Lucian Sânmărtean: “Am ratat Ajax şi Eindhoven şi am ajuns prin parcuri”

Lucian Sânmărtean e socotit cel mai “brazilian” fotbalist din Liga I, chiar dacă prin venele sale curge sânge de ardelean din Bistriţa.

Talentul său nu l-a împins însă spre performanţe prea mari, senzaţia în privinţa carierei lui fiind că a obţinut mult mai puţin decât ar fi putut să o facă. Spre exemplu, Sânmărtean are un singur titlu în toată activitatea sa, cel câştigat cu Panathinaikos, în 2004, iar la naţională a avut apariţii meteorice. Chiar şi aşa, fotbalişti cu talentul său nu se nasc foarte des în România.

Cu ce echipa ţineai cand erai mic?
Cu Dinamo, fiindcă tata era dinamovist. A fost şi un episod în casă la noi. Eu şi fratele meu simpatizam într-un fel cu Steaua şi la un meci Steaua – Dinamo ne-am bucurat când a dat Steaua gol, iar tata ne-a certat şi ne-a explicat foarte clar că noi trebuie să fim dinamovişti. L-am ascultat, n-am avut ce face.

La şcoală cum te descurcai?
Destul de bine. Prost mergea cu matematica, pentru că eram neatent şi nu prindeam foarte repede. În schimb, la limba română, istorie, geografie mergeam binişor.

Când ai câştigat primii bani din fotbal?
La Bistriţa. Am avut un meci acasă cu Ceahlaul, am şi înscris şi am primit  20 de milioane de lei. Pe vremea aceea erau bani extrem extrem de mulţi. O parte i-am dus acasă, pentru că aveam o situaţie destul de delicată, tata bolnav, mama proaspăt şomera, iar eu rămăsesem singurul ajutor, singurul sprijin al familiei. Cu altă parte din bani am ieşit cu prietenii mei de la bloc, la o pizza, la un suc, şi mi s-a părut aşa o chestie foarte importantă să pot să plătesc pentru nişte copii. Noi puneam mână de la mână să bem un suc. Atunci a fost foarte emoţionant, am fost  mulţi, vreo 20 de copii şi toţi au fost foarte încântaţi.

Cum este omul Sănmărtean?
Cu bune şi rele. Ca om nu sunt capabil să-mi păstrez relaţiile după ce se termină job-ul şi pentru asta am fost taxat în viaţă. Sunt destul de neatent şi indolent, păstrez greu relaţiile, pentru că aşa sunt construit, nu pentru că aş vrea. Când nu mai am contact cu cineva mă detaşez. E un mare minus, pe care încerc să-l schimb. În viaţă nu poţi trăi fără prieteni.

Ce crezi că ai fi devenit dacă nu ajungeai fotbalist? 
N-am avut nici aptidudini de constructor, nici de zugrav sau altceva. Pur şi simplu vedeam fotbal şi atâta tot. Şi eu mă întreb uneori ce aş fi fost dacă nu eram fotbalist şi nu ştiu ce să răspund.

Care a fost cea mai grea perioadă din cariera ta?
În general, accidentările sunt momentele grele din viaţa unui fotbalist. Când eram la Utrecht era o discuţie să trec la Ajax sau la PSV, echipe care mă doreau, dar am făcut o pubalgie. Cei de acolo au crezut că am hernie şi m-au operat. Am stat două luni şi am ratat un moment important. A trebuit să mă întorc acasă şi vreo şase luni m-am antrenat prin parcuri cu soţia mea. După acea operaţie m-am gândit că s-a terminat cariera mea de fotbalist.

În afară de accidentări ai şi alte regrete?
Conflictele de la Panathinaikos, cu antrenorii Malesani şi Skasti. Mentalitatea şi viziunea dânşilor de a vedea fotbalul nu era compatibilă cu a mea. Fiind tânăr şi mai impulsiv am crezut că orice mi se cuvine şi m-am înşelat. Am luat o decizie proastă, aceea de a mă certa cu antrenorii. Regret mai ales conflictul cu Malesani, un antrenor care mă aprecia, însă eu n-am înţeles această apreciere şi credeam că pot să fiu aşa cum vreau eu.

