga, se ţineau Europenele. Cel mai tare concurs de atletism din lume, după Jocurile Olimpice, campionate mondiale nu existau. La startul maratonului, Cătălin Andreica. 7 atleţi terminau atunci în sub 2 ore şi 13 minute, românul fiind la 33 de secunde de ”aur” şi la 22 de secunde de ”bronz”. ”N-am ieşit într-un loc de podium pentru că mi-a lipsit creierul”, a spus pentru 4run.ro, fostul sportiv care a realizat atunci recordul naţional de 2.12.30, performanţă încă neegalată.

Puteţi să vă faceţi şi voi timpii pe care îi doriţi la Maratonul Bucureşti. Organizatorii competiţiei Bucureşti vă aşteaptă pe 15 octombrie ca alergător, voluntar sau suporter la cea de-a 10-a editie a evenimentului alături de peste 16.000 de alergători din 60 de ţări care vor “inunda” bulevardele Bucureştiului prin energie, mişcare şi multe zâmbete. Puteţi alege una dintre cursele: maraton 42km, semimaraton 21km, Ştafeta (4X10km), Cursa 10km. Sâmbătă 14 octombrie vor avea  loc Cursa Populară, urmată de Cursa Adolescenţilor, Jogging în Scutece şi Cursa Copiilor (0,7-1,3km). Detalii, pe www.bucuresti-maraton.ro.

Atleţii paralimpici nu luptă numai cu timpii, luptă şi cu greutăţile

În acest moment la Jocurile Paralimpice se dispută trei tipuri de maraton la masculin şi două la feminin, unul dintre acestea fiind în scaun cu rotile. Celelalte, pentru para-atleţii cu probleme de vedere, se ţin şi la feminin şi la masculin, iar cel pentru cei cu amputări, doar la masculin. Recordurile la aceste categorii sunt de-a dreptul impresionante. Ait Khamouch este un marocan care a încercat să intre în Spania ilegal, pe barcă, încă de la 15 ani. A văzut oameni murind, înecaţi, dar visul de a ajunge în Europa l-a făcut să înfrunte orice, în 2001, la a treia încercare, reuşind să ajungă în statul iberic. Mâna şi-o pierduse încă de când era copil după ce a ajuns la spital în urma unei căzături, din cauza unei complicaţii medicale. În Barcelona a lucrat într-o parcare, cetăţenia primind-o în 2008. La maraton, are un timp senzaţional, care este şi record mondial, de 2 ore, 26 minute şi 56 secunde, realizat în 2015. În ce priveşte sportivii cu probleme de vedere, parţial sau total orbi, care pot folosi însoţitori în cursă, recordurile mondiale sunt deţinute de o rusoaică şi de un marocan. Elena Pautova a fugit în 2015, 2.58.23, iar El Amin Chentouf, 2.21.33, ambele performanţe realizate la Campionatul Mondial Paralimpic disputat la Londra.

Pentru un maraton în sală, trebuie să parcurgi pista de 211 ori!

211 ture de pistă! Pistă de sală, de 200 de metri. E dificil şi numai să numeri aşa de mult, imaginaţi-vă cât de greu este să alergi atât, e aproape ca şi cum te-ai învârti în loc, ca limbile unui ceas atente cu timpul pe care îl înregistrează. De obicei, recordurile celor 211 de ture cad la concursul care se ţine anual la Armory Track and Field Center, în 2017, un american şi o finlandeză, reuşind să le doboare. Christopher Zablocki a alergat în 2.21.48, iar Laura Manninen, în 2.42.30, performanţele lor fiind răsplătite cu câte 5.000 de dolari. ”Mă simt excelent. Au fost ani de antrenamente grele, iar recordul acesta este răsplata. În ultimii 4-5 kilometri m-am simţit foarte rău, dar am vrut foarte mult să stabilesc acest timp”, spunea la finalul cursei Zablocki. ”Chiar dacă oamenii mă încurajau foarte mult, mai ales în ultimile 20 de ture, spunându-mi că voi face record, am încercat să nu mă aventurez şi să menţin ritmul. Mă bucur că am reuşit această performanţă, e ceva unic!”, a adăugat finlandeza. Maratoane au fost alergate şi pe pistă, afară, datele despre ele nefiind însă foarte sigure. Se pare că recordurile mondiale pe pista de 400 de metri sunt deţinute de Jeff Julian (2.19.59, Noua Zeelandă) şi de Gillian Burley (2.42.22, Anglia). Altfel, au existat foarte multe maratoane pe banda de alergare, deocamdată recordul lumii la masculin fiind deţinut de americanul Eric Blake, 2.21.48.

Timpi spectaculoşi şi la vârste înaintate

Maratoanele sunt alergate şi de pasionaţi, foşti sportivi sau nu, trecuţi de vârsta performanţei, de vârsta în care se puteau ataca recorduri mondiale. Unul dintre ei iese în evidenţă, canadianul Ed Whitlock. Ed a murit pe 13 martie, din cauza unui cancer la prostată, la 86 de ani, dar moştenierea sa rămâne. Are recordurile vârstei la 70, 75, 80 şi 85 de ani, la 73 de ani fugind 2.54.48, la Toronto, în 2004. Whitlock a fost inginer, se antrena în cimitir, ”pentru că nu sunt maşini şi pentru că iarna zăpada era curăţată”, şi a adunat de-a lungul vieţii peste 36 de recorduri mondiale, începând să alerge maratoane după vârsta de 46 de ani. Mai mult, în 2016, cu un an înainte să moară, Ed a făcut un nou record, la categoria de vârstă 85-90 de ani, alergând 42,195 km în 3 ore, 56 de minute şi 33 de secunde (vechiul record: 4.34.55). ”Se putea mai repede, dar pregătirea nu a mers bine pentru că am avut parte de numeroase dureri”, spunea canadianul.