Mutu, în topul fotbaliştilor cu cele mai multe calificări ratate. Clasamentul „repetenţilor” are un lider surpriză

Fotbalistul lui Ajaccio a urcat într-un top al contraperformanţelor alături de un om care a făcut minuni în fotbalul românesc.

România a ratat din nou calificarea la un turneu final şi va privi Mondialul din Brazilia la televizor. E al 13 turneu final de Campionat Mondial pe care tricolorii îl ratează, ei participând doar la 7 astfel de competiţii. Nici la Europene nu stăm mai bine. Din 14 ediţii disputate, România a participat doar la 4. Per ansamblu, bilanţul naţionalei de fotbal, din punct de vedere al calificărilor, este foarte slab, iar dacă Generaţia de Aur n-au fi reuşit 5 calificări, între anii 1990 şi 2000, am fi stat chiar dezastruos.
Lipsa de rezultate de după 2000 seamănă foarte mult o perioadă tulbure a naţionalei din intervalul 1970-1984. Atunci, după Mondialul din Mexic şi pierderea barajului de calificare la CE din 1972, România s-a scufundat treptat, deşi, paradoxal, încă avea jucători de mare valoare. Lângă generaţia lui Dobrin, Dinu şi Lucescu a crescut cea a lui Dumitru, Iordănescu, Balaci, Iordache, Sameş, însă nici unii nici alţii n-au ajutat să ducă echipa naţională la un turneu final, după 1970. Aşa se face că într-un top al fotbaliştilor cu cele mai multe campanii ratate conduce Anghel Iordănescu.  Cel care ulterior avea să devină antrenorul român cu cele mai bune rezultate din istoria naţionale, a trăit ca fotbalist multe dezamăgiri sub tricolor. Iordănescu a jucat în şase preliminarii şi nu s-a calificat niciodată. „Generalul” a ratat tot ce putea rata din 1972 până în 1982 şi s-a retras din fotbal fără a juca la vreun turneu final.

Pe locul doi în topul contraperformerilor, din acest punct de vedere, se află Adrian Mutu, care în aceste zile se războieşte cu Victor Piţurcă. Deşi n-a prins finalul preliminariilor, Mutu a fost şi el părtaş la eşecul acestei campanii, fiind prezent la 4 partide. Mutu are tot şase campanii irosite, dar spre deosebire de Iordănescu a dus România la Euro 2008 şi a participat şi la Euro 2000, chiar dacă n-a avut nicio contribuţie la acea calificare. Colegul său de generaţie, Bogdan Lobonţ este şi el în topul „repetenţilor”, însă faţă de Mutu are meritul contribuţiei la calificarea naţionalei la turneul final din 2000.
În echipa fotbaliştilor cu cele mai multe turnee finale irosite se află nume grele ale fotbalului românesc, fotbalişti care ar fi format o echipă de vis, raportat la ce avem acum la lot. Din diverse motive, ei sunt legaţi însă de aceste contraperformanţe, chiar dacă, spre exemplu, în preliminariile pentru CE din 1980, Dobrin şi Lucescu au jucat câte un singur meci, la fel şi Contra în preliminariile pentru Euro 2012.  În general însă fotbaliştii respectivi au participat din plin la campaniile eşuate şi pot fi socotiţi părtaşi la eşecuri, iar unii dintre ei, precum Chivu şi Rădoi, s-au retras de la naţională chiar în mijlocul unor preliminarii în care România ar fi avut nevoie de ei.

La polul opus, liderul de necontestat al performanţelor la naţională este Gică Hagi. Regele a prins şi generaţia lui Boloni, Balaci şi Geolgău, care a mers la Euro 1984 şi pe cea a lui Andone, Klein ori Mateuţ, care a jucat la CM din 1990, după care a condus naţionala Generaţiei de Aur la şirul de performanţe dintre 1994 şi 2000. Gică Popescu şi Dan Petrescu, locotenenţii lui din cea mai bună echipă echipă a României au câte cinci calificări, la fel ca Stelea, Dorinel Munteanu şi Lupescu. De fapt, cei care şi-au păstrat locul în Generaţia de Aur au avut parte de multe reuşite, comparativ cu seceta de rezultate care a urmat apoi. Şi care, din păcate se prelungeşte şi acum, când Tătăruşanu, Chiricheş, Gardoş, Torje sau Bogdan Stancu, deşi destul de tineri, au deja două eşecuri la activ.

3 calificări la turneele finale a obţinut Anghel Iordănescu, din postura de selecţioner al României