Niki Lauda a murit. Povestea unuia dintre cei mai curajoşi piloţi

0
Publicat:
Ultima actualizare:

Fostul multiplu campion de Formula 1 Niki Lauda a murit la vârsta de 70 de ani, la nouă luni după un transplant de plămân. Austriacul legendar „a murit liniştit“ luni, a informat familia sa.

„Cu profundă tristeţe anunţăm că iubitul nostru Niki a decedat luni, în prezenţa familiei sale”, au anunţat rudele lui Lauda, prin intermediul unui comunicat citat de Mediafax. 

Fostul pilot austriac a fost campion mondial de Formula 1 în anii 1975 şi 1977, ca membru al echipei Ferrari şi în 1984, alături de McLaren. În 1976 Lauda a suferit arsuri grave în urma unui accident în timpul Marelui Premiul al Germaniei, însă a revenit în circuit.

Niki Lauda s-a îmbolnăvit de gripă în luna ianuarie a acestui an, motiv pentru care a fost internat în spital timp de zece zile. Fostul campion mondial suferise un transplant pulmonar în august 2018.

Niki Lauda s-a născut la 22 februarie 1949, la Viena, într-o familie înstărită. Dezvoltând o pasiune pentru viteză încă de mic, Niki a intrat în lumea circuitelor auto, deşi familia lui s-a opus vehement. A început pe un Mini, apoi a trecut la Formula Vee (curse pentru juniori, cu un singur loc în maşină deschisă).

De aici a ajuns repede la curse de maşini sport (Porsche şi Chevron), însă cariera lui părea să nu înainteze mai mult până când s-a hotărât, în 1971, să facă un împrumut bancar, nedorind să-şi implice familia în carieră. Banii i-a folosit pentru a-şi cumpăra un loc în echipa Match, din Formula 2. De aici a fost rapid promovat în Formula 1, în 1972, fiind la un moment dat pilot în ambele competiţii.

Cu toate că maşinile din F2 mergeau exemplar, iar calităţile de pilot ale lui Lauda erau foarte bune, sezonul din 1972 din Formula 1 a fost unul foarte prost pentru echipa March, iar Lauda s-a hotărât să mai facă un împrumut la bancă pentru a-şi cumpăra un loc de pilot în echipa BRM, în 1973. Deşi el se descurca admirabil, echipa a decăzut. Colegul său, Clay Regazzoni, a părăsit BRM pentru a ocupa scaunul de pilot de la Ferrari, moment în care, la insistenţele sale, Enzo Ferrari, patronul echipei căluţului cabrat, i-a propus şi lui Lauda să li se alăture. Acesta a acceptat imediat, iar cu salariul pe care l-a primit a reuşit să-şi achite toate datoriile pe care le mai avea.

Primul an la Ferrari

Ghinionul pare să-l urmărească însă şi la Ferrari, 1973 fiind un an dezastruos pentru echipă. Aceasta se reface din temelii sub conducerea lui Luca di Montezemolo, iar la începutul sezonului din 1974 Niki reuşeşte să-şi consolideze poziţia de pilot după ce urcă pe locul doi în prima cursă de pe circuitul din Argentina. Un prim loc pe podium vine la doar trei curse distanţă, în Spania. Deşi reuşeşte să se claseze de nu mai puţin de şase ori la rând în pole position, el nu mai câştigă decât o cursă până la finalul sezonului, echipa acuzând lipsa de experienţă combinată cu probleme tehince. Cu toate acestea, el obţine un nesperat loc patru în clasamentul piloţilor.

Sezonul 1975 din Formula 1 a început timid pentru Lauda, poziţia a cincea fiind cea mai bună pe care a atins-o în primele patru curse. După aceea, a reuşit să câştige însă patru din cinci trasee şi a terminat anul, pentru prima oară, pe locul întâi în topul piloţilor. Tot atunci, Lauda reuşeşte să-şi atingă primul record mondial, reuşind un timp de mai puţin de şapte minute pe un tur de pistă la Nürburgring. Şi sezonul 1976 a fost unul foarte bun pentru tânărul pilot, el câştigând patru din şase curse, în celelalte două clasându-se pe poziţia a doua.

Imagine indisponibilă

Niki Lauda în 1975 FOTO Frank Barratt/Keystone/Getty Images

La jumătatea sezonului, Lauda avea deja de două ori mai multe puncte decât competitorii săi direcţi, Jody Scheckter şi James Hunt, iar un al doilea titlu de campion mondial se întrevedea fără probleme. Cu o săptămână înainte de cursa de la Nürburgring, deşi era cel mai rapid pe turul de pistă aici, Lauda a încercat să boicoteze Marele Premiu din Germania, pe motive de siguranţă. Cei mai mulţi piloţi au votat însă împotrivă, aşa că evenimentul a avut loc.

Un accident teribil

În timpul celui de-al doilea tur de pistă, din cauza unor probleme de suspensie, monopostul lui Lauda loveşte terasamentul şi se răstornă pe circuit, în faţa bolidului condus de Brett Lunger. După impact, ambele maşini iau foc, iar Lauda este blocat înăuntru. Primii care au ajuns la locul accidentului au fost piloţii Arturo Merzario, Guy Edwards şi Harald Ertl, care au reuşit să-l scoată din automobil.