Dumitru Dragomir este unul dintrse susţinătorii tăi constanţi. Vă leagă ceva?
A fost singurul om din fotbal care mi-a luat mereu apărarea fără să ne cunoaştem. Nu ne ştiam, el vorbea pur şi simplu despre mine din ce vedea la televizor. Nu avem o relaţie. Îl mai sun de Crăciun, de Revelion, să-i urez toate cele bune, dar atât. Faptul că tot timpul a avut cuvinte bune pentru mine l-a apropiat aşa de mult de familia mea, care e pur şi simplu înnebunita după vorbele dânsului. Tot timpul soţia mea îmi spune să-l sun şi să-i transmit că-l iubeşte. Toată lumea crede că el ar avea ceva de câştigat de pe urma mea, dar nu e aşa.

La echipa naţională te mai gândeşti?
Sunt la o vârstă, la apus de carieră, dar dacă se va apela vreodată să ajut, desigur că o voi face. Sa-ţi închei cariera la un CAMPIONAT MONDIAL e un moment deosebit pentru orice fotbalist, dar neparticipând la calificări cred că ar fi destul de greu să ajung acolo.

Care e povestea conflictului cu Piţurcă?
Am venit cu nişte probleme la lot. Fusesem convocat în premieră de domnul Piţurcă după atâtea tergiversări, după atâtea implicări şi scandaluri şi era destul de greu să vin cu o seară înainte şi să spun că simt ceva la picior. Primisem o şansă în ultimul moment şi am preferat să nu spun nimic şi să intru, tocmai pentru a ajuta naţionala. Dacă spuneam înainte de meci că nu pot juca, cine ştie cum se interpreta. Înţeleg însă părerea selecţionerului şi faptul că nu e fair play faţă de naţională să spui că poţi juca şi să ceri schimbarea în minutul 30.

“Criticile lui Porumboiu mă înrăiesc”

Cu patronul Adrian Porumboiu în ce relaţii eşti? Ba te critică, ba te laudă…
Avem o relaţie destul de corectă chiar dacă uneori îşi exprimă nemulţumirea în mod agresiv la televizor. E un tip impulsiv, pe care trebuie să-l cunoşti foarte bine ca să-l accepţi.

Dar nu te deranjează ieşirile lui?
La început am fost şocat, neştiindu-i toanele şi ieşirile. Eram uluit de intensitatea şi decibelii din vocea dânsului. Acum dacă mă critică nu face decât să mă înrăiască şi în următoarea partidă să-i demonstrez că n-a avut dreptate.

Se spune că plecarea lui Ilie Stan de la Vaslui s-a petrecut din cauza ta.
E exagerat. Am avut un conflict cu dânsul la un antrenament. Mi-a reproşat ceva, iar eu am dat într-o minge şi m-a scos din antrenament. Decizia a fost corectă, n-am respectat ce mi s-a cerut. Însă apoi am înţeles că ar fi spus la televizor că ori plec eu, ori pleacă el. Iar eu am rămas, fiindcă eram sub contract.

Păi şi el nu era?
Ba da, dar dacă mă dădeau pe mine afară şi rămânea el, iar în următoarele etape avea tot rezultate proaste, ce făceau? Nu-l mai ţineau nici pe el şi mă pierdeau şi pe mine. Eu spun totuşi că atunci când ai un jucător de valoare, care mai ţipă la antrenamente, poţi să treci cu vederea pentru că ai nevoie de jucător. Nu ştiu dacă s-a pus problema , de genul eu sau el, dar dacă aşa a fost îmi pare rău de situaţia dânsului. 

