INTERVIU Rodion Cămătaru vorbeşte despre naţionala de acum şi cea de la Euro 1984: "Atunci erau fotbalişti, nu jucători de fotbal"

0
Publicat:
Ultima actualizare:
Rodion Cămătaru
Rodion Cămătaru

Fostul atacant al „Craiovei Maxima”, participant cu echipa României la primul turneu final de Euro din istoria naţionalie, crede că valoarea fotbaliştilor de acum trei decenii era net superioară celor de acum.

România s-a calificat la Euro 2016 şi va participa pentru a cincea oară la un turneu final de Campionat European. „Tricolorii” au fost prima dată la o asemenea competiţie în 1984, când naţionala a obţinut biletele pentru Franţa, câştigând o grupă infernală cu Italia (campioană mondială), Suedia, Cehoslovacia şi Cipru. Între actorii de atunci, titular în preliminarii şi la turneul final, a fost Rodion Cămătaru, unul dintre cei mai buni atacanţi din istoria fotbalistul românesc.
Mai ţineţi minte cum a fost în 1984?
Rodion Cămătaru: Sigur că ţin minte, chiar dacă au trecut peste 30 de ani. Am avut nişte preliminarii înfiorător de grele şi la început numai Mircea Lucescu credea în calificare. Dar el avea aşa un stil de a te motiva şi ne spunea mereu că vom fi la Euro, încât treptat am început să credem şi noi. Iar spre final, eram absolut convinşi că ne vom califica. Ceea ce s-a şi întâmplat. Am ajuns între primele opt echipe de pe continent, o performanţă uriaşă. Nu mergeau la Euro 24 de echipe, ca acum, jumătate din Europa.
Deci nu vă place sistemul de acum..
Hai domne, să fim serioşi, ce Euro e ăla cu 24 de echipe? Totul e comercial, să se facă bani. Asta nu mai e competiţie. Păi Albania sau Ţara Galilor ar fi mers vreodată acum 30 de ani la Euro? Dar asta e viaţa, până la urmă poate nici noi nu ajungeam cu echipa asta la turneul final, dacă ar fi rămas aceleaşi condiţii.


Nu meritam calificarea?
Ba, eu spun că o meritam, chiar dacă grupa a fost aşa cum a fost. Am terminat neînvinşi şi am fost echipa cea mai bună din grupă. Ne-am complicat singuri pe final, dar performanţa va rămâne peste ani.
Aveam o echipă mai bună în 1984?
Valoarea individuală a fotbaliştilor de atunci era cu mult mai mare decât a celor de acum. Ca şi joc nu pot compara, pentru că fotbalul era mai lent şi tehnic, dar fotbaliştii din generaţia Euro 1984 erau fotbalişti, nu jucători de fotbal. Lung, Boloni, Ungureanu, Costică Ştefănescu şi Mişa Klein, Dumnezeu să-i ierte,  Rednic, Andone, eu, Gabor, Coraş, apăruse şi Hagi. Atenţie, Hagi nu era vedetă la Euro 1984, era şi el cu noi pe acolo, Gică avea talent, dar nu explodase. Nouă ne-a lipsit mult Balaci, dacă era Ilie în Franţa puteam ieşi din grupă. Dar şi fără el am jucat de la egal la egal cu toţi, cu Spania, Germania de Vest şi Portugalia. Au fost scoruri strânse, nu ne-am făcut de râs, i-am întins bine pe toţi.
Şi totuşi de ce nu ne-am calificat din grupă?
Am avut prea mult respect faţă de adversari. Aşa erau vremurile. Noi veneam din blocul comunist, aveam un complex de inferioritate, care ne apăsa din când în când, deşi Lucescu tot încerca să ni-l scoată din cap. N-aveam nici experienţa turneelor finale. Eram toţi debutanţi. România nu mai participase din 1970 la aşa ceva, însă naţionala noastră de atunci a spart o barieră. Am realizat că se poate. Ulterior am avut un ghinion uriaş, pentru că noi meritam să fim în Mexic, în 1986. Am avut o campanie mai bună decât cea din 1984, dar ne-am împiedicat aiurea acasă, cu Irlanda de Nord. Nu meritam să pierdem nici în vecii vecilor şi totuşi am pierdut.
Să revenim la Euro 1984, ce v-a impresionat atunci?
Din punct de vedere fotbalistic, ţin minte că Platini a făcut un turneu extraordinar, cred că a fost şi golgheter. A fost un turneu cu multe vedete, nume mari de tot, mai ales la noi în grupă: Rummenigge, Brehme, Briegel, Voller, la nemţi, apoi Santilliana, Camacho, Gordillo, Arconada, la spanioli, iar portughezii îi aveau pe Jordao, Chalana, Gomes, Diamantino, Pacheco, Nene. Pe portughezi îi ştiam cel mai bine, că erau mulţi de la Benfica şi jucasem cu ei în Cupa UEFA. Portughezii îşi puseseră numere la derută. Atacanţii jucau cu 2, 3 şi 4, iar fundaşii jucau cu 8,9,10 şi 11. Aşa ca atmosferă era ceva ce nu mai întâlnisem, organizare, condiţii, totul impecabil. Bani nu prea aveam, că diurna era mică, 5 dolari sau ceva de genul, şi omul de la partid ne-o dădea cu ţârâita. Dormea cu banii în bluza de pijama, de teamă să nu-i fure cineva. Însă nici nu ne gândeam noi prea mult la bani. Dacă aveam 100 de dolari în buzunar eram cei mai fericiţi. Ne luam blugi. M-a impresionat atunci că foarte mulţi români stabiliţi în Franţa sau alte ţări au venit lângă naţională. Ne aduceau de toate, pentru că ştiam că suntem amărâţi.