Niki Lauda suferise însă arsuri la nivelul capului, iar căile sale respiratorii şi sângele îi fuseseră intoxicate cu gaze. Imediat după ce a fost scos din maşină, tânărul pilot a reuşit să meargă pe propriile picioare, dar s-a prăbuşit pe terasament şi a intrat în comă. Doctorii s-au declarat rezervaţi asupra stării sale, iar un preot i-a dat chiar ultima împărtăşanie. Dar Lauda şi-a revenit, iar arsurile au lăsat urme adânci pe faţă. Singurele operaţii estetice pe care le-a făcut au fost cele pentru reconstrucţia pleoapelor.

Imagine indisponibilă

Niki Lauda în 1976 FOTO Getty Images / Allsport UK /Allsport

Niki a spus, mai târziu, că nu are nevoie de mai mult. De atunci, Lauda a purtat mereu o şapcă roşie care-i ascundea parţial semnele.

Pilotul nu s-a putut ţine departe de circuit, iar după doar şase săptămâni şi două Mari Premii, revenea pe pistă, ocupând poziţia a patra în cursa din Italia. Deşi nu a lipsit prea mult, Hunt a reuşit să câştige următoarele competiţii şi s-a apropiat de Lauda, la doar trei puncte înaintea ultimei curse din campionat. La antrenamente, austriacul a reuşit să ocupe poziţia a treia, cu un loc în spatele lui Hunt, însă în ziua cursei, vremea s-a stricat, a început o ploaie torenţială, iar Lauda s-a retras după doar două tururi de pistă, considerând că e prea periculos să continue în aceste condiţii.

Hunt a câştigat în acel an titlul de cel mai bun pilot, la doar un punct în faţa lui Lauda. Austriacul a rămas însă în memoria tuturor drept unul dintre cei mai curajoşi piloţi.

Maşini versus avioane

Şi cu toate că gestul lui de a părăsi cursa a fost considerat normal, cei de la Ferrari i-au pus beţe în roate pe toată durata sezonului 1977, aşa că pilotul a părăsit echipa la sfârşitul anului şi a intrat în lumea afacerilor, deschizându-şi compania aeriană Lauda Air.

În 1978 s-a alăturat echipei Brabham, de la care a primit un salariu de un milion de euro pe sezon, însă nu a reuşit să se adapteze maşinii, aşa că un an mai târziu l-a anunţat pe proprietarul Bernie Ecclestone că doreşte să se retragă şi să se dedice în totalitate afacerii sale. Din cauze strict financiare, în 1982, Lauda se întoarce în lumea curselor, simţind că mai are un cuvânt de spus în Formula 1. Semnează un contract cu McLaren şi revine repede în topul celor mai buni piloţi. Doi ani mai târziu, el primeşte, pentru a treia oară, titlul de cel mai bun pilot, surclasându-l la doar un punct distanţă, pe coechipierul său, Alain Prost.

Sezonul 1985 este însă unul slab pentru Lauda. El se retrage în 13 din cele 16 curse şi câştigă doar una, pe circuitul din Olanda. Acesta este, de altfel, şi ultimul premiu câştigat de Niki Lauda în Formula 1 şi, în acelaşi timp, ultima competiţie ce s-a ţinut în Ţara Lalelelor. La finalul sezonului, pilotul se retrage definitiv din cursele auto.

A trecut la manşa avioanelor

Departe de circuite, el se întoarce la conducerea companiei aeriene, în acelaşi timp, însă lucrează alături de cei de la Ferrari pentru a da o imagine nouă echipei. După ce vinde Lauda Air celor de la Austrian Airlines, în 1999, el este înlăturat din consiliul companiei. La sfârşitul lui 2003, fostul pilot preia operatorul charter Aero Lloyd Austria, pe care îl relansează în câteva luni sub numele de Fly Niki. Din când în când, pasagerii companiei s-au putut bucura de prezenţa sa la bordul avioanelor, în calitate de căpitan, întrucât Niki Lauda deţinea brevetul de pilot.

Cât priveşte viaţa sa personală, se ştie că Niki avea doi fii din prima căsătorie, Mathias, la rândul său pilot de curse, şi Lukas, dar şi un băiat dintr-o relaţie neoficială, pe nume Christoph. Lauda a divorţat în 1991 şi s-a recăsătorit în 2008, iar mai tânăra lui soţie Birgit (40 de ani) a născut în 2009 gemeni, o fată şi un băiat. Birgit, fostă însoţitoare de zbor, este cea care i-a salvat viaţa în 2005, donându-i un rinichi.

„L-am rugat pe fiul meu Lucas să facă un test pentru donarea unui rinichi, dar nu s-a potrivit. Brigit a spus atunci că va face ea testul şi am întrebat-o <de ce ai face asta?> <Pentru că vreau.> I-am spus că nu o să facă niciodată testul pentru că sunt bolnav şi pentru că ne cunoaştem doar de opt luni. L-a făcut şi s-a potrivit. Timp de trei luni mi-a lăsat aceeaşi impresie: <Am făcut-o pentru tine, pentru că te iubesc>. Nu i-a fost frică şi nu a pus nicio întrebare, doar a spus că o va face", a povestit ulterior fostul mare pilot.

Imagine indisponibilă

Niki Lauda şi soţia Birgit Wetzinger, în 2014 FOTO EPA-EFE

Sport



Partenerii noștri

Ultimele știri
Cele mai citite