Cu Ionuţ Moşteanu se s-a întâmplat?
Nimic. Când am ieşit de pe teren, am dat mâna cu toată banca noastră, iar dânsul era cu spatele, atent la joc şi nu m-a văzut. Mie mi s-a părut că nu m-a băgat în seamă, că n-a apreciat efortul meu de pe teren şi am avut aşa o răbufnire, mai ales că jucasem cu infiltraţii. Asta a fost tot, nici vorbă să-i fi zis ceva de genul că va păţi ca Ilie stan. Astea-s poveşti de adormit copiii.

Când se termină contractul tău cu FC Vaslui?
La vară sunt liber. Dacă mă ajută Dumnezeu şi sunt sănătos mai pot juca câţiva ani. Când am venit aici toată lumea a spus că fac un pas înapoi, dar n-a fost aşa.

Te referi la latura financiară?
Latura financiară a fost importantă pentru mine. Mi s-a oferit un contract foarte bun aici şi am ales să rămân mereu pentru că am avut condiţiile necesare, lumea s-a obişnuit cu mine, eu m-am obişnuit aici. Am o vârstă la care banii contează. Am avut greutăţi financiare şi i-am promis atunci soţiei mele că dacă voi mai ajunge să câştig iar bani nu vom mai ajunge în situaţia în care am fost.

Totuşi, puteai să joci în Liga Campionilor?
Am jucat acolo, ştiu ce înseamnă. Nu cred că un jucător care are un salariu bun se gândeşte să plece la un salariu mai mic doar pentru a juca în Liga Campionilor.

Ţi-a fost teamă să pleci la Steaua?
Nu. Nu mi-e frică de antrenamente, de antrenori, de metode, de nimic ce ţine de fotbal. Dar nu puteam merge la un club unde eram plătit mai prost şi riscam să nu mă integrez. Nu puteam să renunţ la un contract foarte bun.

Cu cine ai vorbit de la Steaua?
Cu Laurenţiu Reghecampf şi cu doamna Prodan. Suntem chiar prieteni de familie şi a fost mai uşor să discutăm. Mi s-a spus că sunt dorit acolo, că grupul este bun şi că se cere performanţă şi că orice jucător de valoare e binevenit.

Te gândeşti să devii antrenor?
Da. De multe ori încerc să gândesc ca antrenorul din teren. Cred că o să fiu destul de agresiv. Nu ştiu dacă o să-mi placă de mine. Sunt un tip care ţipă destul de mult.

“Nicuşor Stanciu are un travaliu foarte bun, viteză de reacţie şi tehnică bună şi pentru vârsta lui mi se pare un tip matur, dar cred că are puţină neşansă la finalizare”

“Când eram mic, îmi placeau foarte mult Hagi şi Roberto Baggio. Din campionatul nostrum cel mai bun jucător alături de care am jucat a fost Adailton”

“Cel mai mult au scos de la mine Hizo şi Ignacio, cae mai bună pregătire am făcut-o cu Lopez Caro, iar cea mai mare linişte am avut-o cu Gabi Balint şi cu Ionuţ Moşteanu”

“Sunt un jucător oarecum atipic. Nu am nici driblinguri a la Ronaldo sau foarte multe fente, pur şi simplu ce-mi ofera jocul interpretez instinctiv”

“Toată lumea mă vede un superficial, un arogant, dar asta e doar modul în care eu mă feresc de anumite situaţii în viaţă. Cei care mă cunosc ştiu că sunt destul de timid şi rafinat”

Lucian Iulian Sânmărtean

Data naşterii: 13 martie 1980
A jucat la: Gloria Bistriţa (1998-2003), Panathinaikos Atena (2003-2006), FC Utrecht (2007-2008), Gloria Bistriţa (2009), FC Vaslui (2010 – prezent)
La naţională: 7 selecţii/0 goluri
Cotă de piaţă: 700.000 de euro (conform transfermarkt.de)

227 de meciuri şi 24 de goluri are Lucian Sânmărtean în Liga I

30.000 de euro pe lună câştigă Lucian Sănmărtean la FC Vaslui