camataru


Vreo amintire mai specială?
Au venit cei de la Kaiserslautern după mine, să mă ia cu maşina direct de acolo, dar n-am vrut să plec. Ei doriseră să mă transfere cu un an înainte, şi nu s-a putut.. În 1984, mi-au oferit să plec direct din Franţa, că rezolvă ei cu actele. Am refuzat, mi-era teamă pentru familie, de ce se va întâmpla în ţară.
A fost singurul turneu final din cariera dumneavostră. E un regret asta?
Regret e faptul că n-am jucat niciun minut la Mondialul din 1990, unde am fost în lot. Aveam o vârstă şi nu mai eram bun de vândut, trebuiau să joace ăia tineri, ca să plece afară. Naţionala era ca un târg de jucători atunci, iar pe mine la 32 de ani cine să mă mai ia, că eu eram deja la Charleroi? Am fost supărat tare atunci. Contribuisem decisiv la calificare, meritam şi eu măcar cinci minute. La ultimul meci, cel cu Irlanda, când era Lăcătuş suspendat, eram sigur că o să joc.În pauză m-am apucat să mă încălzesc singur de nebun, dar când s-au făcut schimbările, au intrat alţii. Ce să mai zic, a ieşit Răducioiu, un vârf, şi a intrat Lupu, care era mijlocaş! Peste ani am vorbit cu nea Imi Ienei şi mi-a zis că şi lui îi pare rău că nu m-a băgat deloc, dar nu mai contează.  
Cum vi se pare actuala echipă naţională?
Nu sunt de acord cu cei care spun că e cea mai slabă din ultimii nu ştiu câţi ani. Nu poţi zice asta despre o echipă calificată la turneul final, indiferent de situaţie.  Nivelul fotbalului românesc a scăzut drastic, iar naţionala suferă de pe urma acestui fapt.
Nu mai sunt jucători?
Jucători mai sunt, fotbalişti nu prea. N-ai de unde să îi iei. Nu vezi ce atmosferă e pe stadioane? Se dispută meciuri cu 100 de inşi în tribună, dai noroc cu toţi dacă vii un pic mai devreme. Eu, care am fost fotbalist,  nu mai pot să mă uit la unele meciuri, după zece minute, schimb canalul. Acum 30 de ani toate echipele aveau 5-6 jucători buni, mijlocaşi sau atacanţi de valoare, şi venea lumea la meciuri. Jucam la Buzău cu 15.000 de oameni în tribună, la Galaţi, la Hundeoara, nu mai zic de ce era la Craiova. Veneau oamenii la stadion de la ora 11.00, deşi începea meciul la 16.00. Şi mai e ceva important. La vremea respectivă se juca fotbal ca lumea şi în Divizia B şi Divizia C.  În fiecare an se luau jucători de acolo.Acum culegem roadele libertăţii de după 1989.
Adică era mai bine înainte?
Ei, era mai bine. Nu era deloc mai bine. Societatea s-a schimbat însă şi sportul a fost unul dintre domeniile neglijate, care în timp s-a devalorizat profund. N-a existat interes faţă de sport, nimeni nu s-a gândit că apariţia altor tentaţii va îndepărta lumea de sport şi uite aşa, uşor-uşor ne-am afundat. Ultima generaţie care a avut rezultate în fotbalul românesc a fost asta a lui Hagi, care s-a format şi lansat înainte de 1990. Ce a urmat după aia, vedem acum cu toţii. 

camataru


Cine vă place de la echipa naţională?
N-am un jucător preferat. Îmi plăcea la un moment dat Alibec, însă la calităţile lui e departe de ce ar trebui să fie. N-a confirmat cum trebuia. Sper să-şi revină Marica, el e un vârf cu simţul golului, naţionala are nevoie de el. Mi-ar place să văd un fotbal mai simplu, mai curat. Parcă ne complicăm aiurea. Mă uit la Chiricheş, tot încearcă la fiecare meci să iasă el cu mingea printre trei-patru fotbalişti. Oameni buni, vremea lui Beckenbauer nu mai există. Acum se face pressing, ţi-o ia imediat unul, s-a dus pe poartă şi primeşti gol. Chiricheş e fundaş, nu e pus să dribleze. Lasă-l pe Sănmărtean să dribleze, tu stai acolo pe fund şi fii exact în intervenţii.
Ne putem baza pe Sânmărtean la Euro 2016?
Ar fi bine, deşi la vârsta lui se poate întâmpla orice. E predispus la accidentări. Nici el nu mai este jucătorul de acum doi-trei ani. Se vede că joacă la arabi. Nu vreau să supăr pe nimeni, dar să ne bazăm la Euro pe jucători din Arabia Saudită sau China sună cam bizar.
Iordănescu trebuie să continue la naţională?
Pănă la vară, da! El a calificat echipa, trebuie să meargă la Euro. Şi o va face. Nici nu văd capabil pe altcineva să vină să ia naţionala acum. După Euro o să vină un selecţioner mai tânăr, Puiu cred că se retrage.
Lucescu nu mai vine?
Nu-i mai arde lui Lucescu acum, la 70 de ani, să vină să se ia cu mâinile de cap, când vede ce e în România. El e la alt nivel. Eu spun că nu mai vine niciodată să antreneze în ţară.

„Jucătorii n-au dreptul să se supere pe suporteri. Doar prin rezultate îi pot învinge pe cei care-i contestă”
„Avem cel mai slab campionat de când mă uit eu la fotbalul românesc”


La naţională se joacă acum şi pentru bani
Rodion Cămătaru nu crede în vorbele celor care spun că vin la naţională pentru culorile ţării. „Asta poate era pe vremea noastră. Acum, să iei 200-300.000 de euro la o calificare e ceva. E clar, că se joacă şi pentru bani. Păi ce, Hoban câştigă mai mult în Israel, sau ăştia care joacă prin ţară? Se dau sume frumoase acum la calificare. Noi am luat praful de pe tobă. Ne-au  dat 5.000 de lei când ne-am calificat la Euro. Jucam, nu pentru maşini, ci pentru autorizaţii de maşini. Ne agitam ca să primim dreptul de a ne cumpăra o maşină. Dar fiecare perioadă are farmecul ei. Cine ştie ce o fi peste 20 de ani”, a afirmat Cămătaru. 

Au stat de ruşine în autocar
Rodion Cămătaru a povestit pentru „Adevărul” un episod petrecut înainte de 1989, care demonstrează cât de mare era diferenţa între România şi Occident. „Ca să vezi de ce aveam aşa un respect prea mare pentru cei de afară. Jucam la Craiova, cu Inter Milano, în Cupa UEFA, cred. Noi nu aveam autocar atunci, venea un şofer cu un autobuz , dăsta RATA, cum îi spuneam atunci, şi ne lua de la cantonament. Am ajusn la stadion, la noi în Bănie, în acelaşi timp cu Inter, care venise cu autocarul propriu, îi luase de la aeroport.  Când am văzut ce maşină aveau ei şi noi eram cu autobuzul ăla prafuit, am hotărât să nu ieşim.  Ne-am culcat pe burtă pe banchete să nu ne vadă, până au intrat ei la vestiare şi apoi am coborât. Ne gândeam să nu zică italienii cu ce ţărani joacă. Asta era România de atunci”, a povestit Cămătaru.

Rezultatele României la Euro 1984

Spania – România 1-1
RFG – România 2-1
Portugalia – România 1-0

CV
Rodion Gorun Cămătaru

Data naşterii: 22 iunie 1958 (Strehaia)
A jucat la: Progresul Strehaia (1970-1974), Universitatea Craiova (1974-1986), Dinamo (1986-1989), Charleroi (1989-1990), Heereveen  (1990-1992)
Total meciuri/goluri: 469/ 227
La naţională: 73 meciuri /21 goluri (1978-1990)

 LOTUL ROMÂNIEI LA EURO 1984

1.     Silviu Lung (Universitatea Craiova)

2.     Mircea Rednic (Dinamo)

3.     Costică Ştefănescu (Universitatea Craiova)

4.     Nicolae Ungureanu (Universitatea Craiova)

5.     Aurel Ţicleanu (Universitatea Craiova)

6.     Gino Iorgulescu (Sportul Studenţesc)

7.     Marcel Coraş (Sportul Studenţesc)

8.      Michael Klein (Corvinul)

9.     Rodion Cămătaru (Universitatea Craiova)

10.    Ladislau Boloni (ASA Tg. Mureş)

11.    Gheorghe Hagi (Sportul Studenţesc)

12.    Dumitru Moraru (Dinamo)

13.    Ioan Andone (Dinamo)

14.    Mircea Irimescu (Universitatea Craiova)

15.    Marin Dragnea (Dinamo)

16.    Nicolae Negrilă (Universitatea Craiova)

17.    Ion Zare (FC Bihor)

18.    Ionel Augustin (Dinamo)

19.    Romulus Gabor (Corvinul)

20.    Vasile Iordache (Steaua)

Sport



Partenerii noștri

Ultimele știri
Cele mai citite